Vizualizare sursă pentru „Iulian Sava”

[[Cuvios]]ul '''Iulian Sava''' a fost un [[călugăr]] cu viață sfântă care a trăit în secolul IV-lea în regiunea Edesa din Mesopotamia. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[18 octombrie]].

==Viața==
Cuviosul Iulian Sava<ref>După ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'' '''Sava''' (Sabas sau Sabbas) ar fi un supranume de cinstire, corespondent al lui [[Avva]] din limba greacă, în tradiția monastică. - https://en.wikisource.org/wiki/Dictionary_of_Christian_Biography_and_Literature_to_the_End_of_the_Sixth_Century/Julianus_Sabas,_an_anchorite</ref> a trăit în vremea împăratului [[Iulian Apostatul]] (360-363). A lăsat toate ale lumii și s-a făcut [[pustnic]] în deșertul din apropierea fluviului Eufrat, în regiunea regiunea numită atunci Osroene (sau Edesa, după numele cetății care era capitala regiunii)<ref>De regiunea sau regatul Osroene sau Edesa se leagă legenda regelui Abgar din Edesa, care ar fi trimis pe slujitorul său Anania pe lângă apostoli ca să picteze chipul lui Hristos (pe 16 august Biserica face pomenirea „aducerii Icoanei celei nefăcute de mâna a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în păzita de Dumnezeu împărăteasa cetăților a Constantinopolului”). [[Tațian Sirianul]], considerat un misionar al țărilor din jurul Eufratului în jurul anilor 170 d.Hr., a călătorit de mai multe ori în Edesa. În 197 d.Hr. Edesa era destul de primitoare față de creștini ca acolo să se țină un [[sinod]], după spusele lui [[Eusebiu de Cezareea]] (''Historia ecclesiastica'', V, 23). Istoriografia creștină consideră regatul Edesei sau Osroene ca fiind primul stat care a acceptat creștinismul ca religie de stat sub Abgar cel Mare (179-214), în anul 206.</ref>. Viața lui ascetică, în [[post]] și [[rugăciune]], închinată în întregime lui [[Dumnezeu]], a făcut ca mulți [[ucenic]]i să se adune în jurul peșterii în care trăia, făcându-și colibi împrejur, și urmând felului de viață al învățătorului lor.

Minunatul acesta a omorât și un balaur și a făcut de a izvorât fântâna cu apă în pământ sec și fără de apă. 

Dar ajungând să aibă o sută de ucenici și devenind foarte cunoscut, ca să fugă de lauda oamenilor și de tulburări a plecat cu câțiva ucenici la [[Muntele Sinai]], unde a făcut o biserică deasupra pietrei pe care a văzut [[Proorocul Moise|Moise]], primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe cât i-a fost cu putință a-L vedea (Ieșire 33, 21). Această biserică, reconstruită în timpul împăratului [[Iustinian I|Iustinian]], există până astăzi. 

Însa când păgânul împărat [[Iulian Apostatul]] a venit în Persia, creștinii, temându-se de o nouă persecuție, cunoscându-l că este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca să-i izbăvească de el. Iar sfântul făcând îndelungată rugăciune către Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicând: "Nu numai pentru tine, ci și pentru alții mulți, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul și păgânul Iulian a fost junghiat". Dar după scurta domnie a lui Iovian (363-364), care a restabilit credința ortodoxă în [[Imperiul Bizantin]], a urmat împăratul Valens (364-378), adept al [[arianism]]ului, care a declanșat împotriva creștinilor ortodocși persecuții mai mari decât cele ale lui Iulian Apostatul. În anul 365, împăratul Valens l-a alungat din [[Tron|tronul]] patriarhal din [[Antiohia]] pe fericitul [[Meletie al Antiohiei]] (prăznuit la [[12 februarie]]). Atunci sfântul Meletie a trimis pe câțiva creștini binecredincioși la cuviosul Iulian ca să-i ceară ajutorul prin rugăciunea și cuvântul lui, mai ales că ereticii lansaseră zvonul că cuviosul Iulian era de partea lor. Iar cuviosul Iulian, auzind acestea, a lăsat pustia și a venit la Antiohia ca să-i întărească pe creștini și să le arate drepta credință.

Iar mergând pe drum, a fost primit în casă de o femeie iubitoare de Dumnezeu și șezând sfântul la cină, un copilaș de șapte ani al acelei femei, care se afla împrejurul mesei, depărtându-se puțin s-a întâmplat de a căzut într-un puț. Iar acea cinstita femeie văzând aceasta, fără a se întrista cât de puțin sau a se mâhni, nimic nu și-a schimba firea, ci a continuat a sluji sfântului cu credință și mărime de suflet. Deci sfântul întrebând de copil, ea zise cum că îi este rău, iar sfântul cerând cu dinadinsul ca să vină copilul la masă să-l binecuvinteze, a priceput lucrul și numaidecât sculându-se de la masă și venind la puț, văzu copilașul plutind deasupra apei sănătos, ca și cum s-ar fi jucat în ea. Și a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; și fiind întrebat copilul, spunea că nu i-a fost nici un rău, fiindcă era ridicat deasupra apei de sfântul, care îi vorbea în apă și se juca cu dânsul.

Deci mergând Sfântul la Antiohia, s-a pogorât la peșterile în care se ascundeau creștinii persecutați. Și mulți creștini venind au luat har și binecuvântare de la sfântul. Iar el fiind aprins de niște friguri foarte grele, zăcea fără de glas, de abia trăgându-și sufletul. Deci supărându-l frații cei ce erau împrejurul lui zicându-i că stau mulți afară care vor să ia binecuvântarea sa, sfântul a făcut rugăciune și s-a sculat însuși din acea mare fierbințeală, pentru folosul mulțimii. 

Și după ce i-a mângâiat pe creștinii din Antiohia și i-a întărit în credința ortodoxă, sfântul Iulian a pornit să se întoarcă la pustia și la nevoința lui sihăstrească, trecând prin cetatea Cirului. Iar creștinii din Cir oprind pe sfântul pentru mângâiere, i-au zis: "Robule al lui Dumnezeu, așteptăm în locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rău credincios și adânc în răutate, ci fii cu noi de ne ajută cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limba, să ne întoarcă cu oarecare cuvinte". Deci sfântul a rămas și a făcut rugăciune toată noaptea cu cei ce se adunaseră. Și Dumnezeu s-a milostivit de creștinii ortodocși din Cir, Asterie murind când încerca să vorbească mulțimii ca să-i convertească la arianism. 

Apoi întorcându-se către ucenicii săi și petrecând cu ei încă câțiva ani, sfântul Iulian a trecut la Domnul cu pace și bucurie.

Viața fericitului Iulian Sava a fost povestită de [[Teodoret din Cir]] în ''Istoria călugărilor din Siria''<ref>Histoire des moines en Syrie 2, SC 234, 195</ref>. Teodoret amintește de sfântul Iulian și în a sa ''Istorie bisericească'' (H. E. iii. 19, iv. 24). 

==Surse==
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
* http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie18.htm
* https://en.wikisource.org/wiki/Dictionary_of_Christian_Biography_and_Literature_to_the_End_of_the_Sixth_Century/Julianus_Sabas,_an_anchorite

==Note==
<references />

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Cuvioși]]