Iulian Apostatul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere)
m
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:JulianApostate.jpg|right|thumb|Iulian Apostatul, împărat păgân al Romei.]]
+
[[Fișier:JulianApostate.jpg|right|thumb|Iulian Apostatul]]
'''Iulian Apostatul''' a fost împărat roman între anii 361 și 363. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la creştinism  la păgânism, de unde şi denumirea de « Apostatul ». Prin edictul de toleranţă din 362 a redeschis templele păgâne, a asigurat restituirea templelor înstrăinate şi a cerut întoarcerea [[episcop]]ilor care fuseseră exilaţi. Domnia lui a fost scurtată datorită morţii sale survenite în timpul bătăliei din Ctesiphon, iunie 363 în Persia.
+
'''Iulian Apostatul''' a fost împărat roman între anii 361 și 363. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la [[creștinism]] la [[păgânism]], de unde și denumirea de „Apostatul”. Prin edictul de toleranță din 362 a redeschis templele păgâne, a asigurat restituirea templelor înstrăinate și a cerut întoarcerea [[episcop]]ilor care fuseseră exilați. Domnia lui a fost scurtă datorită morții sale survenite în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363.
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Născut sub numele de Flavius Claudius Julianus în anul 331 sau 332 după Hr. din părinţii Julius Constantinus şi cea de-a doua sa soţie, Basilina, Iulian era nepotul lui [[Constantin cel Mare]] (Constantin I) pe linia tatălui său, care la rândul său, era frate vitreg cu Constantin I.
+
Născut sub numele de '''Flavius Claudius Julianus''' în anul 331 sau 332 d.Hr. din părinții Julius Constantinus și cea de-a doua sa soție, Basilina, Iulian era nepotul lui [[Constantin cel Mare]] (Constantin I) pe linia tatălui său, care la rândul său, era frate vitreg cu Constantin I.
  
Iulian a fost crescut în palatul imperial fiind astfel martorul intrigilor ce aveau loc aici; aceste intrigi au dus în cele din urmă la uciderea mai multor membri ai familiei sale de către unchiul său, [[Constantin al II-lea]], inclusiv cea a fratelui sau vitreg, Constantinus Gallus.
+
Iulian a fost crescut în palatul imperial fiind astfel martorul intrigilor ce aveau loc aici; aceste intrigi au dus în cele din urmă la uciderea mai multor membri ai familiei sale de către unchiul său, [[Constantin al II-lea]], inclusiv cea a fratelui său vitreg, Constantinus Gallus.
  
În anul 335, Iulian a fost numit Caesar al Imperiului de Apus. În anii următori a condus apărarea Imperiului Roman împotriva triburilor germanice intruse de-a lungul râului Rin.
+
În anul 335, Iulian a fost numit Caesar al Imperiului de Apus. În anii următori a condus apărarea Imperiului Roman împotriva triburilor germanice de-a lungul râului Rin.
  
Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) şi asigurarea securităţii frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui Constantinus al II-lea pe [[3 noiembrie]] 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constantinus ca succesorul său de drept.
+
Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) și asigurarea securității frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui [[Constanțiu al II-lea]] pe [[3 noiembrie]] 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constanțiu ca succesorul său de drept.
  
Iulian, ce devenise sceptic în privinţa creştinismului datorită intrigilor şi crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit persecutarea creştinilor în momentul urcării sale pe tronul Imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranţă din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor şi distrugerea templelor acestora. Prin acţiunile sale a încercat să submineze eforturile creştinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la şcoli, interzicea profesorilor creştini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educaţiei Romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenţii creştini de societatea Romană privându-i de cunoştinţele necesare pentru reuşita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilaţi, Iulian a încurajat disensiunea printre creştini care deja se luptau împotriva ereziei lui [[Arie]].
+
Iulian, care devenise sceptic în privința creștinismului datorită intrigilor și crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit [[Persecuții împotriva creștinilor|persecutarea creștinilor]] în momentul urcării sale pe tronul imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranță din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor și distrugerea templelor acestora. Prin acțiunile sale a încercat să submineze eforturile creștinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la școli, interzicea profesorilor creștini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educației romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenții creștini de societatea romană privându-i de cunoștințele necesare pentru reușita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilați, Iulian a încurajat disensiunea printre creștini care deja se luptau împotriva [[erezie]]i lui [[Arie]].
  
Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deşi a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.
+
Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deși a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.
  
În orice caz, practicile lui nu erau creştine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea sufletelor după învăţăturile lui Platon şi Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate , printre care unele dintre ele au supravieţuit , inclusiv tratate filozofice , imne și desigur satire sau critici despre creştinism şi depre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eşecului încă de la început, deoarece  marea majoritate a Imperiului de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru .
+
În orice caz, practicile lui nu erau creștine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea [[suflet]]elor după învățăturile lui Platon și Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate, printre care unele dintre ele au supraviețuit, inclusiv tratate filozofice, [[imn]]e și desigur satire sau critici despre creștinism și despre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eșecului încă de la început, deoarece  marea majoritate a Imperiului Roman de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru.
  
În 362, Iulian a început o campanie împotriva Perșilor din est. Acolo, pe 26 iunie 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea unei victorii, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creştinismului s-a sfârşit iar în februarie 380 Theodosius I (Theodosius cel Mare) a publicat edictul care prin care toţi supuşii săi trebuie să mărturisească religia creştină.
+
În 362, Iulian a început o campanie în răsărit, împotriva perșilor. Acolo, pe [[26 iunie]] 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea în victorie, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creștinismului s-a sfârșit, iar în februarie 380 [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] (Teodosie cel Mare) a publicat edictul care prin care toți supușii săi trebuie să mărturisească religia creștină.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 23: Linia 23:
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/08558b.htm Catholic Encyclopedia: Julian the Apostate]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/08558b.htm Catholic Encyclopedia: Julian the Apostate]
  
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
+
{{start box}}
[[Categorie:Împăraţi romani]]
+
{{succesiune|
 +
înainte=[[Constanțiu al II-lea]]|
 +
titlu=Împărat al Imperiului Roman|
 +
ani=361-363|
 +
după=[[Iovian]]}}
 +
{{end box}}
 +
 
 +
[[Categorie:Împărați romani]]
 
[[Categorie:Eretici]]
 
[[Categorie:Eretici]]
  
 
[[en:Julian the Apostate]]
 
[[en:Julian the Apostate]]

Versiunea curentă din 23 octombrie 2017 09:56

Iulian Apostatul

Iulian Apostatul a fost împărat roman între anii 361 și 363. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la creștinism la păgânism, de unde și denumirea de „Apostatul”. Prin edictul de toleranță din 362 a redeschis templele păgâne, a asigurat restituirea templelor înstrăinate și a cerut întoarcerea episcopilor care fuseseră exilați. Domnia lui a fost scurtă datorită morții sale survenite în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363.

Viața

Născut sub numele de Flavius Claudius Julianus în anul 331 sau 332 d.Hr. din părinții Julius Constantinus și cea de-a doua sa soție, Basilina, Iulian era nepotul lui Constantin cel Mare (Constantin I) pe linia tatălui său, care la rândul său, era frate vitreg cu Constantin I.

Iulian a fost crescut în palatul imperial fiind astfel martorul intrigilor ce aveau loc aici; aceste intrigi au dus în cele din urmă la uciderea mai multor membri ai familiei sale de către unchiul său, Constantin al II-lea, inclusiv cea a fratelui său vitreg, Constantinus Gallus.

În anul 335, Iulian a fost numit Caesar al Imperiului de Apus. În anii următori a condus apărarea Imperiului Roman împotriva triburilor germanice de-a lungul râului Rin.

Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) și asigurarea securității frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui Constanțiu al II-lea pe 3 noiembrie 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constanțiu ca succesorul său de drept.

Iulian, care devenise sceptic în privința creștinismului datorită intrigilor și crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit persecutarea creștinilor în momentul urcării sale pe tronul imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranță din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor și distrugerea templelor acestora. Prin acțiunile sale a încercat să submineze eforturile creștinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la școli, interzicea profesorilor creștini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educației romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenții creștini de societatea romană privându-i de cunoștințele necesare pentru reușita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilați, Iulian a încurajat disensiunea printre creștini care deja se luptau împotriva ereziei lui Arie.

Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deși a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.

În orice caz, practicile lui nu erau creștine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea sufletelor după învățăturile lui Platon și Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate, printre care unele dintre ele au supraviețuit, inclusiv tratate filozofice, imne și desigur satire sau critici despre creștinism și despre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eșecului încă de la început, deoarece marea majoritate a Imperiului Roman de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru.

În 362, Iulian a început o campanie în răsărit, împotriva perșilor. Acolo, pe 26 iunie 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea în victorie, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creștinismului s-a sfârșit, iar în februarie 380 Teodosie I (Teodosie cel Mare) a publicat edictul care prin care toți supușii săi trebuie să mărturisească religia creștină.

Legături externe

Casetă de succesiune:
Iulian Apostatul
Precedat de:
Constanțiu al II-lea
Împărat al Imperiului Roman
361-363
Urmat de:
Iovian