Iulian Apostatul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} right|thumb|Julian the Apostate, pagan Emperor of Rome.'''Julian the Apostate''' was the Roman emperor from 361 to 363. During his reign...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:JulianApostate.jpg|right|thumb|Iulian Apostatul]]
 +
'''Iulian Apostatul''' a fost împărat roman între anii 361 și 363. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la [[creștinism]] la [[păgânism]], de unde și denumirea de „Apostatul”. Prin edictul de toleranță din 362 a redeschis templele păgâne, a asigurat restituirea templelor înstrăinate și a cerut întoarcerea [[episcop]]ilor care fuseseră exilați. Domnia lui a fost scurtă datorită morții sale survenite în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363.
  
−
[[Image:JulianApostate.jpg|right|thumb|Julian the Apostate, pagan Emperor of Rome.]]'''Julian the Apostate''' was the Roman emperor from 361 to 363. During his reign he attempted to revert the Roman empire from Christianity back to [[paganism]], thus the appellation ''Apostate''. Through his edict of tolerance of 362 he reopened pagan temples, provided for restitution of alienated temple properties, and called for the return of [[bishop]]s who had been exiled. His reign was cut short by his death during the Battle of Ctesiphon in Persia in June of 363.
+
==Viața==
 +
Născut sub numele de '''Flavius Claudius Julianus''' în anul 331 sau 332 d.Hr. din părinții Julius Constantinus și cea de-a doua sa soție, Basilina, Iulian era nepotul lui [[Constantin cel Mare]] (Constantin I) pe linia tatălui său, care la rândul său, era frate vitreg cu Constantin I.
  
−
==Life==
+
Iulian a fost crescut în palatul imperial fiind astfel martorul intrigilor ce aveau loc aici; aceste intrigi au dus în cele din urmă la uciderea mai multor membri ai familiei sale de către unchiul său, [[Constantin al II-lea]], inclusiv cea a fratelui său vitreg, Constantinus Gallus.
−
Born '''Flavius Claudius Julianus''' in either 331 or 332 A.D. to Julius Constantinus and his second wife Basilina, Julian was the nephew of St. [[Constantine the Great]] (Constantine I) through his father, who was himself a half-brother of Constantine I. Julian was raised within the imperial household and thus witnessed its intrigues; such intrigues eventually resulted in the murder by his uncle Constantius II of several members of his family, including his half-brother Constantius Gallus.  In 355, Julian was made Caesar of the West. In the following years he led the defense of the Roman Empire along the Rhine River against the intruding Germanic tribes. His successes included recovering Colonia Agrippina (Cologne) and securing the frontier on the Rhine for the next 50 years. With the death of Constantius II on [[November 3]], 361, Julian became emperor, being recognized in Constantius' will as his rightful successor.
 
  
−
Julian, who had become skeptical of Christianity due to the intrigues and murders under Constantius, restablished the persecution of Christians upon his ascent to the imperial throne. One of these was a 362 edict of tolerance that suppressed the on-going persecution of pagans and destruction of their temples. His actions sought to undermine Christian efforts to resist reestablishment of paganism in the empire. His edict for schools prohibited Christian teachers from using the pagan sources that formed the core of Roman education. Thus, he was attempting to alienate Christian students from Roman society by depriving them of the knowledge needed for worldly success. By recalling exiled [[bishop]]s, Julian encouraged dissension among the Christians, who were already fighting the [[heresy]] of [[Arianism|Arius]].
+
În anul 335, Iulian a fost numit Caesar al Imperiului de Apus. În anii următori a condus apărarea Imperiului Roman împotriva triburilor germanice de-a lungul râului Rin.
  
−
Though he encouraged the restoration of pagan temples, Julian appeared not to practice the civic paganism of the pre-Constantine empire, but rather associated himself with a magical approach to the classical philosophies called ''theurgy'' or ''neoplatonism''. In any event, his practices were not Christian. He believed himself to be Alexander the Great in another body through the transmigration of souls, as taught by Plato and Pythagoras. He wrote a number of controversial works, some of which have survived, including philosophical treatises, hymns, and of course satires or critiques of Christianity and [[Constantine the Great]]. His efforts to bring back paganism were doomed from the start, however, as most of the Empire by then was rather indifferent to it.
+
Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) și asigurarea securității frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui [[Constanțiu al II-lea]] pe [[3 noiembrie]] 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constanțiu ca succesorul său de drept.
  
−
In 362, Julian began a campaign against the Persians in the east. There, on [[June 26]], 363, Julian received a fatal wound during the Battle of Ctesiphon, a victorious but inconclusive battle. He had not worn any armor, either through confidence of a victory or through haste or forgetfulness. With his death the last formal opposition to Christianity ended, and, in February 380, [[Theodosius the Great (emperor)|Theodosius I]] (Theodosius the Great) published the edict that all his subjects should profess Christianity.
+
Iulian, care devenise sceptic în privința creștinismului datorită intrigilor și crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit [[Persecuții împotriva creștinilor|persecutarea creștinilor]] în momentul urcării sale pe tronul imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranță din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor și distrugerea templelor acestora. Prin acțiunile sale a încercat să submineze eforturile creștinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la școli, interzicea profesorilor creștini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educației romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenții creștini de societatea romană privându-i de cunoștințele necesare pentru reușita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilați, Iulian a încurajat disensiunea printre creștini care deja se luptau împotriva [[erezie]]i lui [[Arie]].
  
−
==External links==
+
Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deși a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.
 +
 
 +
În orice caz, practicile lui nu erau creștine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea [[suflet]]elor după învățăturile lui Platon și Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate, printre care unele dintre ele au supraviețuit, inclusiv tratate filozofice, [[imn]]e și desigur satire sau critici despre creștinism și despre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eșecului încă de la început, deoarece  marea majoritate a Imperiului Roman de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru.
 +
 
 +
În 362, Iulian a început o campanie în răsărit, împotriva perșilor. Acolo, pe [[26 iunie]] 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea în victorie, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creștinismului s-a sfârșit, iar în februarie 380 [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie  I]] (Teodosie cel Mare) a publicat edictul care prin care toți supușii săi trebuie să mărturisească religia creștină.
 +
 
 +
==Legături externe==
 
*[[Wikipedia:Julian the Apostate]]
 
*[[Wikipedia:Julian the Apostate]]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/08558b.htm Catholic Encyclopedia: Julian the Apostate]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/08558b.htm Catholic Encyclopedia: Julian the Apostate]
  
−
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
+
{{start box}}
−
[[Categorie:Împăraţi romani]]
+
{{succesiune|
−
[[Category:Heretics]]
+
înainte=[[Constanțiu al II-lea]]|
 +
titlu=Împărat al Imperiului Roman|
 +
ani=361-363|
 +
după=[[Iovian]]}}
 +
{{end box}}
 +
 
 +
[[Categorie:Împărați romani]]
 +
[[Categorie:Eretici]]
 +
 
 +
[[en:Julian the Apostate]]

Versiunea curentă din 23 octombrie 2017 09:56

Iulian Apostatul

Iulian Apostatul a fost împărat roman între anii 361 și 363. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la creștinism la păgânism, de unde și denumirea de „Apostatul”. Prin edictul de toleranță din 362 a redeschis templele păgâne, a asigurat restituirea templelor înstrăinate și a cerut întoarcerea episcopilor care fuseseră exilați. Domnia lui a fost scurtă datorită morții sale survenite în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363.

Viața

Născut sub numele de Flavius Claudius Julianus în anul 331 sau 332 d.Hr. din părinții Julius Constantinus și cea de-a doua sa soție, Basilina, Iulian era nepotul lui Constantin cel Mare (Constantin I) pe linia tatălui său, care la rândul său, era frate vitreg cu Constantin I.

Iulian a fost crescut în palatul imperial fiind astfel martorul intrigilor ce aveau loc aici; aceste intrigi au dus în cele din urmă la uciderea mai multor membri ai familiei sale de către unchiul său, Constantin al II-lea, inclusiv cea a fratelui său vitreg, Constantinus Gallus.

În anul 335, Iulian a fost numit Caesar al Imperiului de Apus. În anii următori a condus apărarea Imperiului Roman împotriva triburilor germanice de-a lungul râului Rin.

Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) și asigurarea securității frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui Constanțiu al II-lea pe 3 noiembrie 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constanțiu ca succesorul său de drept.

Iulian, care devenise sceptic în privința creștinismului datorită intrigilor și crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit persecutarea creștinilor în momentul urcării sale pe tronul imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranță din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor și distrugerea templelor acestora. Prin acțiunile sale a încercat să submineze eforturile creștinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la școli, interzicea profesorilor creștini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educației romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenții creștini de societatea romană privându-i de cunoștințele necesare pentru reușita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilați, Iulian a încurajat disensiunea printre creștini care deja se luptau împotriva ereziei lui Arie.

Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deși a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.

În orice caz, practicile lui nu erau creștine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea sufletelor după învățăturile lui Platon și Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate, printre care unele dintre ele au supraviețuit, inclusiv tratate filozofice, imne și desigur satire sau critici despre creștinism și despre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eșecului încă de la început, deoarece marea majoritate a Imperiului Roman de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru.

În 362, Iulian a început o campanie în răsărit, împotriva perșilor. Acolo, pe 26 iunie 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea în victorie, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creștinismului s-a sfârșit, iar în februarie 380 Teodosie I (Teodosie cel Mare) a publicat edictul care prin care toți supușii săi trebuie să mărturisească religia creștină.

Legături externe

Casetă de succesiune:
Iulian Apostatul
Precedat de:
Constanțiu al II-lea 		Împărat al Imperiului Roman
361-363 		Urmat de:
Iovian


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iulian_Apostatul&oldid=45396”