Iubirea de arginți

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2011 10:55, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Sfaturi pentru bogaţi)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Iubirea de arginţi (iubirea de bani, de avere) este un păcat care constă în adunarea nechibzuită de bani şi averi, fiind unul din cele şapte păcate capitale. Ea poate duce la diverse răutăţi, furt (Iuda care fura din punga săracilor), vânzarea către duşmani (Dalila care l-a vândut pe Samson filistenilor, Iuda), ucidere (oamenii neastâmpăraţi şi fără căpătâi tocmiţi de Abimelec pentru uciderea a 70 fraţi vitregi de-ai săi, posibili succesori la tron; unii bogaţi). Averea mare aduce după sine pizma şi blestemele celorlalţi iar în propria familie ceartă, tulburare sau chiar ură, în general ea ascunzând multe suprize. În cazul multora ea duce la rătăcirea de la credinţă, cei stăpâniti de ea ajungând străpunşi de o mulţime de chinuri. Au facut excepţie Iov, Iosif din Arimateea, Nicodim. Bogaţii trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se semeţească, să nu-şi lipească inima de averi şi să nu-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.

Introducere

Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginţi 5. Pizma (invidia) 6. Mânia 7. Lenea. În Biblie păcatul iubirii de arginţi apare mult mai frecvent sub forma lăcomiei de bani (explicit, cu acestă denumire sau implicit sub denumirea de lăcomie)

Iubirea de arginţi, pierzătoare de suflet

Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Iisus foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că ,, Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om’’. Căci ,, orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna’’ pe când ,,ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om’’. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi lăcomia. Lăcomia de bani este, aşadar, între acele lucruri rele care, ieşind din inima omului, îl spurcă pe om[1][2][3] Apostolul Pavel avertizează ca ,,cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri". Apoi îndeamnă să fugim de aceste lucruri şi să căutăm neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.[4][5][2]. Argintul şi aurul din idoli trebuia nimicit cu desăvârşire pentru a nu ajunge o cursă pentru suflet(10). O cetate cuprinsă de idolatrie trebuie nimicită cu desăvârşire, inclusiv prada (11). Lăcomia,(care este inchinare la idoli[6][3] , idolii fiind mâncarea, băutura şi banii) este, aşa cum le scrie apostolul Pavel colosenilor, un ,,mădular pământesc" (alături de curvie, necurăţie, patimă, pofta rea) care ,,aprinde peste fiii neascultării mânia Domnului"[7] care ,,calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint", după cum spune psalmistul[8]. Un bun exemplu este Ghehazi, slujitorul lui Elisei . Lăcomia lui Ghehazi, care cere diverse lucruri(1 talant şi două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită cu lepră de Dumnezeu căci stăpânul său, Elisei, îşi dă seama de toată povestea (5). Cetăţile nesăbuite care se laudă cu bogăţiile lor vor fi nimicite(4).

Inconvenientele bogăţiei

Bogăţia este adesea o pricină de pizmă şi blesteme. În acest sens Facerea relatează că, fiind binecuvântat de Dumnezeu, Isaac a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie pizmuit de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam, iar Abimelec i-a cerut să plece.[9][5] Solomon afirmă că nu este bine să blestemăm pe împărat şi pe cei bogaţi.[10] Cel lacom stârneşte certuri[11], îşi tulbură casa[12][5] ;cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit.[13] Bogăţia aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) [14], tulburare (Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decâtt o mare bogăţie, cu tulburare!)[15] sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură). [16], spune acelaşi Solomon. Averea mare se strânge de multe ori pe căi sucite,[17][5] cu strâmbătate[18], nelegiuiri , vicleşug şi indiferenţă [19] sau minciună[20], ne spun Solomon şi proorocul Ieremia. În plus, cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat, arată Solomon[21]

Furtul

Iisus, ajuns în Templu, dă afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau acolo, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi îi mustră pe cei care transformaseră casa de rugăciune într-o adevărată peşteră de tâlhari.[22]Iuda era un hoţ prefăcut care obişnuia să vămuiască tot ce se strângea în punga în care se adunau banii pentru săraci, căruia nu i-a convenit faptul că Maria L-a uns pe Iisus cu un mir de nard curat, pretextând ipocrit că ar fi fost mai util să se vândă şi banii să fie daţi săracilor, relatează evanghelistul apostolul Ioan.[23]Întrebat de vameşi şi ostaşi ce trebuie să facă pentru a se mântui, Ioan Botezătorul le spune vameşilor să nu ceară nimic peste ceea ce le era poruncit să ia, iar ostaşilor le spune să nu stoarcă nimic de la nimeni prin ameninţări, să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept, ci să se mulţumească cu lefurile lor.[24]

Alte păcate

Apostolul Pavel îi scrie lui apostolul Tit, aflat în Creta, că există unii cretani nesupuşi, flecari, amăgitori, netrebnici ,,fiare rele, pântece leneşe” după vorba proverbului, care buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe şi anume basme evreieşti şi porunci date de oameni. Aceştia, lăudându-se că îl cunosc pe Dumnezeu, îl tăgăduiesc cu faptele, fiind o scârbă înaintea Domnului.[25]Apostolul Pavel îi scrie lui apostolul Timotei să se ferească de oamenii mândri care au boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte (din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe) şi care, fiind stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, mai cred şi că evlavia poate fi un izvor de câştig.[26]Primind vestea învierii lui Iisus de la străjeri, preoţii cei mai de seamă s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi au dat ostaşilor mulţi bani spunându-le să zică că ucenicii au venit noaptea, pe când ei ar fi dormit şi au furat trupul. Apoi i-au asigurat că dacă acest lucru va ajunge la urechile dregătorului, ei îl vor potoli şi îi vor scăpa de această grijă. Ostaşii au făcut întocmai şi s-a răspândit acest zvon mincinos printre iudei.[27]Faptele Apostolilor relatează cum Anania şi soţia lui, Safira au dosit o parte din banii de pe o moşie vândută şi adusă ca dar înaintea apostolilor şi, pentru că au încercat să mintă pe Duhul Sfânt, au fost pedepsiţi cu moartea.[28]Într-una din cărţile istorice ale Bibliei, lăcomia lui Ghehazi, slujitorul lui Elisei care cere diverse lucruri(1 talant şi două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită de Dumnezeu cu o lepră ce se va lipi de el şi de sămînţa lui pentru totdeauna , căci stăpânul său, Elisei, omul lui Dumnezeu, îşi dă seama de toată povestea.[29]Faptele apostolilor consemnează cum Simon, un vrăjitor din Samaria, care zicea că este un om însemnat şi îi uimise atât de mult pe locuitorii cetăţii cu vrăjitoriile sale, încât aceştia credeau că are puterea lui Dumnezeu, este cucerit de mesajul evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu propovăduit de Filip, crezând, botezându-se în Numele Domnului Iisus şi privind cu uimire la minunile şi semnele adevărate care se făceau. Văzând faptul că apostolul Petru şi apostolul Ioan, care se rugaseră pentru samariteni ca să primească Duhul Sfânt, îşi puneau mâinile peste aceştia şi în acest fel ei primeau Duhul Sfânt, Simon le oferă bani apostolilor pentru a primi şi el această putere. Petru îl blestemă de moarte dar îl şi îndeamnă să se pocăiască de răutatea lui şi să se elibereze astfel din lanţurile fărădelegii sale. Simon îl roagă pe Petru să se roage la Dumnezeu pentru el ca să nu i se întâmple nimic din ce a zis el la început.[30]Faptele apostolilor evocă un episod în care o roabă cu duh pitonicesc care aducea mari câştiguri stăpânilor ei se luase după Pavel strigând că oamenii aceia (Pavel şi Sila) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi că vestesc calea mântuirii. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce şi porunceşte duhului acesteia, în Numele lui Iisus Hristos, să iasă din ea şi roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceştia îi iau pe Pavel şi Sila, îi târăsc înaintea fruntaşilor şi îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetăţii şi de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel şi Sila sunt biciuiţi şi întemniţaţi.[31]Preoţii pot deveni leneşi fără pricepere, lacomi egoişti şi beţivi, cum s-a întâmplat cu cei mustrati de Isaia[32]Când Iisus vorbea despre faptul că nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu şi Banului (Mamonei),istoriseşte evanghelistul Luca, fariseii, care erau iubitori de bani, îşi băteau joc de el. Iisus le spune că ei caută să arate neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu le cunoaşte inimile. Căci, adaugă Iisus, „ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu”.[33]

Crima

Solomon îl previne pe fiul său

Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!
Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;
vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -
fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. ”[34]

În cartea care-i poartă numele, Iezechia anunţă urgia peste cetatea lui Israel, ale cărei căpetenii se dedau la furt şi crimă pentru a-şi potoli lăcomia de bani, ai cărei preoţi nu-şi fac datoria, ai cărei prooroci au vedenii înşelătoare şi spun proorocii mincinoase şi al cărei popor fură şi asupreşte pe cei necăjiţi. [35]În Cartea Judecătorilor se relatează cum domnitorii filistenilor, aflaţi în urmărirea lui Samson (judecător în Israel timp de 20 de ani) îi promit Dalilei o mie o sută sicli de argint dacă va afla de la el sursa puterii sale obişnuite. După ce o minte de trei ori şi filistenii eşuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea şi -l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi -a deschis toată inima faţă de ea, şi i -a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă şi îl ţineau în temniţă. Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns să aducă o mare jertfă dumnezeului lor şi ca să se veselească, mulţumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson şi poporul făcea la fel. Şi au scos pe Samson din temniţă şi l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut tânărului care-l ţinea să-l lase de mână şi, rugându-se Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă şi pe acoperişul ei.[36]Nişte oameni fără căpătâi şi neastâmpăraţi sunt cumpăraţi cu 70 de sicli (puşi la dispoziţie de locuitorii din Sihem) de către Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal, care le ordonă să-i ucidă pe cei 70 de fraţi ai lui (fără Iotam care se ascunsese) iar aceştia duc la îndeplinire ordinul. Astfel, Abimelec pune mâna pe putere, istoriseşte Cartea Judecatorilor[37]. Iuda l-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginţi. Banii au fost la început făgăduiţi lui Iuda de către preoţii cei de seamă, fiindu-i daţi după arestare. [38][2] Fiii lui Amon sunt pedepsiţi pentru că au spintecat pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului ca să-şi mărească ţinutul.[39]. Unii bogaţi nu se dau în lături de la uciderea săracilor în goana lor pentru avere.

Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.
Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii.
Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!
Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel.
Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! (Iac 5:1-6)[5]

Modestie, dărnicie, milostivire. Adevăratele comori

Apostolul Pavel îi îndeamnă pe evrei să nu fie iubitori de bani, ci să se mulţumeasca cu ce au, amintindu-le că însuşi Hristos a spus că nu ne va părăsi[40]

Răsplata dărniciei şi milei

Psalmistul arată că neprihănitul darnic beneficiază de o mulţime de daruri

Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.
El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.
Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.
El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.
El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.
Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.(Ps112.1-10)

Apostolul Pavel îi laudă pe macedoneni că „au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor”.[41]Acelaşi apostol îi încunoştinţează pe macedoneni că ,,cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera” şi îi îndeamnă pe fiecare „să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” [42]Omul are poruncă să deschidă mâna fratelui sărac adică să-l împrumute fără a gândi că se apropie anul iertării (care era o dată la şapte ani), stă scris în Cartea Deuteronomului. Căci dacă ochiul omului ar fi nemilos, atunci fratele lipsit ar striga după ajutor la Dumnezeu şi astfel cel care trebuia să-i dea s-ar face vinovat de un păcat. Şi acest împrumut, se spune mai departe în aceeaşi carte, să nu fie făcut cu părere de rău în inimă, căci gestul din inimă va aduce după sine binecuvântarea lucrărilor celui darnic. Numai astfel se va putea lupta pentru ca „să nu fie niciun sărac”, chiar dacă de acest deziderat ne putem doar apropia, fără a-l atinge complet niciodată căci, aşa cum spune Iisus, „totdeauna vor fi săraci în ţară”.[43]Iisus le spune ucenicior şi celui ce-l poftise la masă că atunci când dăm un prânz sau o cină să nu chemăm pe prietenii, fraţii, neamurile sau vecinii bogaţi, pentru ca nu cumva şi aceştia să ne cheme pe noi şi să primim astfel o răsplată pentru ceea ce am făcut. Noi să chemăm pe săraci, schilozi, şchiopi, orbi, care n-au cum să ne răsplătească, şi vom primi răsplata la învierea celor neprihăniţi.[44]

Sfaturi pentru bogaţi

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei că bogaţii au datoria să nu se semeţească, şi să nu-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.[45][5][2] Căci omul are uneori înclinaţia, spune psalmistul, de a se încrede în bogăţiile lui cele mari şi a se bizui pe răutatea lui[46]. Înţeleptul Solomon spune „să nu ne chinuim să ne îmbogăţim şi să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăţia este efemeră, îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri”.[47][5] Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuţiile lor, se fălesc cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.[48] În altă parte psalmistul le spune bogaţilor să nu se încreadă în asuprire, nici să-şi pună nădejdea zadarnică în răpire, adăugând că atunci când cresc bogăţiile omul nu trebuie să-şi lipească inima de ele.[49][5] Proorocul Ieremia arată că „nu e bine ca înţeleptul să nu laude cu înţelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăţia lui”. „Cel care se laudă-continuă proorocul- să se laude că are pricepere şi că îl cunoaşte pe Dumnezeu, că ştie că El este cel care face milă, judecată şi dreptate pe pământ, căci în acestea găseşte plăcere Dumnezeu.[50] Apostolul Iacov le recomandă bogaţilor să se laude cu smerenia lor căci „ ei se vor veşteji în umbletele lor" precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos şi astfel frumuseţea înfăţişării ei piere.[51]Bogaţii îl au ca exemplu pe Iov, care nu şi-a pus încrederea în aur şi nu s-a îngâmfat de mărimea averilor sale.[52][5]

Neputinţa slujirii lui Dumnezeu şi Banului

Iisus spune celor din jur că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu şi Banului (Mamona), căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celălalt. [53]. Psalmistul se roagă lui Dumnezeu să-i plece inima spre învăţăturile sale şi nu spre câştig.[54]

Bogăţii pământeşti şi bogăţii veşnice

Iisus ne îndeamnă să nu ne strângem comori pe pământ, „unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii”, ci să ne strângem comori în cer, unde nu se întâmplă toate acestea. Căci, continua el, „unde ne este comoara, acolo ne va fi şi inima". [55][5]Bogăţiile pământeşti, care nu sunt veşnice, trebuie folosite cu chibzuinţă pentru îngrijirea gospodăriei, spune Solomon[56]Proorocul Isaia le spune săracilor să nu mai cântărească argint pentru un lucru care nu hrăneşte şi să nu mai dea câştigul muncii lor pentru ceva care nu satură şi îi cheamă pe săraci să le dea, fără plată, o adevărată hrană cu care sufletul lor se va desfăta şi care îi va asigura acestuia viaţă veşnică.[57]Cel ce judecă pe altul dispreţuieşte bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii răbdări ale lui Dumnezeu, le scrie Pavel romanilor[58]Apostolul Pavel le scrie efesenilor că Dumnezeu, bogat în îndurare, îşi arată nemărginita bogăţie a harului său de-a lungul timpului, căci prin har, care este un dar de la Dumnezeu, sunt mântuiţi oamenii[59][3] Dumnezeu este bogat în îndurare pentru toţi cei ce -L cheamă, indiferent de origine, căci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit, spune apostolul Pavel romanilor`[60] Apostolul Pavel este cel căruia i-a fost dat harul de a vesti Neamurilor „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos”.[61][3] Apostolul Pavel le scrie corintenilor că Hristos, „măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” şi că apostolii, „săraci fiind, au îmbogăţit pe mulţi” [62].

Bogaţi şi săraci

Portretele săracului şi bogatului

Bogatul

Caracteristici generale

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită [63], un zid înalt.[64] Bogatul se crede înţelept[65], vorbeşte cu asprime[66], este stăpânul săracilor[67], are mulţi prieteni[68], nu ascultă mustrarea.[69] Bogăţia aduce uneori ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) [70] sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură)[71] în casă. Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat păcătos.[72] Bogatul este stăpânul celor săraci şi creditorul este stăpânul datornicului.[73]Bogăţia câştigată fără efort este cheltuită mai uşor decât cea strânsă în timp.[74]Iisus îi căinează pe bogaţi, căci îşi iau de pe-aici mângâierea.[75]Bogăţia, care este efemeră, ca vulturul care-şi ia zborul spre ceruri,[76], este mult inferioară înţelepciunii[77], numelui bun[78] şi faptului de a fi iubit.[79] Căci cel care se încrede în ea va cădea[80]; bogăţia nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei.[81] :Bogăţia câştigată fără trudă scade[82], o moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit[83], cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu va rămâne nepedepsit.[84]Străinul bogat este obligat să accepte răscumpărarea sclavului.[85]

Bogaţii răi

Bogăţia îl poate determina să se lepede de Dumnezeu.[86]Averea câştigată pe nedrept, pe căi sucite, este deşartă şi duce la moarte.[87] Credinciosul este tulburat şi mâhnit când îi vede pe cei răi şi bogaţi ca sunt fericiţi, netulburaţi, mândri, asupritori şi semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în biserică îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi aşteaptă.[88]Omul rău îşi întrebuinţează câştigul pentru păcat.[89] Cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.[90]Bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.[91]. Asupritorii săracilor vor trebui să-şi dea tainul celor mai bogaţi.[92] Bogaţii şi-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur şi au ucis pe cel neprihănit. [93] , averea păcătosului ajunge la cel neprihănit[94], peste zgârcit va veni lipsa[95]Uneori înţelepciunea este însoţită de bogăţie şi slavă [96]

Tipuri de bogaţi

Bogăţia este un dar de la Dumnezeu. Isaac, Iov, Solomon, Ezechia sunt binecuvântaţi de Dumnezeu şi ajung foarte bogaţi. Zaheu, mai marele vameşilor, se învredniceşte de mântuire, căci pocăinţă să poartă roadă. Uneori oamenii bogaţi sunt apropiaţi de credinţă , lucru rar, căci mai uşor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în împărăţia cerurilor, astfel încât ,,mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă”.(37a). Iosif un om bogat din Arimatea, ucenic al lui Iisus[97], dar pe ascuns, de frica iudeilor[98], sfetnic de vază al Soborului, care şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu[99] s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar [100]. Iosif a luat trupul şi, împreună cu Nicodim care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe[101], l -a înfăşurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l -a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.[102] Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose au fost martorele acestei operaţiuni[103]. Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor[104]Nicodim, fariseu, fruntaş al iudeilor, ,,învăţător al lui Israel”[105] este acela care este iniţiat de Iisus în taina botezului[106] El este acela care se opune judecaţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă[107], punând întrebarea retorică:,,Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să -l asculte şi să ştie ce face?`` [108]. Nicodim este acela care, împreună cu Iosif din Arimateea îl înfăşoară pe Isus în pânză de în, îl unge cu amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe, cumpărată de el[109] şi îl pune în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif. Dumnezeu îi apreciază pe cei ce nu îşi doresc cu ardoare bogăţie, aşa cum a fost Solomon[110]Iov nu se încrede în bogăţii.[111]

Săracul

Săracul neprihănit

Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite.[112]căci ,,Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strâmbătate.[113] Mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.[114] Săracul care este priceput îl cercetează pe omul bogat se crede înţelept.[115] Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă.[116]

Dacă cel sărac ia bani cu împrumut el devine robul celui care i-a dat căci cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.[117] Săracul este urît chiar şi de prietenul său.[118] Săracul neprihănit este darnic după posibilităţile sale, în felul acesta răscumpărându-şi viaţa în timp cel cel care economiseşte mult nu face decât să sărăcească, el neavând, de fapt, nimic, fiind unul care nu ascultă mustrarea.[119] Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.[120]

Cei care înjosesc pe cei săraci uită că Dumnezeu i-a ales pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc, în timp ce din cei bogaţi sunt cei care îi asupresc pe cei săraci şi îi târâie prin tribunale.[121] Săracul neprihănit este printre cei din urmă care vor fi cei dintâi, în timp ce mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă (bogaţii nedrepţi).[122]

Săracul păcătos

Unele păcate duc la sărăcie:

1)Lenea severă care constă în refuzul de a munci

a) Somnul reprezintă o manifestare tipică a lenei. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.[123], spune Solomon. Aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.[124]Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic sufere de foame, adaugă el.[125]. Acelaşi înţelept îl mustră pe leneş cu aceste cuvinte: Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!... Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.[126]

b) O altă manifestare a lenei este refuzul de a munci cu mâinile. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[127] Apostolul Pavel îndeamnă:,, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă.[128]

c) O altă manifestare tipică a leneşului este exagerarea dificultăţii muncii:Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!`[129]

d) Dorinţele leneşului rămân neîmplinite: Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură, spune Solomon.[130] Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!,[131] adaugă el. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[132], încheie acelaşi Solomon.

2. Fudulia. Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca, avertizează Solomon[133] referindu-se la refuzul unor munci considerate inferioare.

3. Lipsa de minte care se manifestă prin alergarea după lucruri de nimic. Alergarea după lucruri de nimic duce la sărăcie, după cum ne încredinţează Solomon:Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.[134] Iar acela este un om fără minte: Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.[135]

4. Lăcomia de băutură şi mâncare:,,Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne./Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.[136]

5. Ignorarea certării (mustrării) părinţilor: Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste, avertizează Solomon[137]

6. Munca leneşă

Lucratul cu mână leneşă sărăceşte:Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.[138] sau îl face pe leneş să plătească bir:Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.[139]Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimete[140] cu vreo treabă.

Există unele lucruri care duc la lipsă:

1. Iubirea de petreceri:”Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte, atrage atenţia Solomon.[141]

2. Vorba multă: Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă, învaţă înţeleptul împărat[142]

3.Munca grăbită: Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă, învaţă Solomon[143]

4. Răutatea poate fi pedepsită de Dumnezeu prin trimiterea lipsei: Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.[144] şi Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.[145] Dumnezeu poate trimite foamete prin oprirea ploilor şi trimiterea de boli recoltelor, aşa cum vedem în cartea proorocului Amos.[146]

5. Pizma (zgârcenia) însoţită de dorinţa de îmbogăţire grabnică. Un om pizmaş (zgârcit în unele ediţii ale Bibliei- ESV) se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.[147]

Sărăcia poate duce la furt şi luarea în deşert a numelui Domnului aşa cum vedem din rugăciunea lui Agur:Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie./Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.[148]

Surprizele bogăţiei

Bogăţia va ajunge la cineva despre care nu se ştie dacă va fi înţelept sau nesăbuit[149]dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea.[150] Soarta bogatului singur este dramatică.[151] Uneori avuţiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor.[152] Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viaţă.[153] Alteori Dumnezeu îi dă omului tot ce-i doreşte sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele, căci sufletul său nu se satură de bunătăţile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite.[154] Când se înmulţesc bunătăţile se înmulţesc şi căpuşele.[155]

Lacomii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu

Lacomii, care sunt închinători la idoli, nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.[156] Iisus ne avertizează să ne păzim de lăcomia de bani, căci viaţa omului nu stă în belşugul avuţiei lui. Bogatul a cărui ţarină rodise mult este un nesăbuit egoist, care îşi face din strângerea de comori un scop în sine, uitând de propria sa îmbogăţire spirituală.[157]În pilda semănătorului, Iisus îi aminteşte pe cei care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi lasă Cuvântul să fie înăbuşit de spini - grijile, bogăţiile şi plăcerile lumii acesteia.[158]Dumnezeu tratează cu aceeaşi măsură dreaptă pe toţi, conducători sau oameni obişnuiţi, bogaţi şi săraci.[159] Bogatul nemilostiv şi necredincios ajunge în Locuinţa morţilor, loc de chin şi suferinţă, aflat în totală izolare.[160] Bogatul căldicel în credinţă va înfrunta iadul căci, în suficienţa sa, este sărac, gol şi orb. [161] Omul rău, lacom şi îmbogăţit pe nedrept va da totul înapoi şi mânia lui Dumnezeu se va revărsa peste el în ziua Judecăţii.[162] În ziua Judecăţii, bogăţia este inutilă, iar bogăţia nedreaptă stă împotriva noastră.[163] . Cei nelegiuiţi se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să-şi răscumpere sufletul, ci mor deopotrivă cu ceilalţi, iar bogăţiile lor nu îi urmează în mormânt.[164] Bogăţiile pământeşti nu sunt veşnice.[165]

Note

  1. Mc7.15-23, Mat15.10-20
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul iubirea de argint, pag 390
  3. 3,0 3,1 3,2 3,3 Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea lăcomie, pag 1802 şi secţiunea bogăţie, pag 1782
  4. 1Tim 6.9-11
  5. 5,0 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 5,6 5,7 5,8 5,9 Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea bogăţia, pag 21
  6. Col3.5
  7. Col3.5-8
  8. Ps 68.30
  9. Fac26.12-13-17
  10. Ecl.10.20
  11. Prov 28.25
  12. Prov15.27
  13. Prov 28.20
  14. Prov.17.1
  15. Prov15.16
  16. Prov15.17
  17. Prov.28.6
  18. Prov16.8, Ier 17.11
  19. Ier 5.27
  20. Prov 21.6
  21. Prov10.16
  22. Mt21.12-13, Mc11.15-17
  23. Ioan 12.6
  24. Luca 3.14
  25. Tit1.10-16
  26. 1Timotei 6.3-5
  27. Lc28.11-15
  28. Fapte 5.1-11
  29. 2 Imparati 5.20-27
  30. Fapte8.9-25
  31. Fapte16,16-24
  32. Isaia 56.9-12
  33. Lc16.14,15
  34. Prov1.10-19
  35. Ezec22.23-31
  36. Jud, cap16
  37. Jud, 9.1-5
  38. Lc22.3-6, Mt26.14-16, Mc14.10, Ioan 13.2
  39. Amos1.13-15
  40. Evrei13.5
  41. 2Cor8.1-3-8)
  42. 2Cor9.1-15
  43. Deut15.1-11, Mt26.6-11
  44. Lc14.12-14
  45. 1Tim 6.17-19
  46. Ps52.7
  47. Prov.23.4-5
  48. Ps 49.6-7
  49. Ps.62.10
  50. Ier 9.23
  51. Iac 1.9-11
  52. Iov 31.24-25
  53. Mt.6.24. Lc16.13
  54. Ps 119.36
  55. Mt6.19-24
  56. Prov.27.23-27
  57. Is55.1-3
  58. Rom2.1-4
  59. Efes2.4-8
  60. Rom10.12
  61. Efes.3.8
  62. 2Co8.9, 2Co 6.10
  63. Prov10.15,18.11
  64. Prov 18.11
  65. Prov 28.11
  66. Prov 18.23
  67. Prov 22.7
  68. Prov 14.20
  69. Prov 13.7-8
  70. Prov 17.1
  71. Prov 15.17
  72. Prov16.8,19.22, 21.6, 28.6, Ier 5.27,17.11
  73. Prov 22.7
  74. Prov13.11,20.21
  75. Mat6.2
  76. Prov23.4-5; 27.23-27
  77. Prov 3.14
  78. Prov 22.1
  79. Prov 22.1
  80. Prov 11.28
  81. Prov 11.4
  82. Prov 13.11
  83. Prov 20.21
  84. Prov 28.20
  85. Lev25.47-55
  86. Prov 30.8-9, Mt19.30
  87. Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16
  88. Ps73
  89. Prov10.16,17.16,11.26
  90. Prov28.20
  91. Prov13.22,28.8
  92. Prov22.16
  93. Iac5.1-6
  94. Prov 13.22, 28.8
  95. Prov 28.22
  96. Prov3.16,8.18
  97. Mt 27.57
  98. Ioan.19.38
  99. Mc15.43
  100. Mc15.45
  101. Ioan.19.39
  102. Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42
  103. Mc15.43
  104. Ioan.19.38
  105. Ioan3.10
  106. Ioan3.1-21)
  107. Ioan7.45-49
  108. Ioan7.51
  109. Ioan.19.39
  110. 1Regi3.1-15
  111. Iov 24
  112. Prov 28.6
  113. Prov16.8
  114. Prov19.22
  115. Prov28.11
  116. Prov29.7
  117. Prov 22.7
  118. Prov14.20
  119. Prov11.24
  120. Prov13.23
  121. Iacov2.1-7
  122. Mt19.16-30
  123. Prov20.13
  124. Prov23.21
  125. Prov19.15
  126. Prov.6.9-11, Prov24.30-34
  127. Prov 21.25-26
  128. 1Tes4.11
  129. Prov22.13, Prov26.13
  130. Prov 13.4
  131. Prov 20.4
  132. Prov 21.25-26
  133. Prov.12.9
  134. Prov28.19
  135. Prov12.11
  136. Prov23.20-21
  137. Prov13.18
  138. Prov10.4
  139. Prov12.24
  140. Prov10.26
  141. Prov 21.17
  142. Prov14.23
  143. Prov21.15
  144. Prov13.25
  145. Prov22.16
  146. Amos4.6-9
  147. Prov28.22
  148. Prov30-8-9
  149. Ecl 2.18-19, Ps 39.5-6, 49.11, 17.14
  150. Ecl 2.20-21
  151. Ecl 4.7-12
  152. Ecl5.12-13
  153. Ecl5.12-20
  154. Ecl 6.1-12
  155. Ecl5.11
  156. 1Cor 6.9-10, Efes 5.5, Gal 5.16-21, 2Petru 2.12-14 Apoc22.15
  157. Luc12.13-21
  158. Mt13.4-15, Mc4.1-20
  159. Iov34.16-19
  160. Lc16.19-25-31
  161. Apoc3.15-18
  162. Iov, cap20, Ier17.11
  163. Prov10.2,11.4,11.28, Ier17.11
  164. Ps49.16,17, Prov11.28
  165. Prov.27.23-27, Is10.1-3, Is.55.1-7, Is.5.17