Modificări

:Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[Iisus]] foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că ,, Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om’’. Căci ,, orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna’’ pe când ,,ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om’’. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi [[lăcomia]]. Lăcomia de bani este, aşadar, între acele lucruri rele care, ieşind din inima omului, îl spurcă pe om<ref>Mc7.15-23, Mat15.10-20</ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul iubirea de argint, pag 390</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea lăcomie, pag 1802 şi secţiunea bogăţie, pag 1782</ref> [[Apostolul Pavel]] avertizează ca ,,cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri". Apoi îndeamnă să fugim de aceste lucruri şi să căutăm [[neprihănirea]], [[evlavia]], [[credinţa]], [[dragostea]], [[răbdarea]], [[blândeţea]].<ref>1Tim 6.9-11</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea bogăţia, pag 21</ref><ref name="Anania 2"/>. Argintul şi aurul din [[idolatria|idoli]] trebuia nimicit cu desăvârşire pentru a nu ajunge o cursă pentru suflet(10). O cetate cuprinsă de [[idolatrie]] trebuie nimicită cu desăvârşire, inclusiv prada (11). [[Lăcomia]],(care este inchinare la idoli<ref>Col3.5</ref><ref name="Anania"/> , idolii fiind mâncarea, băutura şi banii) este, aşa cum le scrie apostolul Pavel colosenilor, un ,,mădular pământesc" (alături de [[desfrânarea|curvie]], [[desfrânarea|necurăţie]], patimă, pofta rea) care ,,aprinde peste fiii neascultării mânia Domnului"<ref>Col3.5-8</ref> care ,,calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint", după cum spune psalmistul<ref>Ps 68.30</ref>. Un bun exemplu este Ghehazi, slujitorul lui [[Elisei]] . Lăcomia lui Ghehazi, care cere diverse lucruri(1 talant şi două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită cu lepră de Dumnezeu căci stăpânul său, Elisei, îşi dă seama de toată povestea (5). Cetăţile nesăbuite care se laudă cu bogăţiile lor vor fi nimicite(4).

:[[Apostolul Pavel]] îi scrie lui [[Tit]], aflat în Creta, că există unii cretani nesupuşi, [[bârfa|flecari]], amăgitori, netrebnici ,,fiare rele, pântece leneşe” după vorba proverbului, care buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe şi anume basme evreieşti şi porunci date de oameni. Aceştia, lăudându-se că îl cunosc pe [[Dumnezeu]], îl tăgăduiesc cu faptele, fiind o scârbă înaintea Domnului.<ref> Tit1.10-16</ref>Apostolul Pavel îi scrie lui [[apostolul Timotei]] să se ferească de oamenii [[mândria|mândri]] care au boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte (din care se nasc [[invidia|pizma]], [[cearta|certurile]], [[bârfa|clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe) şi care, fiind stricaţi la minte şi lipsiţi de [[adevăr]], mai cred şi că evlavia poate fi un izvor de câştig.<ref> 1Timotei 6.3-5</ref>Primind vestea învierii lui [[Iisus]] de la străjeri, [[preot|preoţii]] cei mai de seamă s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi au dat ostaşilor mulţi bani spunându-le să zică că ucenicii au venit noaptea, pe când ei ar fi dormit şi au furat trupul. Apoi i-au asigurat că dacă acest lucru va ajunge la urechile dregătorului, ei îl vor potoli şi îi vor scăpa de această grijă. Ostaşii au făcut întocmai şi s-a răspândit acest zvon [[minciuna|mincinos]] printre iudei.<ref>Lc28.11-15</ref>[[Faptele apostolilor]] relatează cum Anania şi soţia lui, Safira au dosit o parte din banii de pe o moşie vândută şi adusă ca dar înaintea apostolilor şi, pentru că au încercat să [[minciuna|mintă]] pe [[Duhul Sfânt]], au fost pedepsiţi cu moartea.<ref> Fapte 5.1-11</ref>Într-una din cărţile istorice ale [[Biblia|Bibliei]], lăcomia lui Ghehazi, slujitorul lui [[Elisei]] care cere diverse lucruri(1 talant şi două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită de Dumnezeu cu o lepră ce se va lipi de el şi de sămînţa lui pentru totdeauna , căci stăpânul său, [[Elisei]], omul lui Dumnezeu, îşi dă seama de toată povestea.<ref>2 Imparati 5.20-27</ref>Faptele apostolilor consemnează cum [[Simon]], un [[vrăjitoria|vrăjitor]] din Samaria, care zicea că este un om însemnat şi îi uimise atât de mult pe locuitorii cetăţii cu [[vrăjitoria|vrăjitoriile]] sale, încât aceştia credeau că are puterea lui Dumnezeu, este cucerit de mesajul evangheliei [[Împărăţia lui Dumnezeu|Împărăţiei lui Dumnezeu]] propovăduit de [[Filip]], [[credinţa|crezând]], [[botez|botezându-se]] în Numele Domnului Iisus şi privind cu uimire la [[minune|minunile]] şi semnele adevărate care se făceau. Văzând faptul că [[apostolul Petru]] şi [[apostolul Ioan]], care se [[rugăciunea|rugaseră]] pentru samariteni ca să primească [[Duhul Sfânt]], îşi puneau mâinile peste aceştia şi în acest fel ei primeau Duhul Sfânt, [[Simon]] le oferă bani apostolilor pentru a primi şi el această putere. Petru îl [[blestem|blestemă]] de moarte dar îl şi îndeamnă să se [[pocăinţă|pocăiască]] de răutatea lui şi să se [[libertate|elibereze]] astfel din lanţurile fărădelegii sale. Simon îl roagă pe Petru să se roage la Dumnezeu pentru el ca să nu i se întâmple nimic din ce a zis el la început.<ref> Fapte8.9-25</ref>Faptele apostolilor evocă un episod în care o roabă cu duh [[vrăjitoria|pitonicesc]] care aducea mari câştiguri stăpânilor ei se luase după Pavel strigând că oamenii aceia (Pavel şi Sila) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi că vestesc calea [[mântuire|mântuirii]]. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce şi porunceşte duhului acesteia, în Numele lui [[Iisus]] [[Hristos]], să iasă din ea şi roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceştia îi iau pe [[apostolul Pavel|Pavel]] şi Sila, îi târăsc înaintea fruntaşilor şi îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetăţii şi de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel şi Sila sunt biciuiţi şi întemniţaţi.<ref>Fapte16,16-24</ref>Preoţii pot deveni [[lenea|leneşi]] fără pricepere, [[lăcomia|lacomi]] egoişti şi [[lăcomia|beţivi]], cum s-a întâmplat cu cei mustrati de [[Isaia]]<ref>Isaia 56.9-12</ref>Când Iisus vorbea despre faptul că nimeni nu poate sluji lui [[Dumnezeu]] şi Banului (Mamonei),istoriseşte evanghelistul [[apostolul Luca|Luca]], [[farisei]]i, care erau iubitori de bani, îşi băteau joc de el. Iisus le spune că ei caută să arate neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu le cunoaşte inimile. Căci, adaugă Iisus, „ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu”.<ref>Lc16.14,15</ref>