Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în România
OrtodoxiainRomania.gif
General
Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Sinod
AutocefaliaPatriarhatul
Limba română
Specificul spiritual
Sfinți
Cronologia sfinților
Sinaxar
Sfinții Închisorilor
Ierarhi
Mucenicii dobrogeni
EvanghelicusEfremTit și Gordian
Cărturarii munteni
MacarieAntimGrigorie Dascălul
Umaniștii moldoveni
VarlaamDosofteiVeniamin Costachi
Mărturisitorii ardeleni
IorestSava BrancoviciIosif Mărturisitorul
Arhipăstorii moderni
ȘagunaMelchisedecIosif cel Milostiv
Monahism
MănăstiriȘcoliSpitale
Începuturile monahismului
Istoria isihasmului
Curente duhovnicești
Duhovnicii veacului XX
Stareți
Clasici — NicodimPaisieCalinic
Sec. XX — CleopaPapaciocPârvu
Preoți
Preoții din vechime
178418211848
185918771892
190719161918
Istorie
Cronologia istorică
Dobrogea antică
Mărturii arheologiceEparhii dispărute
Formarea primelor state
ArdealȚara RomâneascăMoldova
Introducerea limbii române în slujbe
Nașterea uniației în Transilvania‎
Învățământul teologicPresa bisericească
Basarabia românilorBasarabia răpită
România și alte Biserici Ortodoxe
Relațiile cu:
Bisericile greceștiBisericile slave
Biserica georgianăPatriarhiile apostolice
Muntele Athos
Literatură
Primele
ScrieriScrieri în românăTipărituri
Scrieri de temelie
Învățăturile lui Neagoe Basarab (sec. XVI)
Pravila de la Govora (1640)
Mărturisirea Ortodoxă (1642)
Cazania lui Varlaam (1643)
Noul Testament de la Alba Iulia (1648)
Psaltirea în versuri (1673)
Biblia de la București (1688)
Mineiele de la Râmnic (1780)
Scrieri moderne
Literatura teologică în epoca fanariotă
Literatura teologică în sec. XIX
Artă
ArhitecturăPicturăMuzică
SculpturăBroderieArgintărie
Biserica și statul
Domniile și Biserica
Regulamentul Organic (1831–1832)
Reformele lui Cuza (1859–1866)
Legea organică (1872)
Legea clerului mirean (1893)
Legea și statutul BOR (1925)
Editaţi această casetă

Istoria Bisericii este o parte importantă a înțelegerii credinței creștine ortodoxe. Creștinii ortodocși se definesc în mod deosebit prin fidelitatea lor față de tradiția Bisericii, prin continuitatea lor cu cei care au care au primit și propovăduit adevărul lui Iisus Hristos lumii, cu aceia care au ajutat la formularea și exprimarea formulelor și cultului de credință, și cu aceia care au continuat să urmeze neschimbată, dar mereu dinamică Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe.

Cronologia de mai jos își propune să redea istoria creștinismului în spațiul actualmente românesc din perioada apostolică și până în prezent. Istoria creștinismului pe acest teritoriu este cea a unui spațiu fragmentat din punct de vedere politic de-a lungul istoriei și în care au trăit de-a lungul timpului mai multe populații etnic, lingvistic și cultural diferite. Denumirea articolului de Istoria Bisericii Ortodoxe Române ilustrează însă situația politică și statutul jurisdicțional actual al acestui spațiu, reunit într-un singur stat național și cu o Biserică Ortodoxă autocefală și unitară începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. Se vorbește așadar despre Istoria Bisericii Ortodoxe Române în același sens în care sunt considerați ca sfinți români toți sfinții care au trăit sau petrecut o vreme în spațiul românesc.

Perioada pre-apostolică (-33)

  • 72/71 î.Hr.: Dobrogea intră sub dependență romană, încorporată în provincia Macedonia.
  • 60 î.Hr.: Dobrogea este ocupată de geții lui Burebista.
  • 44 î.Hr.: Moartea lui Burebista, Dobrogea iese de sub ocupația dacă.
  • 28 î.Hr.: Dobrogea intră sub protectoratul roman.
  • 8 î.Hr.: Poetul Ovidiu este exilat în Tomis.

Perioada apostolică (33-100)

Perioada pre-niceeană (100-325)

  • 106 - Romanii ocupă o parte din Dacia lui Decebal: Transilvania, Oltenia, o fâșie din Muntenia și Banatul. Nu ocupă ținuturi precum Maramureș, Crișana, Moldova, și Câmpia Munteană, acestea continuând să fie locuite de daci liberi (daci mari, costobaci, carpi). Romanii staționeaza cam o zecime din armata romană (30-40.000 de oameni) în noua provincie imperială[1].
  • 271-275 - Retragerea administrației romane de la nord de Dunăre („retragerea Aureliană”). Se estimează că aproximativ un milion de daco-romani au rămas în Dacia Traiană[1]. Goții încep să se stabilească pe teritoriile părăsite de militarii romani.
  • ~290-300 – Evanghelicus, originar din Tracia, este primul episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului (azi Constanța).
  • 297 - Împăratul Dioclețian desparte Dacia Pontică (Dobrogea) de Moesia Inferior, formând provincia Sciția Mică.
  • 303 - Începe oficial persecuția lui Dioclețian prin emiterea primului edict împotriva creștinilor.
  • 304 – Efrem, ucenic al Sf. Hermon al Ierusalimului (300-314) propovăduiește creștinismul la Gurile Dunării și în jurul Pontului Euxin; episcop de Tomis o vreme, primește mucenicia la Chersones, în Crimeea, în vremea Marii Persecuții.
  • ~304-~323 – Tit devine episcop de Tomis până la începutul anilor 320, când primește mucenicia într-o zi de 15 septembrie. Îi urmează pe tronul tomitan episcopul Gordian, care primește mucenicia în preajma anului 323, potrivit tradiției într-o zi de 13 septembrie.
  • 303-304 sau 319-321 – Mucenicia sfinților Zotic, Atal, Camasis și Filip și a celor dimpreună cu dânșii, ale căror moaște au fost descoperite în bazilica de la Isaccea-Niculițel, în timpul persecuțiilor din vremea lui Dioclețian și Licinius.
  • 305 - Se încheie persecuția lui Dioclețian
  • 306 - În timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup din Novae, probabil de origine dacă. Acesta era un discipol al Sfântului Dimitrie, executat la Salonic în același an.
  • În anii 320 sursele înregistrează un episcop misionar foarte activ în Dacia Pontică.

Perioada niceeană (325-451)

  • 325 – Potrivit lui Eusebiu din Cezareea și Teofil al Goției, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea participă și un episcop „scit”, posibil activ în Dobrogea și un episcop din Dacia.
  • 332 - Goții sunt înfrânți de Constantin cel Mare, impunându-le să ofere libertate creștinilor, inclusiv daco-romanilor creștini.
  • 336-341: Ulfila, discipolul episcopului Teofil al Goției este hirotonit episcop pentru „toți creștinii din țara getică” (istoricul Filostorgiu, citat de Păcurariu[1]). Ulfila se întoarce în părțile Buzăului, propovăduind pe Hristos, creând un alfabet propriu, și începând traducerea Bibliei în limba gotică. Mai târziu, Ulfila trece la arianism și propăvăduiește la sud de Dunăre.
  • ~340-360: Călugărul eretic Audius (întemeitorul ereziei audianism) este exilat în Dobrogea, unde influențează unii goți spre a înființa unele mănăstiri (despre audieni știm de la Sfântul Epifanie de Salamina).
  • 343 - Sinodul din Sardica (Sofia de azi), la care au participat 170 de episcopi, dintre care jumătate erau din Iliric, împotriva semiarianismului. Mulți episcopi din Iliric sunt considerați a fi fost daco-romani de la sud de Dunăre[1].
  • 348 - Prigoana lui Aorich (tatăl lui Athanaric) împotriva creștinilor din „țara goților” (așa se numea Dacia nord dunăreană ocupată de goți). Această prigoană este atestată și de Sfântul Chiril al Ierusalimului.
  • 348-378 - Cele cinci sinoade de la Sirmium (în Voivodina, Serbia), discutând și condamnând o parte din ereziile de sorginte ariană și, în ultimul sinod, condamnând erezia macedonienilor (pnevmatomahilor). La aceste sinoade se consideră că ar fi luat parte și episcopi daco-romani de la sud de Dunăre[1].
  • ~348-350 – Preotul capadocian Eutihie propovăduiește pe Hristos în Dacia; este amintit în scrisorile Sf. Vasile cel Mare.
  • ~360-25 ianuarie 380 sau 381 – Păstoria Sf. Bretanion la Tomis; apărător al credinței mărturisite la Niceea, în 369, în timpul vizitei împăratului filoarian Valens (364-378) refuză să slujească împreună cu arienii. Prieten cu Sf. Vasile cel Mare; amintit în scrierile lui Sozomen și Teodoret din Cir.
  • 361-363 - Prigoana împotriva creștinilor a împăratului Iulian Apostatul. Mucenicia Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor.
  • 370-372 - Începe persecuția anticreștină a regelui got Athanaric (aceasta este descrisă și de istoricul bisericesc Sozomen).
  • 372, 12 aprilie – mucenicia Sf. Sava Gotul; tot atunci este prins și chinuit pentru Hristos preotul Sansala, dar este eliberat și va trece la Domnul cu pace spre sfârșitul secolului al IV-lea; 15 septembrie - mucenicia Sf. Nichita.
  • 376 - Goții sunt înfrânți de huni, ceea ce-i determină să emigreze la sud de Dunăre, părăsind pământurile nord-Dunărene.
  • ~380-390 – Păstoria episcopului Gherontie (Terentie) la Tomis. Participă la Sinodul Ecumenic de la Constantinopol din 381. Contribuie la răspândirea creștinismului și dezvoltarea vieții monahale în Dacia Pontică.
  • 381 – Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol. Participă și Gherontie (Terentie) al Tomisului.
  • ~390 – Sf. Teotim urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului. Amintit de Fericitul Ieronim, de Sozomen și de alții. Prăznuit pe 20 aprilie.
  • 391 - Teodosie cel Mare declară creștinismul singura religie admisă în imperiul roman.
  • 401-417 - Episcopul Laurențiu de Novae a propovăduit daco-romanilor de la sud de Dunăre.
  • ~414 - Episcopul Niceta de Remesiana un prolific evanghelizator al daco-romanilor se duce la Domnul. Se consideră ca ar fi fost de origine daco-roman, propovăduind la sud de Dunăre (conform Dionisie Pippidi, Samuil Micu, Petru Maior, Mircea Păcurariu), deși unii istorici consideră că ar fi propovăduit și la nord de Dunăre (Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, C. C. Giurescu, Radu Vulpe, Ioan G. Coman).
  • ~415 – Cuviosul Gherman din Dacia Pontică, adormit la Roma între 405 și 415.
  • 431 - Sinodul III Ecumenic de la Efes. Participă și episcopul Timotei I al Tomisului.
  • ~435 – Sf. Ioan Casian, originar din Dobrogea, decedat la Massilia (azi Marsilia, Franța).
  • 449 - Episcopul Ioan al Tomisului, mare cărturar ce a luptat împotriva nestorianismului și monofizismului, moare înainte de a lua parte la Sinodul IV Ecumenic.

Perioada bizantină (451-1300)

  • 451 – Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Semnează și Alexandru al Tomisului deși nu poate să participe direct. Prin canonul 28, Patriarhiei din Constantinopol îi este acordată jurisdicție peste ținuturile nord-dunărene, care erau atunci ocupate de huni.
  • 447 - Hunii distrug cetățile romano-bizantine situate pe Dunăre, între care și puternicul centru creștin de la Sucidava.
  • 453 - Attila moare, hunii sunt înviși de gepizii germanici, ocupând Pannonia. Se cunosc unele tabere militare gepide în Transilvania.
  • 458 - Împăratul Leon I Tracul întreabă ierarhii din imperiu, inclusiv pe episcopul Teotim al II-lea al Tomisului, despre părerea lor asupra Sinodului IV Ecumenic, despre care episcopii se pronunță pozitiv.
  • 470-545 Cuviosul Dionisie Exiguul, teolog originar din Sciția Mică (Dobrogea de astăzi). A rămas cunoscut ca fiind inventatorul numărării anilor începând de la Nașterea Domnului, sistem de numărare utilizat atât în calendarul iulian cât și în calendarul gregorian
  • 519 - Călugării sciți din Dobrogea cer recunoașterea formulei theopasită („unul din Sfânta Treime a pătimit în trup”) în scopul apropierii monofiziților moderați de ortodocși.
  • 535 - Împăratul Justinian începe demersurile să înființeze o Arhiepiscopie autocefală în Justiniana Prima, oraș bănuit a fi Niș din Serbia de azi. Această arhiepiscopie pare să-și fi extins jurisdicția la nord de Dunăre unde trimiteau horepiscopi.
  • 553 – Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol care validează și formula theopașită propusă de călugării din Dobrogea. Episcopul Valentinian al Tomisului este pomenit de două ori dar nu a participat din motive necunoscute.
  • 567 - Hunii sunt înfrânți de avari și longobarzi. Avarii încep să se așeze în Transilvania, declașând atacuri împotriva imperiul bizantin la sud de Dunăre și distrugând episcopate sud-dunărene.
  • 587 - Cronicile bizantine ale lui Theofilact Simocattes și Theofanes relatează o întâmplare în care un soldat strigă „pe limba părintească”: „torna, torna, frate”. „Aceste cuvinte sunt considerate de mulți cercetători drept prima mențiune documentară a limbii române”[1].
  • 602 - Marea invazie avaro-slavă distruge așezările urbane din Dobrogea, inclusiv Tomis. Arhiepiscopia Justiniana Prima se desființează în aceste vremuri. Tot în acest timp, slavii încep să se stabilească pe teritoriul țării noastre definitiv, fiind asimilați și încreștinați de autohtonii daco-romani în următoarele secole[1].
  • 679 - Se întemeiază primul stat slavo-bulgar, ocupând Dobrogea.
  • 660-692 – Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol.
  • 787 – Sinodul VII Ecumenic de la Niceea. Episcopul Ursus, posibil episcop al românilor, semnează de asemenea.
  • 814 - Slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor din Bulgaria, afectând probabil și spațiul creștin românesc[2]
  • sec. IX - Se așează pecenegii pe tărâmurile românești.
  • sec. IX-X – informații despre voievodatele din Transilvania conduse de Gelu, Glad și Menumorut.
  • sec. IX-XI - Posibile episcopii la Dăbica (Gelu), Biharea (Menumorut), și Alba Iulia (cf. Primele episcopii transilvănene).
  • sec. X - Erezia bogomilismului începe la sud de Dunăre, posibil afectând și pământurile românești.
  • sec. X - Se introduce liturghia în limba paleoslavă la români (P. P. Panaitescu).
  • 971 - Dobrogea ajunge din nou sub stăpânire bizantină.
  • 980 - Prima organizație de stat românească în sudul Dunării („Vlahia Mare”) în cadrul imperiului bizantin condusă de Niculiță (Νικοθλίτζας) pus de împăratul Vasile II Bulgaroctonul.
  • sec. XI - Se așează cumanii pe tărâmurile românești.
  • sec. XI - Înființarea unor episcopii catolice în Transilvania (Biharea mutată în 1092 la Oradea și Tășnad mutată la Cluj în 1092 și apoi la Alba Iulia). Se înființează și mănăstiri catolice (Sâniob, Igriș, Cârța, Cluj, ș.a.)
  • 1002 – Informații despre viața creștină din localitatea Morisena (Cenad). Ohtum sau Ahtum a zidit la Morisena o mănăstire ortodoxă.
  • 1018 - Țaratul bulgar este ocupat de bizantini, „Patriarhia” bulgară va fi înlocuită cu Arhiepiscopia de Ohrida, ce va avea sub control și episcopia vlahilor.
  • 1020 – Mențiuni despre episcopia de Dibiscos/Tibiscum, în Banat.
  • 1028-1030 - Regele maghiar Ștefan cel Sfânt înlocuiește călugării ortodocși de la Morisena cu unii călugări romano-catolici. Tot el înființează o episcopie catolică în Biharia (din Bihor), probabil în locul unei episcopii ortodoxe.
  • 1077-1095 - Regele Ladislau I mută episcopia romano-catolică din Biharia în Oradea. Această episcopie va avea urmări negative asupra românilor ce vor deveni iobagi pe fostele lor moșii.
  • sec. XII - Chilii și bisericuțe rupestre în județele Sălaj, Alba și în Banat. „În Transilvania, în secolul XII, existau puternice nuclee de viața monahală ortodoxă”[1].
  • 1177 - Mănăstirea Hodoș (Hodust) este amintită într-o scrisoare a regelui Bela III.
  • 1185 - Răscoala fraților Petru și Asan.
  • 1204 - Se înființează Mitropolia Vicinei în Dobrogea.
  • 1205 – Mențiune despre o episcopie ortodoxă în Transilvania, „pe moșiile cneazului Bâlea”.
  • 1211 - Regele Ungariei Andrei II dăruiește Țara Bârsei cavalerilor teutoni. Mai târziu, se aduc proeți catolici ce pun bazele primelor comunități catolice în Țara Românească și Moldova.
  • 1219 - Se înființează Arhiepiscopia din Jicea în Serbia ce va avea și români sub juridicție.
  • 1232 - Scrisoarea papei Grigore IX al Romei trimite „legat apostolic” în Ungaria pe episcopul Iacob Prenestin ca să îndemne pe rege să convertească sau să nimicească pe „schimaticii” (ortodocșii) din regatul său[1].
  • 1234 – Scrisoarea papei Grigore IX al Romei către principele Bela al Ungariei, cuprinzând informații despre organizarea bisericească de la sud de Carpați, menționând și prezența unor episcopi ortodocși în teritoriile extracarpatice. Bela face un jurământ că va nimici pe „toții ereticii” și „falșii creștini” din țara sa și îi va aduce sub ascultarea papei [1]. .
  • 1235 - Este recuoscută autocefalia Patriarhiei de Târnovo, sub care se aflau mulți vlahi.
  • 1241 - Invaziile tătare.
  • 1247 – Diploma acordată cavalerilor ioaniți de regele Bela al IV-lea al Ungariei, în care sunt amintite mai multe formațiuni prestatale românești și organizarea bisericească de la sud de Carpați[3].
  • 1288 - Papa Nicolae IV trimite călugări din ordinul predicatorilor în mai mute țări din Răsărit, printre care și în „tara vlahilor”.

Perioada domniilor pământene în Țările Române (~1300-1711)

General

  • 1343 - Turcii se instalează pentru prima dată în Europa (fortăreața Galipoli).
  • 1371 - Reînființarea Mitropoliei de la Halici (deși în Ucraina, este importantă pentru că a avut jurisdicție și asupra teritoriilor moldovene, hirotonind ierarhi moldoveni)
  • 1391 - Patriarhul Constantinopolului Antonie IV declară Mănăstirea Sfântul Mihai din Peri stavropighie. Deși în Ucraina de azi, jurisdicția egumenului-exarh din Peri se întindea și peste Maramureș, Sălaj, și alte ținuturi din nordul Transilvaniei.
  • Secolul XV - Se înființează Mitropolia Dristrei.
  • 1414-1418 - Sinodul de la Konstanz, convocat de Sigismund de Luxemburg. Au participat și boieri din Țara Româneasca și din Moldova, dar niciun cleric. A fost „prima participare românească la o conferință internațională”[1].
  • 1438-1439 - Sinodul de la Ferrara-Florența. Din Moldova, participă un mitropolit numit Grigorie al Moldovlahiei, logofătul Neagoe, protopopul Constantin (locțiitorul mitropolitului de Roman) și mitropolitul Moldovei, Damian. După iscălirea actului de unire, mitropolitul „nu a mai cutezat să se întoarcă în Moldova”[4]. Mitropolia Țării Românești nu a trimis niciun delegat (nici sârbii, nici bulgarii).
  • 1459 - Dispare statul sârbesc deci mulți sârbi vor emigra în Banat (Timiș și Caraș-Severin), Arad, și Ungaria. Aceste colonizări începuseră deja din 1427.
  • Mijlocul secolului XVI - mulți români se stabilesc în Croația în „Vlahia mică” unde aveau propria lor organizație bisericească.
  • cca. 1500 - Se înființează Mitropolia Proilaviei.
  • 1557 - Se reînființează Patriarhia sârbă de la Ipek ce va avea jurisdicție și asupra Banatului.
  • 1641 - Misionarul catolic Rafael Levakovici scrie că existau 11.000 de vlahi în părțile Zagrebului alături de un voievoid și de un episcop (Maxim Petrovici).
  • 1650 - Vasile Lupu, Varlaam al Moldovei, și boierii din divan din Moldova fac o danie anuală Mănăstirii Lipovina din Croația.
  • 1663 - Mitropolitul Sava al Moldovei hirotonește pe Gavriil Miakici ca episcop al vlahilor și sârbilor din Croația.
  • 1690 - Sârbii din Imperiul Habsburgic primesc o seamă de privilegii politice și bisericești („privilegii ilirice”) de la împăratul Leopold I. Patriarhul sârb devine cârmuitorul politic și bisericesc al tuturor ortodocșilor din imperiu. Mai târziu aceste drepturi vor fi reduse, patriarhul devenind numai cârmuitor bisericesc. Banat, Arad, Crișana vor fi sub jurisdicția Ipekului și Carlovițului până în 1716.

Țara Românească

  • cca 1310-1352 – Domnia lui Basarab I în Țara Românească.
  • 1330 – Independența Țării Românești după bătălia de la Posada.
  • 1352-1364 - Domnia lui Nicolae Alexandru al Țării Românești.
  • 1359 - Recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia Ecumenică, avându-l ca mitropolit pe Sf. Ierarh Iachint[5].
  • 1372 - Hariton este numit mitropolit al Ungrovlahiei.
  • 1386-1418 – Domnia lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească.
  • 1392 - Monahul Filotei întemeiază astfel prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească, la Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.
  • 1406, 26 decembrie – trecerea la Domnul a Sf. Nicodim de la Tismana, reorganizator al vieții monahale în Țara Românească.
  • 1464 - Este menționat „mitropolitul Ungrovlahiei, chir Iosif”, primul mitropolit de neam român cunoscut în Țara Românească.
  • 1495-1508 – Domnia lui Radu cel Mare al Țării Românești.
  • 1503 - Venirea Sf. Nifon în Țara Românească.
  • cca 1503-1505 – Reorganizarea Bisericii din Țara Românească. Înființarea episcopiilor Râmnicului și Buzăului.
  • 1505 - Maxim Brancovici devine mitropolit al Țării Românești, contribuind mai târziu la înlăturarea unui conflict dintre Radu cel Mare și Bogdan III al Moldovei arătându-le că „sunt creștini și o seminție”.
  • 1508 – Apare Liturghierul lui Macarie, prima carte tipărită pe teritoriul Țărilor Române.
  • 1508, 11 august – trecerea la Domnul a Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care a fost o vreme mitropolit și în Țara Românească.
  • 1512-1521 – Domnia Binecredinciosului Neagoe Basarab al Țării Românești.
  • 1516, 18 ianuarie – trecerea la Domnul a Sf. Sfințitului Ierarh Maxim al Ungrovlahiei.
  • 1517, 15 august - Târnosirea Mănăstirii Curtea de Argeș. Conform descrierii lui Gavriil Protul de la Muntele Athos, la această slujbă au fost prezenți, în afară de Neagoe Basarab și familia sa, curtenii și boierii țării, precum și Teolipt - Patriarhul Constantinopolului - însoțit de un mare sobor: toți arhimandriții și egumenii mănăstirilor din Muntele Athos și tot clerul din Țara Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie. De asemenea, a fost de față mulțime de popor venit din aproape toate colțurile țării. Cu ocazia asta a avut loc și prima canonizare din țara noastră, cea a patriarhului Nifon.
  • 1517 – Mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la Argeș la Târgoviște.
  • 1544 - Este ales mitropolitul Anania al Țării Românești care spre sfârșitul vieții îmbracă marea schimă monahală.
  • 1588 - Radu Șerban, viitor Domn al Țării Românești, rezidește din temelii Mănăstirea Comana, ctitorie de la 1461 a lui Vlad Țepeș, care se ruinase complet.
  • 1593-1601 – Domnia lui Mihai Viteazul în Țara Românească, apoi (din 1600) și în Moldova și Transilvania. Din timpul domniei lui datează cel dintâi act oficial de închinare a unei mănăstiri românești către Muntele Athos: actul din 28 august 1599 prin care Mihai Viteazul închina mănăstirii Simonopetra „biserica din București înoită și înzestrată de dânsul cu chilii în preajma Curții sale, biserica al cării nume, Mihai Vodă, îl amintește încă”[5].
  • 1608 - În timpul domniei lui Radu Șerban, este construită Mănăstirea Cernica, ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna.
  • 1613-1620 - Chiril Lucaris, Patriarh al Alexandriei și viitor Patriarh al Constantinopolului, vizitează de mai multe ori țările române în vremea când Radu Mihnea era domn (succesiv) al Țării Românești și al Moldovei, „ținând predici înaintea Domnului, la serbatorile cele mari... în 1620 încă, el lucra în Țara Românească, atacând pe catolici în credința lor despre purcederea Sfântului Duh și Purgatoriu”. Cronicarul Miron Costin scria: „Radu-Vodă puse preoțimea acestei țeri supt ascultarea Patriarhului de Constantinopol[5].
  • 1640-41 - Apare Pravila de la Govora, tipărită la inițiativa voievodului Matei Basarab.
  • 1648-1653, 1655-1668 - Păstoria mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei.
  • 1658 - Sfințirea bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena (actuala catedrală patriarhală), ctitoria voievodului Constantin Șerban.
  • 1668 - Mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la Târgoviște la București.
  • 1668-1672, 1679-1708 - Păstoria mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei.
  • 1678-1688 - Domnia lui Șerban Cantacuzino în Țara Românească.
  • 1688 - Este tipărită la București „Biblia lui Șerban Cantacuzino”, prima traducere completă a Bibliei în limba română, la inițiativa voievodului Țării Românești Șerban Cantacuzino (1678-1688).
  • 1688-1714 – Domnia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
  • 1693, 8 iulie - Sfințirea Mănăstirii Horezu.
  • 1702 - Începerea păstoririi episcopului Damaschin Voinescu mai întâi în Buzău și apoi în Râmnic (1708-1725).
  • 1708-1716 - Păstoria mitropolitului Antim Ivireanul al Ungrovlahiei (prăznuit pe 27 septembrie).
  • 1713 – Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului se refugiază în Țara Românească, unde se stabilește la Mănăstirea Dălhăuți. Adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții, făcând din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă. După ce mai înființează câteva schituri, Cuviosul Vasile se mută la Mănăstirea Poiana Mărului, unde devine stareț (de aici provenindu-i și supranumele de „Vasile de la Poiana Mărului”).[6]
  • 1714, 15 august – Moartea mucenicească a Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și a sfetnicului acestuia, Ianache Văcărescu (zi de prăznuire: 16 august).

Moldova

Transilvania, Banat, Maramureș

  • 1313-1314 - Consemnarea numelui preotului Naneș din Streisângeorgiu (jud. Hunedoara), cel mai vechi nume de preot cunoscut în Transilvania. Tot în prima jumătate a secolului XIV se cunosc nume de preoți și protopopi români din Bihor.
  • cca. 1366 - Regele ungar Ludovic cel Mare condiționează dreptul de stăpânire asupra pământului și recunoașterea calității de nobil de apartenența la confesiunea catolică. De asemenea ordonă unor comitate (Cuvin, Caraș) să aresteze pe „preoții slavi sau schismatici” (ortodocși)[1]. Așadar, confesiunea ortodoxă era scoasă în afara legii[1].
  • 1370 – Întemeierea Mitropoliei Severinului.
  • 1376 – Atestare epigrafică a arhiepiscopului Ghelasie al Transilvaniei la Râmeț, primul ierarh ortodox român cunoscut cu numele în teritoriile intracarpatice.
  • Sfârșitul secolului XIV - Încep să se așeze ruteni în Maramureș. Aceștia vor avea și vlădici ortodocși ce-și vor exercita jurisdicție asupra românilor din Maramureș prin episcopii de Muncaci. Mai târziu aceștia vor deveni uniați și vor pune presiune asupra românilor ortodocși.
  • 1427 - Încep colonizări sârbești în Banat din cauza invaziilor otomane (vor dura până în 1737).
  • 1428 - Regele Sigismund de Luxemburg impune restricții adiționale împotriva ortodocșilor din Caransebeș, Mehadia, și Hațeg.
  • 1437 - Răscoala de la Bobâlna a ortodocșilor împotriva dijmelor cerute de romano-catolici. Se inceheie „Uniunea Frățească” între nobili, sași și secui împotriva țăranilor.
  • 1456 – Atestare documentară a mitropolitului Ioan de Caffa la Hunedoara, arestat din ordinul lui Ioan Capistrano, un inchizitor romano-catolic.
  • 1479 - Mitropolitul Ioanichie din Transilvania este menționat, probabil aproape de Hunedoara[6].
  • 1480-1481 - Matei Corvinul îl amenință pe papă cu trecerea Ungariei la Ortodoxie și scutește toți ortodocșii de dijma catolică.
  • 1485 - Primul episcop de Muncaci cunoscut cu numele (Luca) - această episcopie avea jurisdicție asupra comitatului Maramureș.
  • 1488 – Atestare documentară a mitropolitului Daniil al Transilvaniei la Feleac.
  • cca. 1516 - Sfârsitul păstoririi mitropolitului Marcu de la Feleac, posibil un vlah trimis de domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești[6].
  • Secolul XVI - Primele știri despre unii ierarhi ortodocși în Arad.
  • 1538 - Este amintit mitropolitul Petru („episcop român din Feleac”), ultimul din șirul mitropoliților transilvăneni cu reședința în Feleac (Daniil, Marcu, Danciu sau Ștefan, și Petru).
  • 1541 - Statul ungar devine pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitatea otomană.
  • 1544 - Apare Catehismul românesc de la Sibiu, prima carte tipărită în limba română (pierdută)
  • 1551-1553 – Apare Tetraevanghelul slavo-român de la Sibiu, prima carte tipărită în limba română care s-a păstrat până în prezent.
  • 1552 - Primele știri despre ierarhi ortodocși în Banat.
  • 1557 – Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Geoagiu.
  • 1570 – Apar la Brașov Liturghierul și Psaltirea tipărite în limba română de diaconul Coresi.
  • 1570 - Jurisdicția episcopilor ruteni din Muncaci asupra Maramureșului încetează până la sfârșitul secolului XVI.
  • cca. 1572 – Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Alba Iulia
  • 1587 – Apare Palia de la Orăștie.
  • 1585-cca. 1605 – Păstoria mitropolitului Ioan al III-lea al Transilvaniei, în scaunul de la Alba-Iulia.
  • Secolul XVII - apar episcopi proprii pentru Maramureș (până acum erau sub jurisdicția directă a episcopului de Muncaci).
  • 1640-1643 - Păstoria Sf. mitropolit Ilie Iorest (24 aprilie) al Transilvaniei.
  • 1643-1656 - Păstoria Sf. mitropolit Simion Ștefan al Transilvaniei.
  • 1648 - Apare Noul Testament de la Alba Iulia, sub îngrijirea Sf. mitropolit Simion Ștefan.
  • 1643-1653 - Păstoria mitropolitului Iosif al Timișoarei; trece la Domnul în 1656 (prăznuit pe 15 septembrie).
  • 1656-1680 - Păstoria mitropolitului Sava Brancovici al Transilvaniei (prăznuit pe 24 aprilie). Trece la Domnul în 1683.
  • 1678, 12 martie - Moartea Sf. Ierarh Ilie Iorest al Transilvaniei, la Mănăstirea Putna.
  • 1691, 4 decembrie - Prima diplomă leopoldină subordonează Transilvania împăratului Habsburgilor, confirmându-se privilegiile celor trei națiuni politice (unguri, sași, secui) și drepturile celor patru religii recepte (catolică, luterană, calvină, și unitariană).
  • 1698, 7 octombrie - Manifestul de unire al celor 38 de protopopi transilvăneni, prin care aceștia acceptă trecerea sub ascultarea Papei de la Roma. Existența sinodului în care se afirmă că ar fi fost semnat acest „manifest” este contestată (cf. Nașterea uniației în Transilvania).
  • 1701, 19 martie - A doua Diplomă leopoldină desființează Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei; înființează în schimb o episcopie unită (greco-catolică).
  • 1701, 7 aprilie - Mitropolitul Atanasie Anghel semnează la Viena Actul de unire al Bisericii sale cu Roma, după ce îi sunt inventate numeroase acuze false.
  • 1706 - Mutarea scaunului Episcopiei de Ienopole-Lipova la Arad.

Perioada fanariotă (1711/1716-1821)

General

  • 1716 - Banatul este eliberat de sub turci. Timișoara și Caransebeș intră sub jurisdicția Mitropoliei din Carloviț. Cam 80% din credincioșii de aici erau de neam român.
  • cca. 1758 - Se înființează Episcopia Hotinului.
  • 1766 - Patrhiarhia de Ipek se desființează.
  • 1773 - Este desființat ordinul iezuit (până în 1814).
  • 1813 - Mitropolia Dristrei și Mitropolia Proilaviei se unesc.
  • 1816 - Dimitrie Daniil Philippide publică Istoria și Geografia României unde folosește pentru prima dată numele de „România” într-o lucrare academică.

Țara Românească

  • 1708 - Damaschin Voinescu este înscăunat episcop de Râmnic.
  • 1718 - Oltenia e ocupată de austrieci (până în 1739).
  • 1719 - Episcopia Râmnicului este scoasă de sub jurisdicția Mitropoliei Țării Românești și pusă sub cea a mitropoliei sârbe din Belgrad. Mănăstirile erau supuse administrativ guvernului austriac care întărea alegerea egumenilor.
  • 1728 - Brașov și Țara Bârsei trec sub jurisdicția Episcopiei de Râmnic (înainte erau sub mitropolia Țării Românești).
  • 1729 - Autoritățile austriece dau un nou decret imperial ce le cere episcopilor să dea a treia parte din veniturile lor către tezaurul imperial.
  • 1738-1753 – Păstoria mitropolitului Neofit Cretanul al Ungrovlahiei.
  • 1739 - Oltenia se realipește de Țara Românească.
  • 1746 - Se desființează „rumânia” (tradiția țăranilor dependenți de stăpânii feudali). Neofit Cretanul joacă un rol important în acest demers.
  • 1760-1787 – Păstoria mitropolitului Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei.
  • 1773-1780 – Păstoria episcopului Chesarie al Râmnicului.
  • 1776-1780 – Apar Mineiele de la Râmnic (12 volume).
  • 1793 – Înființarea Episcopiei Argeșului, cu jurisdicție peste Argeș și Olt.
  • 1819 - Înscăunarea mitropolitului Dionisie Lupu (1819-1821)
  • 1821 – Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu.

Moldova

Transilvania, Banat, Maramureș

  • 1711, 21 decembrie - Nobilii români din Maramureș protestează solemn împotriva încercării episcopului Serafim „de a introduce inovații împotriva legii și a credinței lor vechi”[7], declarând că nu îl mai recunosc ca episcop deoarece voia să introducă concepții uniate.
  • 1732-1744 – Păstoria episcopului român unit (greco-catolic) Inochentie Micu (Klein) la Blaj.
  • 1732 - Comitatele „din părțile ungurești”[7](Maramureș, Ugocea, Sălaj, Sătmar, și Bihor) au fost alipite la Ungaria.
  • 1744 – Acțiunea monahului Visarion Sarai în Transilvania: propovăduiește apărarea și păstrarea ortodoxiei împotriva presiunilor de catolicizare a românilor ortodocși.
  • 1744, 6 iulie – „Sinodul” convocat de episcopul unit Inochentie Micu pentru a discuta situația dificilă a unirii românilor ortodocși cu Roma îl pune în conflict cu autoritățile imperiale.
  • 1751 - Sinesie Jivanovici este înscăunat ca episcop de Arad.
  • 1759-1761 – Răscoala condusă de monahul Sofronie de la Cioara.
  • 1761 – Numirea episcopului sârb Dionisie Novacovici ca locțiitor al Episcopiei Ortodoxe Române a Transilvaniei.
  • 1761-1762 – Distrugerea mănăstirilor ortodoxe din Transilvania din ordinul generalului austriac Nicolae Adolf Buccow.
  • 1768, 22 septembrie – Moartea episcopului unit Inochentie Micu în exil, la Roma.
  • 1777 – Înființarea episcopiei unite (greco-catolice) de Oradea.
  • 1784 – Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan.
  • 1786 – Deschiderea unor cursuri de pedagogie și teologie la Sibiu.
  • 1792 – Înființarea Consistoriului ortodox român la Oradea.
  • 1795 – Apare Biblia de la Blaj.
  • 1811 – Începe arhipăstorirea lui Vasile Moga (1811-1845).
  • 1819 – Întemnițarea lui Moise Nicoară.

Bucovina

  • 1775 – Anexarea Bucovinei la imperiul austriac.
  • 1781 – Reședința episcopală a Bucovinei a fost mutată de la Rădăuți la Cernăuți.
  • 1786 - Episcopia Bucovinei devine subordonată Mitropoliei Carloviț în probleme administrative (era deja subordonată în problemele spirituale dogmatice).
  • 1815 - Școlile primare românești sunt declarate școli catolice și puse sub conducerea și controlul episcopului și consistoriului romano-catolic din Lemberg (Lvov). De asemenea, în școli, limba română era înlocuită cu germana și polona. Sub oblăduirea Episcopiei ortodoxe a rămas doar o școală, la Cernăuți, numită și școala națională.

Perioada revoluționară și a domniilor regulamentare (1821-1859)

General

Țara Românească

Moldova

Transilvania și Banat

  • 1829 – Începutul păstoririi episcopilor ortodocși români la Arad (cf. Moise Nicoară)
  • 1846-1873 – Activitatea lui Andrei Șaguna în Transilvania ca vicar, episcop (din 1848) și apoi mitropolit (din 1864). Prăznuit ca sfânt (30 noiembrie).
  • 1853, 3 ianuarie – Apare primul număr al revistei Telegraful român din Sibiu, apariție neîntreruptă până astăzi.
  • 1853 – Înființarea Mitropoliei unite (greco-catolice) de la Blaj și a Episcopiilor unite de la Gherla și Lugoj.
  • 1856-1858 – Apare Biblia ilustrată a lui Andrei Șaguna la Sibiu.

Basarabia

  • 1856 - În urma „războiului Crimeii”, județele Cahul, Bolgrad, și Ismail sunt retrocedate Moldovei. Anul următor este înființat un „Consistoriu duhovnicesc” cu reședința la Ismail, ca mai târziu, în 1864, să se înființeze Episcopia Dunării de Jos cu scaunul la Ismail.

Perioada întemeierii statului român și a monarhiei constituționale (1859-1945)

Principatele Unite/Regatul României

  • 1859-1866 - Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Unite - Moldova și Țara Românească (a se vedea Reformele lui Alexandru Ioan Cuza).
  • 1860 - Înființarea Facultății de Teologie în cadrul Universității din Iași, desființată în 1864.
  • 1860 - Prin decret domnesc, 2 mănăstiri și 31 de schituri din Moldova sunt transformate în biserici parohiale.
  • 1860 - Guvernul decide trecerea în administrarea Ministerului Cultelor a averilor principalelor mănăstiri neînchinate (pământene) din Moldova: Neamț, Secu, Agapia, Văratec, Adam, Vorona, Bogdana.
  • 1862-1865, 1868-1873 Neofit Scriban este arhiereu titular și locțiitor de episcop al Episcopiei Argeșului. Înlăturat pentru împotrivirea sa față de măsurile lui Al. I Cuza privind organizarea bisericească, revine ulterior.
  • 1863 - Stabilirea limbii române ca unică limbă de cult pe teritoriul Principatelor.
  • 1863 - Guvernul decide trecerea în administrarea Ministerului Cultelor a averilor principalelor mănăstiri neînchinate din Țara Românească.
  • 1863, 13 decembrie - Adoptarea Legii secularizării averilor mânăstirești. Averile mănăstirilor din Principate (atât a celor închinate cât și a celor pământene) intră în posesia statului.
  • 1864 - Înființarea Episcopiei Dunării de Jos, cu reședința la Ismail (din 1878 la Galați).
  • 1864 - Legea instrucțiunii publice trece seminariile teologice ortodoxe în administrarea statului, limitându-le numărul.
  • 1864 - Decretul-Lege privind reglementarea schimei monahale impune o limită inferioară de vârstă (50 de ani pentru femei, 60 pentru bărbați) și necesitatea de a avea studii teologice pentru a putea fi primit în monahism.
  • 1864, 3 decembrie - Promulgarea Decretului organic pentru înființarea unei autorități sinodale centrale, prin care se face unificarea Bisericii din Principate. Se proclamă "independența" Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce duce la o dispută canonică cu Patriarhia Ecumenică. Legea prevede organizarea unui "Sinod general" al Bisericii compus din mitropoliți, episcopii eparhioți, arhiereii titulari, plus câte trei deputați clerici sau laici din fiecare eparhie, aleși de clerul eparhiilor. Sinodul se întrunește în 1865, 1867, 1869, dar instituția rămâne paralizată de contestarea internă a canonicității acestui organism.
  • 1864-1879 Păstoria episcopului Melchisedec Ștefănescu în Episcopia Dunării de Jos.
  • 1865, 11 ianuarie - Mitropolitului Ungrovlahiei Nifon Rusailă i se acordă titlul de mitropolit primat.
  • 1865, 11 mai - Se promulgă Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți din România, prin care ierarhii Bisericii Ortodoxe Române urmau să fie numiți direct de domn, la recomandarea Consiliului de Miniștri, contestată de o parte a clerului ca încălcând canoanele bisericești. Începutul "luptei pentru canonicitate".
  • 1866-1914 - Domnia Principelui, apoi Regelui (din 1881), Carol I în România.
  • 1869 - PS Dionisie Romano tipărește pentru prima dată Evanghelia și Apostolul în românește folosind alfabetul latin.
  • 1872 - Adoptarea Legii organice pentru alegerea mitropoliților și a episcopilor eparhioți. Sinodul urma să fie alcătuit din 2 mitropolii cu câte trei episcopii sufragane, plus câte opt arhierei titulari. Alegerea episcopilor eparhioți se făcea de un colegiu format din membrii Sfântului Sinod, plus toți deputații și senatorii ortodocși. Arhiereii titulari erau numiți de Sf. Sinod cu acordul Guvernului. Legea prevede și recunoașterea implicită a validității episcopilor numiți prin decret de Cuza, în încercarea de a pune capăt luptei pentru canonicitate.
  • 1872 - Este promulgată Legea organică din 1872. Astfel, Biserica Ortodoxă Română se declară autocefală, prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică față de Patriarhia Constantinopolului. Mitropolitul Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de București, devine mitropolit-primat al României. Este constituit oficial Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1872 - Înființarea la București a Seminarului Nifon ca instituție privată, finanțată de Mitropolitul Nifon.
  • 1874, 1 octombrie - începe apariția revistei Biserica Ortodoxă Română, revista oficială a Sfântului Sinod.
  • 1875-1886 - Păstoria mitropolitului-primat Calinic Miclescu.
  • 1877, 9 mai Proclamarea independenței ca stat a României.
  • 1878-1885 Schimb de scrisori între Patriarhia Ecumenică, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Guvernul român, pe tema proclamării unilaterale a autocefaliei de către Biserica Română.
  • 1879-1892 Păstoria episcopului Melchisedec Ștefănescu în Episcopia Romanului.
  • 1881 - Înființarea Facultății de Teologie din București.
  • 1885, 25 aprilie - Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea al Constantinopolului recunoaște în mod solemn autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1886-1893, 1896-1909 - - Păstoria mitropolitului-primat Iosif Gheorghian.
  • 1893 - Este promulgată Legea clerului mirean și a seminariilor.
  • 1893-1896 - Păstoria mitropolitului-primat Ghenadie Petrescu.
  • 1907 - Răscoala din 1907.
  • 1909-1911 - Păstoria mitropolitului-primat Atanasie Mironescu.
  • 1912-1918 - Păstoria mitropolitului-primat Conon Arămescu-Donici.
  • 1914 - Apariția unei noi ediții a Bibliei ("Biblia din 1914")
  • 1916 - România intra în primul război mondial.
  • 1918 - Unirea Transilvaniei cu Țara-mamă.
  • 1919, 23 aprilie - Mitropolia Ardealului se unește cu Biserica Ortodoxă Română: „La 23 aprilie 1919, Sfântul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului (alcătuit pe atunci numai din episcopul Ioan Papp al Aradului - care era și locțiitor de mitropolit - și dr. Miron Cristea episcopul Caransebeșului) a hotărât să intre în Sfântul Sinod din București, iar Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș a format parte integrantă a Bisericii mame din România întregită[6].
  • 1925, 4 februarie - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române. Mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1925, 25 februarie - Regele Ferdinand al României promulgă Legea pentru înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române.
  • 1925, 1 noiembrie - Întronarea Prea Fericitului Patriarh Miron Cristea, care devine astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc. A păstorit până la moartea sa (6 martie 1939).
  • 1939-1948 - Păstoria Prea Fericitului Patriarh Nicodim Munteanu.

Transilvania și Banat

Bucovina

  • 1849 - Datorită luptei românilor, Bucovina este scoasă din dependența administrativă cu Galiția, devenind „ducat”, subordonat direct guvernului din Viena.
  • 1880-1895 Păstoria mitropolitului Silvestru Moraru Andrievici al Bucovinei.

Basarabia

  • 1871 - În vedera rusificării forțate, limba română este oficial suprimată (neoficial a fost suprimată încă din 1812). Mănăstirile refuză introducerea limbii slavone la slujbe așa că se dau dispoziții să se strângă din mănăstiri toate cărțile românești, care apoi sunt arse. Se cunoaște cazul elevului Petre Bragă din Ulmu-Lăpușna care a fost deportat în Siberia, împreună cu tatăl său, cântăreț bisericesc, pentru că au difuzat cărți românești.
  • 1873 - Congresul din 1873 obligă preoții să învețe pe copii limba rusă, fie acasă, fie în școlile mănăstirești, fie prin cursuri speciale pe lângă protopopiate.
  • 1878 - Județele Cahul, Bolgrad, și Ismail sunt anexate abuziv de Rusia, luând peste 100 de biserici. Preoții au fost forțați să învețe rusă în decurs de doi ani pentru a fi menținuți în parohiile lor.

Perioada comunistă (1945-1989)

  • 1947, 28 mai-11 iunie – Vizita Patriarhului Alexei I al Moscovei și a toată Rusia în România.
  • 1947 – Este înființată Arhiepiscopia Olteniei.
  • 1947, 3 iulie – Episcopia Timișoarei este ridicată la rangul de Arhiepiscopie; se înființează Mitropolia Banatului.
  • 1948 – Eliminarea învățământului religios din școli, a preoților din Armată, desființarea Facultății de Teologie din Suceava, a mai multor periodice bisericești etc. Din învățământul teologic supraviețuiesc șase seminarii (București, Buzău, Mănăstirea Neamț, Cluj-Napoca, Craiova și Caransebeș) și două Institute teologice de rang universitar (la București și Sibiu).
  • 1948-1977 Păstoria patriarhului Iustinian.
  • 1948, 24 mai, 6 iunie – Alegerea și înscăunarea lui Iustinian Marina ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1948, 5 iulie-3 august – Vizita delegației Bisericii Ortodoxe Române în U.R.S.S. cu ocazia celebrării a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ruse.
  • 1948, 4 august – Este promulgată Legea privind regimul general al cultelor. Sunt recunoscute 14 culte. Legea confirmă dreptul Departamentului cultelor de supraveghere și control al activității cultelor.
  • 1948, 19-20 octombrie – Este adoptat Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat de Ministerul Cultelor: Biserica Ortodoxă Română este organizată în cinci mitropolii: Mitropolia Ungrovlahiei, Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei (reînființată în 1948) și Mitropolia Banatului (înființată în 1947). Intră în vigoare în februarie 1949.
  • 1948, 1 decembrie Decretul 358/1948 prevede desființarea Bisericii Greco-Catolice. Clericii și credincioșii sunt siliți să treacă la Ortodoxie. Majoritatea celor care refuză sunt arestați sau trimiși la domiciliu forțat. Bisericile și casele parohiale sunt atribuite Bisericii Ortodoxe, iar Statul român confiscă celelalte proprietăți. Biserica Greco-Catolică va continua să funcționeze în clandestinitate până la sfârșitul regimului comunist.
  • 1948-1949 – Desfiintarea eparhiilor ortodoxe a Hușilor, Argeșului, Maramureșului, Caransebeșului, Tomisului (Constanței) și a Episcopiei Armatei.
  • 1949, februarie – Arhiepiscopia Olteniei este ridicată la rang de Mitropolie.
  • 1950, 28 februarie – Hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de canonizare a unor sfinți români: Sf. Ier. Calinic de la Cernica (prăznuit pe 11 aprilie); Sf. Ier. Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei (24 aprilie; a Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea (21 octombrie); Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș (15 septembrie).
  • 1953, 9 mai-21 mai – Vizita unei delegații a Bisericii Ortodoxe Române în Bulgaria, la înscăunarea patriarhului Chiril al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei.
  • 1954, 13 septembrie-18 septembrie – Vizita în România a patriarhului Alexandru al III-lea al Antiohiei.
  • 1954, 11 octombrie-27 octombrie – Vizita în România a patriarhului Chiril al Bulgariei.
  • 1955, 7, 21 octombrie – Canonizarea solemnă a unor sfinți români.
  • 1957, 10 ianuarie, 13 ianuarie – Alegerea și înscăunarea mitropolitului Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei.
  • 1957, 2 iunie-11 iunie – Vizita patriarhului Iustinian, împreună cu o delegație a Bisericii Ortodoxe Române în Iugoslavia.
  • 1958, 30 mai-10 iunie – Vizita patriarhului Hristofor al Alexandriei în România.
  • 1959 – Ca urmare a Decretului 410/1959 privind mănăstirile, mare parte a monahilor și monahiilor sunt expulzați din mănăstiri, iar cele mai multe mănăstiri sunt închise sau li se schimbă destinația.
  • 1961 – Aderarea Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor. Biserica Ortodoxă Română participă la A treia Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la New Delhi.
  • 1961 – Prima Conferință panortodoxă de la Rhodos la care participă delegații Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1962, 31 mai-4 iunie – Vizita Patriarhului Alexei al Moscovei în România.
  • 1962, 23 octombrie-5 noiembrie – Vizita Patriarhului Gherman al Serbiei în România.
  • 1962, noiembrie – Vizita unei delegații a Consiliului Mondial al Bisericilor în România.
  • 1963, 22-29 iunie – Participarea unei delegații a Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu patriarhul Iustinian, la festivitățile mileniului Muntelui Athos.
  • 1963, 17 iunie-3 iulie – Vizita Patriarhului-Catolicos Vasken I al armenilor în România.
  • 1964 – Amnistia generală a deținuților politici. Sunt eliberați din închisoare mai mulți preoți și monahi arestați și condamnați de regimul comunist din motive politice.
  • 1965, 2-8 iunie – Vizita arhiepiscopului de Canterbury, Michael Ramsey în România.
  • 1967, 16-28 octombrie – Vizita Patriarhului Ecumenic Atenagora I în România.
  • 1967, 19-24 noiembrie – Vizita în România a Cardinalului Franz Konig, arhiepiscop romano-catolic al Vienei și primat al Austriei.
  • 1968, 2-6 mai – Vizita unei delegații a Bisericii Ortodoxe Române conduse de Patriarhul Iustinian la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.
  • 1968, 2-23 iulie – O delegație a Bisericii Ortodoxe Române participă la Adunarea Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala.
  • 1968, 6-15 noiembrie – Vizita unei delegații a Bisericii Etiopiei în România.
  • 1968 – Apare o nouă ediție sinodală a Bibliei.
  • 1977-1986 Păstoria patriarhului Iustin
  • 1986-2007 Păstoria patriarhului Teoctist

Perioada postcomunistă (1989-prezent)

Note

  1. 1,00 1,01 1,02 1,03 1,04 1,05 1,06 1,07 1,08 1,09 1,10 1,11 1,12 1,13 1,14 1,15 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
  2. Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, Cambridge University Press, p. XV, ISBN 978-0-521-89452-4
  3. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, 1925
  4. Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei. 1716
  5. 5,0 5,1 5,2 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
  6. 6,0 6,1 6,2 6,3 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-04-6
  7. 7,0 7,1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
  8. Hotărârile Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009, 19 iunie 2009, Edj.ro, accesat la 20 decembrie 2021

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
  • Mircea Păcurariu, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993. ISBN 973-96208-3-3.
  • Sfinți români

A se vedea și