Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Isihie din Ierusalim

Sfântul Isihie din Ierusalim[1] sau Isihie Prezbiterul[2] a fost un călugăr învățat, preot și predicator al Bisericii din Ierusalim în prima jumătate a secolului al V-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 martie[3].

Viața

Probabil originar din Ierusalim, Sfântul Isihie a dobândit, prin viețuirea la Locurile Sfinte și prin o meditație asiduă a Scripturii, o cunoaștere rară a lui Dumnezeu. Această prezență în el a Cuvântului l-a împins să se retragă într-un deșert (la limita între Palestina și Egipt), unde a adunat în sine exemplele virtuților pe care le-a admirat la sfinții pustnici din Palestina. În jurul anului 412, patriarhul Ierusalimului, Ioan al II-lea (386-417), l-a obligat să accepte hirotonia preoțească și să rămână în Orașul Sfânt, pentru a împodobi biserica Învierii cu comorile înțelepciunii sale.

Ulterior, a devenit unul dintre cei mai prețioși colaboratori ai patriarhului Iuvenalie în materie teologică și exegetică, și a luat parte la lupta împotriva ereziei nestoriene, apărând, ca Sfântul Chiril al Alexandriei, doctrina ortodoxă despre Persoana lui Hristos. Susținând teologia chiriliană în timpul controversei nestoriene, a combătut învățăturile dogmatice ale antiohienilor, iar în faza calcedoniană a disputei hristologice a fost revendicat atât de către miafiziți[4] cât și de calcedonieni, ceea ce evidențiază autoritatea și respectul de care se bucura în prima jumătate a secolului al V-lea în Palestina într-un context atât de tulbure[5].

În biografia sa despre Sfântul Eftimie, Chiril din Schitopolis îl amintește pe Isihie cu prilejul sfințirii lavrei marelui Eftimie în anul 429, însoțindu-l pe episcopul Iuvenalie și pe horepiscopul Pasarion, în calitate de „dascăl al Bisericii” și „teolog”, Sfântul Eftimie numărându-l printre „luminătorii vestiți care străluceau în lume”[6].

Se spune despre el că a explicat aproape întreaga Scriptură, evidențiind interpretarea morală și spirituală a Vechiului Testament. Dotat cu o rară elocvență, a rostit predicile, pline de o sclipire admirabilă a Scripturii, în onoarea sfinților și pentru sărbătorile anului liturgic.

Pe lângă comentariile biblice și omiliile pe teme scripturistice Isihie ne-a mai lăsat câteva predici la praznice împărătești și sfinți, precum și o Istorie bisericească, păstrată fragmentar în care respinge teologia nestoriană, dar mai ales tradiția exegetică a Școlii Antiohiene.

Activitatea omiletică și-a desfășurat-o cu preponderență în Ierusalim la biserica Sfântului Mormânt, biserica mare din Sion și martirionul lui Constantin cel Mare unde se găsea cinstita Cruce. La acestea se adaugă o biserică aflată pe drumul dintre Bethleem și Ierusalim, unde expune cel puțin două cuvântări despre Maica Domnului.

Alături de contemporanul său Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului (436-446), devine un reper în epocă prin contribuțiile sale la dezvoltarea mariologiei, dar ne oferă în plus informații ce țin de aspectele locale, palestiniene, ale cultului Sfintei Fecioare.

Bucurându-se de admirația și de stimă întregii Biserici, a adormit în pace, probabil câțiva ani după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451).

Note

  1. Acest Isihie din Ierusalim este diferit Isihie Sinaitul (deși unii autori mai vechi îi confundă), care a fost stareț la Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt) în secolele VII-IX, autor al unui tratat isihast intitulat „Cuvânt, despre trezvie și virtute” și care este cuprins în Filocalia, vol. 1. Despre acest Isihie Sinaitul părintele Macarie notează în sinaxarul său că: „Nu se știe aproape nimic despre viața sa, dar importanța duhovnicească a acestui tratat isihast este suficientă pentru a demonstra sfințenia acestui alt Isihie.”.
  2. Supranumele de „presbiter” i-a fost consacrat de către posteritate pentru a evita confuzia cu episcopul Isihie (Isac) al Ierusalimului (601-609), contemporan al Sfântului Grigorie Dialogul.
  3. Pentru viața sfântă și contribuțiile sale teologice a fost canonizat de timpuriu, fiind pomenit în sinaxarul Bisericii din Constantinopol la 28 martie, în vreme ce potrivit Lecționarului georgian din Ierusalim este prăznuit la 22 septembrie. - cf. Gérard Garitte, Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe siècle), Bruxelles 1958, p. 91.
  4. V. https://en.orthodoxwiki.org/Miaphysitism
  5. Autoritatea sa în epocă este subliniată și de faptul că lucrările lui sunt semnate simplu Hagiopolites sau Ierusalimiteanul.
  6. Chiril de Schitopolis, Viețile Pustnicilor Palestinei, 26,20-27, traducere, studiu introductiv și note de Ierom. Agapie Corbu, Ed. Sf. Nectarie, s.l., s.a., p. 46-47.

Surse

  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
  • Asist. Dr. Dragoș Boicu, „Omilia la Întâmpinarea Domnului a preotului Isihie din Ierusalim (CPG 6580)”, în Revista Teologică, nr. 3 / 2018, pp. 269-279.
  • Faulhaber, Michael. "Hesychius of Jerusalem." The Catholic Encyclopedia. Vol. 7. New York: Robert Appleton Company, 1910. - http://www.newadvent.org/cathen/07303b.htm.
  • Wikipedia