Isidora cea nebună pentru Hristos: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(pg noua)
 
m (Viaţa)
Linia 15: Linia 15:
 
A cerut atunci să vadă toate surorile din mănăstire, dorind să o afle pe cea pe care i-o descoperise îngerul. I s-au înfăţişat toate, pe rând, însă nu şi sfânta Isidora, pe care, pe de o parte, surorile nu o luaseră în seamă, iar pe de altă parte căutase ea însăşi să se ascundă. Cercetându-le, avva Pitirun nu a aflat-o pe cea pe care o căuta. A întrebat atunci dacă nu mai era alta. Ele i-au răspuns atunci că mai era o soră, care era însă nebună, şi de aceea nu o aduseseră la el. Avva Pitirun a stăruit, şi atunci surorile au adus-o cu sila înaintea lui, căci se împotrivea să se arate înaintea sfântului. Văzând-o astfel, în smerenia şi nebunia ei părută, cuviosului Pitirun i s-a descoperit că aceasta era cea despre care îi vestise îngerul.
 
A cerut atunci să vadă toate surorile din mănăstire, dorind să o afle pe cea pe care i-o descoperise îngerul. I s-au înfăţişat toate, pe rând, însă nu şi sfânta Isidora, pe care, pe de o parte, surorile nu o luaseră în seamă, iar pe de altă parte căutase ea însăşi să se ascundă. Cercetându-le, avva Pitirun nu a aflat-o pe cea pe care o căuta. A întrebat atunci dacă nu mai era alta. Ele i-au răspuns atunci că mai era o soră, care era însă nebună, şi de aceea nu o aduseseră la el. Avva Pitirun a stăruit, şi atunci surorile au adus-o cu sila înaintea lui, căci se împotrivea să se arate înaintea sfântului. Văzând-o astfel, în smerenia şi nebunia ei părută, cuviosului Pitirun i s-a descoperit că aceasta era cea despre care îi vestise îngerul.
  
Spre spaima şi neînţelegerea surorilor, a făcut atunci metanie înaintea ei <ref>Potrivit obiceiului, fratele (sora) sau monahul cel mai mic în rang face de obicei metanie înaintea celui mai mare şi cere binecuvântarea acestuia. La venirea avvei Pitirun, stareţa însăşi şi ajutoarele ei i-au slujit acestuia. Era deci cu totul neobişnuit ca un avvă, un pustnic şi părinte duhovnicesc cunoscut să ceară binecuvântarea unei surori de mănăstire. </ref> şi i-a cerut binecuvântarea. Cuvioasa s-a plecat la rândul ei înaintea pustnicului, cerând şi ea binecuvântare. Stareţa şi surorile au stăruit că nu se cuvenea ca avva Pitirun să se plece în faţa unei femei nebune, însă el le-a mustrat, arătându-le că ele erau cele nebune, întrucât Isidora era, după cum îi descoperise îngerul, amma, maică duhovnicească şi mai presus decât el. Surorile, primind cuvântul avvei, şi-au mărturisit atunci urâtele purtări faţă de sfânta Isidora.  
+
Spre spaima şi neînţelegerea surorilor, a făcut atunci metanie înaintea ei <ref>Potrivit obiceiului, fratele (sora) sau monahul cel mai mic în rang face de obicei metanie înaintea celui mai mare şi cere binecuvântarea acestuia. La venirea avvei Pitirun, stareţa însăşi şi ajutoarele ei i-au slujit acestuia. Era deci cu totul neobişnuit ca un avvă, un pustnic şi părinte duhovnicesc cunoscut să ceară binecuvântarea unei surori de mănăstire. </ref> şi i-a cerut binecuvântarea. Cuvioasa s-a plecat la rândul ei înaintea pustnicului, cerând şi ea binecuvântare. Stareţa şi surorile au stăruit că nu se cuvenea ca avva Pitirun să se plece în faţa unei femei nebune, însă el le-a mustrat, arătându-le că ele erau cele nebune, întrucât Isidora era, după cum îi descoperise îngerul, ''amma'', maică duhovnicească şi mai presus decât el. Surorile, primind cuvântul avvei, şi-au mărturisit atunci urâtele purtări faţă de sfânta Isidora.  
  
 
La scurt timp după aceea, însă, cuvioasa, fiind descoperită, nu a răbdat să fie lăudată de surori, ci a fugit pe ascuns din mănăstire, plecând să se nevoiască în altă parte. Nu se ştie unde s-a aşezat. A trecut la Domnul într-un loc necunoscut de nimeni, probabil în preajma anului 365.
 
La scurt timp după aceea, însă, cuvioasa, fiind descoperită, nu a răbdat să fie lăudată de surori, ci a fugit pe ascuns din mănăstire, plecând să se nevoiască în altă parte. Nu se ştie unde s-a aşezat. A trecut la Domnul într-un loc necunoscut de nimeni, probabil în preajma anului 365.

Versiunea de la data 1 mai 2013 17:25

Sfânta Cuvioasă Isidora, cea nebună pentru Hristos a trăit în secolul al IV-lea în mănăstirea de femei de la Tabenisi sau Tavenisi, în Egiptul de Sus[1]. Viaţa ei este cunoscută prin intermediul scriitorului creştin Paladie (sec. IV-V), care o evocă în a sa Istorie lausiacă (Lavsaicon). [2] Prăznuirea sa se face pe 1 mai.

Viaţa

Viaţa Sfintei Isidora ne este cunoscută doar în parte, din relatarea lui Paladie, preluată apoi şi în Pateric. Cuvioasa vieţuia într-una din mănăstirile mari de femei din Tavenisi (care avea pe atunci circa 3-400 de vieţuitoare). Căutând smerenia, se prefăcea faţă de celealte maici a fi nebună, încât era uneori socotită chiar demonizată.

Ea căuta însă să se smerească, slujind tuturor fără împotrivire şi primind să fie tratată cu dispreţ şi brutalitate de surorile din mănăstire, pentru nebunia ei aparentă. Adeseori era bătută, ocărâtă sau batjocorită de surori, dar nu se împotrivea. Se ruga îndelung în ascuns, mai ales noaptea, când nu o vedeau surorile.

Se îmbrăca neîngrijit, acoperindu-şi capul cu o basma de cârpă veche şi probabil, pentru „nebunia” ei părută, nu primise încă tunderea în monahism.

Slujea, între altele, la bucătărie şi la trapeză, ajutând la strângerea mesei. Se spune despre ea că nu mânca niciodată la masă cu maicile, la masă, şi primea să mănânce doar resturile de la masă pe care le aduna cu buretele şi lăturile rămase de la spălatul vaselor.

În acea vreme trăia şi un ascet îmbunătăţit, vestit în acele părţi pentru nevoinţele lui, avva Pitirun. Acesta a avut într-o zi o vedenie. Un înger i s-a arătat, mustrându-l că se mândrea pentru nevoinţele lui şi descoperindu-i că în mănăstirea de maici din Tavenisi se găsea o femeie care era mai nevoitoare decât el. Avva Pitirun, deşi arareori îşi părăsea sihăstria, a coborât atunci din muntele unde se retrăsese şi s-a dus mai întâi la mănăstirea principală (de monahi) din Tavenisi, ca să ceară stareţului voie să viziteze mănăstirea de maici (unde bărbaţii nu aveau în general acces). Fiind bătrân şi cunoscut ca nevoitor, i s-a dat voie să meargă la mănăstirea de maici, unde a fost întâmpinat de stareţă cu mare evlavie.

A cerut atunci să vadă toate surorile din mănăstire, dorind să o afle pe cea pe care i-o descoperise îngerul. I s-au înfăţişat toate, pe rând, însă nu şi sfânta Isidora, pe care, pe de o parte, surorile nu o luaseră în seamă, iar pe de altă parte căutase ea însăşi să se ascundă. Cercetându-le, avva Pitirun nu a aflat-o pe cea pe care o căuta. A întrebat atunci dacă nu mai era alta. Ele i-au răspuns atunci că mai era o soră, care era însă nebună, şi de aceea nu o aduseseră la el. Avva Pitirun a stăruit, şi atunci surorile au adus-o cu sila înaintea lui, căci se împotrivea să se arate înaintea sfântului. Văzând-o astfel, în smerenia şi nebunia ei părută, cuviosului Pitirun i s-a descoperit că aceasta era cea despre care îi vestise îngerul.

Spre spaima şi neînţelegerea surorilor, a făcut atunci metanie înaintea ei [3] şi i-a cerut binecuvântarea. Cuvioasa s-a plecat la rândul ei înaintea pustnicului, cerând şi ea binecuvântare. Stareţa şi surorile au stăruit că nu se cuvenea ca avva Pitirun să se plece în faţa unei femei nebune, însă el le-a mustrat, arătându-le că ele erau cele nebune, întrucât Isidora era, după cum îi descoperise îngerul, amma, maică duhovnicească şi mai presus decât el. Surorile, primind cuvântul avvei, şi-au mărturisit atunci urâtele purtări faţă de sfânta Isidora.

La scurt timp după aceea, însă, cuvioasa, fiind descoperită, nu a răbdat să fie lăudată de surori, ci a fugit pe ascuns din mănăstire, plecând să se nevoiască în altă parte. Nu se ştie unde s-a aşezat. A trecut la Domnul într-un loc necunoscut de nimeni, probabil în preajma anului 365.

Note

  1. Tabenisi este locul unde Sf. Pahomie cel Mare şi-a întemeiat prima mănăstire de tip cenobitic.
  2. Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon), traducere, introducere şi note de Pr. Prof Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2007, cap. XXXIV.
  3. Potrivit obiceiului, fratele (sora) sau monahul cel mai mic în rang face de obicei metanie înaintea celui mai mare şi cere binecuvântarea acestuia. La venirea avvei Pitirun, stareţa însăşi şi ajutoarele ei i-au slujit acestuia. Era deci cu totul neobişnuit ca un avvă, un pustnic şi părinte duhovnicesc cunoscut să ceară binecuvântarea unei surori de mănăstire.

Surse

  • Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon), traducere, introducere şi note de Pr. Prof Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2007, cap. XXXIV
  • Patericul egiptean, slova T.

Legături externe