Irodion de la Lainici

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Icoană a Sf. Irodion de la Lainici

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici a trăit în secolul al XIX-lea, fiind monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 mai.

Viața

Cuviosul Irodion Ionescu s-a născut la București în anul 1821, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, simțind chemarea spre viața monahală, a intrat ca viețuitor la Mănăstirea Cernica, unde era pe atunci stareț Sfântul Calinic. A fost tuns în monahism în anul 1846, primind numele de Irodion.

Era iubitor de frați, nevorbind pe nimeni de rău și era nevoitor, chinuindu-și trupul cu posturi, privegheri îndelungi și sute de metanii zilnice. A ajuns să fie iubit și respectat de toată obștea și mai ales de starețul său, Sfântul Calinic.

Când acesta devine episcop de Râmnic, își ia cu el câțiva ucenici pentru a-l ajuta. Între aceștia se afla și cuviosul Irodion, pe care episcopul îl trimite la schitul Lainici în anul 1851. În 1853, este hirotonit diacon, apoi preot, având ascultarea de ecleziarh, apoi de stareț, însărcinare pe care și-o păstrează, cu scurte întreruperi, vreme de 41 de ani.

Când duhovnicul Sfântului Calinic a trecut la Domnul, acesta și l-a ales pe cuviosul Irodion, fostul său ucenic, ca duhovnic și povățuitor. Cucerit de darurile duhovnicești ale starețului Irodion, Sfântul Calinic avea să-l numească „Luceafărul de la Lainici”.

Cuviosul Irodion a avut multe de îndurat din partea celor din jurul său, care-l pizmuiau pentru viața lui curată și pentru darurile de care îl învrednicise Dumnezeu, însă el a răbdat toate cu smerenie. Faima lui s-a întins repede atât în Regatul României cât și dincolo de munți, în Transilvania, căci se învrednicise de darul facerii de minuni, alungând și duhurile necurate. Era și văzător cu duhul, astfel încât mulți dintre cei care alergau la el primeau vindecare sufletească și trupească. A prevestit și pustiirea schitului, care avea să se și petreacă nu după multă vreme de la adormirea sa.

Cuviosul Irodion a trecut la Domnul pe în ziua de 3 mai 1900, fiind îngropat la schitul Lainici. La șapte ani după adormirea sa, la stăruințele ucenicului său și prin grija starețului de atunci, trupul său a fost dezgropat pentru a i se face iarăși rânduiala înmormântării, potrivit unei vechi rânduieli monahale, însă, dezgropându-l, i-au aflat trupul neputrezit.

Întrucât schitul nu avea un osuar sau o gropniță, trupul cuviosului Irodion a fost îngropat din nou, cu slujba cuviincioasă. La mormântul cuviosului veneau mulți credincioși să se roage, căutând și primind alinare și vindecare, căci sfântul avea și după moarte darul facerii de minuni.

Din prea mare evlavie, mai mulți au încercat să sape mormântul ca să ia părticele din moaștele Sfântului Irodion, spre cinstire. După ce obștea monahală s-a reînnoit cu monahi de la mănăstirea Frăsinei (1929), în anul 1930, starețul Visarion a pus să se dezgroape moaștele cuviosului din nou și le-a așezat într-un sicriu mai mic, iar sicriul a fost pus într-o groapă dublă, foarte adâncă, așezând mai apoi deasupra, pe ascuns, osemintele altui părinte, ca să ferească moaștele cuviosului de eventualii hoți. Taina s-a păstrat atât de bine încât starețul următor, Caliopie, care a încercat să afle moaștele sfântului, făcând săpături între anii 1975-1985, a găsit doar osemintele așezate deasupra acestora și, știind că nu aflase ceea ce căuta, a oprit după o vreme cercetările, văzând că nu reușea să afle sfintele moaște. Credincioșii care aveau evlavie la cuviosul Irodion au rămas tulburați.

După căderea comunismului, odată cu reînceperea, în libertate, a canonizării sfinților români, s-a ridicat și problema proslăvirii cuviosului Irodion de la Lainici. Dovezi despre viața sfântă a cuviosului s-au strâns încă de la începutul anilor 1990, însă acesta a început cu sfinții din perioade mai timpurii.

Sub îndrumarea mitropolitului Irineu al Olteniei, s-a încheiat cercetarea istorică asupra vieții sfântului și s-a trecut, după zile de post și rugăciune, la dezgroparea mormântului pentru aflarea sfintelor moaște. După câteva încercări nereușite, acestea au fost găsite în sfârșit pe 10 aprilie 2009: erau foarte ușoare, maronii-portocalii la culoare și răspândeau o mireasmă plăcută. Au fost așezate într-o raclă, spre închinare, în biserica mănăstirii Lainici.

Proslăvirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proslăvit pe cuviosul Irodion de la Lainici prin Temei nr. 6370 din 29 octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai (ziua trecerii lui la Domnul). Proclamarea solemnă a canonizării sfântului Irodion s-a făcut la mănăstirea Lainici în ziua de 1 mai 2011.

Imnografie

Tropar, glas 1:

Părinte duhovnicesc al Sfântului Ierarh Calinic, povățuitor al călugărilor și luceafăr al Olteniei, Sfinte Cuvioase Părinte Irodioane, ajutătorul celor din nevoi; pentru aceasta cu îngerii din ceruri te veselești, cu care roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.

Condac, glasul al 7-lea :

Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maicii Domnului, încrezându-te ei ca un fiu, în lăcașurile Domnului ai ajuns jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci, părinte Irodioane.

Surse

Legături externe