Irodieni
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Irodienii reprezentau un partid cu o tendinţă politică opusă zeloţilor. Erau partizanii dinastiei lui Irod. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu fariseii.
După ce Iisus le spune pilda nunţii fiului de împărat, în care fariseii sunt foarte transparent şi vehement atacaţi de Mântuitorul (ca fiind cei care vor să-L omoare), aceştia s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii. Aceştia îl laudă cu făţărnicie la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească bir Cezarului sau nu. Iisus îi face făţarnici, mustrându-i pentru faptul că-l ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul şi inscripția Cezarului) şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor şi irodienii s-au mirat şi au plecat (Matei 22, 15-22; Marcu 12, 13-17).
După ce a vindecat un om cu mână uscată în zi de Sabat sub privirile fariseilor, aceştia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6).
Bibliografie
- I. Constantinescu, Studiul Noului Testament, pag. 42, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
