Irodieni: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
 
{{Israel-Iisus}}
 
{{Israel-Iisus}}
Irodienii reprezentau un partid cu o tendinţă politică opusă [[zeloţi]]lor. Erau partizanii dinastiei lui Irod. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu [[farisei]]i.
+
În cadrul iudaismului palestinian din timpul Mântuitorului, '''Irodienii''' nu reprezentau propriu-zis un partid religios (ca [[saduchei]]i și [[farisei]]i), ci mai mult un curent politic partizan al dinastiei regelui Irod și cu o tendință politică opusă [[zeloţi]]lor. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu fariseii.
  
După ce [[Iisus]] le spune [[pilda nunţii fiului de împărat]], în care fariseii sunt foarte transparent şi vehement atacaţi de Mântuitorul (ca fiind cei care vor să-L omoare), aceştia s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba şi au trimis la El pe [[ucenic]]ii lor împreună cu irodienii. Aceştia îl laudă cu făţărnicie la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească bir Cezarului sau nu. Iisus îi face făţarnici, mustrându-i pentru faptul că-l ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul şi inscripția Cezarului) şi lui [[Dumnezeu]] ce-i al lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor şi irodienii s-au mirat şi au plecat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 15-22; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 12, 13-17).
+
==Irodienii în Evanghelii==
 +
Irodienii nu sunt decât de trei ori menționați în mod direct în [[Evanghelie|Evanghelii]] - [[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 16, [[Evanghelia după Marcu|Marcu 3, 6]] și Marcu 12, 13 -, în două situații, în fiecare ei complotând cu fariseii cum să-L piardă pe [[Iisus]].
  
După ce a vindecat un om cu mână uscată în zi de [[Sabat]] sub privirile fariseilor, aceştia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6).
+
Mai întâi, pe la începutul activității lui Iisus și cam în vremea în care [[Ioan Botezătorul]] era în închisoare, după ce Mântuitorul a vindecat un om cu mână uscată în zi de [[Sabat]] sub privirile fariseilor (Matei 12, 9-14; Marcu 3, 1-6; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 6-11), aceștia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6 - fără ca evangheliștii Matei și Luca să facă această precizare).
 +
 
 +
A doua oară, irodienii apar în Evanghelii după [[Intrarea Domnului în Ierusalim]] și alungarea vânzătorilor din [[Templul din Ierusalim|Templu]], când predica Lui împotriva fariseilor și a celor care rătăcesc poporul se radicalizează. După ce [[Iisus]] le spune [[Parabolă|parabola]] viei date lucrătorilor celor răi (Matei 21, 33-46; Marcu 12, 1-12; Luca 20, 9-19), în care fariseii sunt foarte transparent și vehement atacați de Mântuitorul ca rău lucrători ai viei [[Dumnezeu Tatăl|Tatălui]] și ca fiind cei care vor să-L omoare, aceștia s-au sfătuit cum să prindă pe Iisus și au trimis la El pe [[ucenic]]ii lor împreună cu irodienii ca să încerce să-L prindă în cuvânt (Matei și Marcu; Luca spune doar că au trimis spioni sau iscoade viclene). Aceștia Îl laudă cu [[fățărnicie]] la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească dajdie Cezarului sau nu. Iisus, știind inimile lor și înțelegând cursa care îi era întinsă, îi face fățarnici, mustrându-i pentru faptul că-L ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul și inscripția Cezarului) și lui [[Dumnezeu]] ce-i al lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor și irodienii s-au mirat și au plecat (Matei 22, 15-22; Marcu 12, 13-17; Luca 20, 20-26).
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
* I. Constantinescu, ''Studiul Noului Testament'', pag. 42, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
 
* I. Constantinescu, ''Studiul Noului Testament'', pag. 42, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
 +
* Lucien Deiss, ''Synopse des évangiles'', Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditata 2007)
  
  
 
[[Categorie:Noul Testament]]
 
[[Categorie:Noul Testament]]

Versiunea de la data 18 martie 2011 14:40

Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


În cadrul iudaismului palestinian din timpul Mântuitorului, Irodienii nu reprezentau propriu-zis un partid religios (ca saducheii și fariseii), ci mai mult un curent politic partizan al dinastiei regelui Irod și cu o tendință politică opusă zeloţilor. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu fariseii.

Irodienii în Evanghelii

Irodienii nu sunt decât de trei ori menționați în mod direct în Evanghelii - Matei 22, 16, Marcu 3, 6 și Marcu 12, 13 -, în două situații, în fiecare ei complotând cu fariseii cum să-L piardă pe Iisus.

Mai întâi, pe la începutul activității lui Iisus și cam în vremea în care Ioan Botezătorul era în închisoare, după ce Mântuitorul a vindecat un om cu mână uscată în zi de Sabat sub privirile fariseilor (Matei 12, 9-14; Marcu 3, 1-6; Luca 6, 6-11), aceștia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6 - fără ca evangheliștii Matei și Luca să facă această precizare).

A doua oară, irodienii apar în Evanghelii după Intrarea Domnului în Ierusalim și alungarea vânzătorilor din Templu, când predica Lui împotriva fariseilor și a celor care rătăcesc poporul se radicalizează. După ce Iisus le spune parabola viei date lucrătorilor celor răi (Matei 21, 33-46; Marcu 12, 1-12; Luca 20, 9-19), în care fariseii sunt foarte transparent și vehement atacați de Mântuitorul ca rău lucrători ai viei Tatălui și ca fiind cei care vor să-L omoare, aceștia s-au sfătuit cum să prindă pe Iisus și au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii ca să încerce să-L prindă în cuvânt (Matei și Marcu; Luca spune doar că au trimis spioni sau iscoade viclene). Aceștia Îl laudă cu fățărnicie la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească dajdie Cezarului sau nu. Iisus, știind inimile lor și înțelegând cursa care îi era întinsă, îi face fățarnici, mustrându-i pentru faptul că-L ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul și inscripția Cezarului) și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor și irodienii s-au mirat și au plecat (Matei 22, 15-22; Marcu 12, 13-17; Luca 20, 20-26).

Bibliografie

  • I. Constantinescu, Studiul Noului Testament, pag. 42, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
  • Lucien Deiss, Synopse des évangiles, Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditata 2007)