Modificări

{{Israel-Iisus}}În cadrul iudaismului palestinian din timpul Mântuitorului, '''Irodienii ''' nu reprezentau propriu-zis un partid religios (ca [[saduchei]]i și [[farisei]]i), ci mai mult un curent politic partizan al dinastiei regelui Irod și cu o tendinţă tendință politică opusă [[zeloţi]]lor. Erau partizanii dinastiei lui Irod. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu [[farisei]]ifariseii.

După ce ==Irodienii în Evanghelii==Irodienii nu sunt decât de trei ori menționați în mod direct în [[IisusEvanghelie|Evanghelii]] - [[Evanghelia după Matei|Matei]] le spune 22, 16, [[pilda nunţii fiului de împăratEvanghelia după Marcu|Marcu 3, 6]]și Marcu 12, 13 -, în două situații, în care fiecare ei complotând cu fariseii sunt foarte transparent şi vehement atacaţi de Mântuitor(ca fiind cei care vor cum să-l omoare), aceştia s-au sfătuit cum să prindă L piardă pe Isus cu vorba şi au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii. Aceştia îl laudă cu făţărnicie la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească bir Cezarului sau nu. [[Iisus îi face făţarnici, mustrându-i pentru faptul că-l ispitesc]]. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul şi slovele Cezarului) şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor şi irodienii s-au mirat şi au plecat. (Mt22.15-22, Mc12.13-17)

După ce a Mai întâi, pe la începutul activității lui Iisus și cam în vremea în care [[boala|vindecatIoan Botezătorul]] era în închisoare, după ce Mântuitorul a vindecat un om cu mână uscată în zi de [[Sabat ]] sub privirile fariseilor(Matei 12, aceştia 9-14; Marcu 3, 1-6; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 6-11), aceștia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6 - fără ca evangheliștii Matei și Luca să facă această precizare). A doua oară, irodienii apar în Evanghelii după [[ucidereaIntrarea Domnului în Ierusalim]] și alungarea vânzătorilor din [[Templul din Ierusalim|piardăTemplu]], când predica Lui împotriva fariseilor și a celor care rătăcesc poporul se radicalizează. După ce [[Iisus]] le spune [[Parabolă|parabola]] viei date lucrătorilor celor răi (Matei 21, 33-46; Marcu 12, 1-12; Luca 20, 9-19), în care fariseii sunt foarte transparent și vehement atacați de Mântuitorul ca rău lucrători ai viei [[Dumnezeu Tatăl|Tatălui]] și ca fiind cei care vor să-L omoare, aceștia s-au sfătuit cum să prindă pe Iisusși au trimis la El pe [[ucenic]]ii lor împreună cu irodienii ca să încerce să-L prindă în cuvânt (Matei și Marcu; Luca spune doar că au trimis spioni sau iscoade viclene). Aceștia Îl laudă cu [[fățărnicie]] la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească dajdie Cezarului sau nu. Iisus, știind inimile lor și înțelegând cursa care îi era întinsă, îi face fățarnici, mustrându-i pentru faptul că-L ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (Mc3căci banul avea pe el chipul și inscripția Cezarului) și lui [[Dumnezeu]] ce-i al lui Dumnezeu.6La acest răspuns ucenicii fariseilor și irodienii s-au mirat și au plecat (Matei 22, 15-22; Marcu 12, 13-17; Luca 20, 20-26).

* I. Constantinescu- , ''Studiul Noului Testament'', pag . 42, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2002, ISBN 973-9332-75-7.* Lucien Deiss, ''Synopse des évangiles'', Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditată 2007)