Modificări

Salt la: navigare, căutare

Irodieni

2.436 de octeți adăugați, 18 martie 2011 14:46
m
fără descrierea modificării
{{Israel-Iisus}}În cadrul iudaismului palestinian din timpul Mântuitorului, '''Irodienii ''' nu reprezentau propriu-zis un partid religios (ca [[saduchei]]i și [[farisei]]i), ci mai mult un curent politic partizan al dinastiei regelui Irod și cu o tendinţă tendință politică opusă [[zeloţi]]lor. Erau partizanii dinastiei lui Irod. Pe timpul procuratorilor, irodienii s-au unit cu fariseii. ==Irodienii în Evanghelii==Irodienii nu sunt decât de trei ori menționați în mod direct în [[Evanghelie|Evanghelii]] - [[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 16, [[Evanghelia după Marcu|Marcu 3, 6]] și Marcu 12, 13 -, în două situații, în fiecare ei complotând cu fariseii cum să-L piardă pe [[fariseiIisus]]. Mai întâi, pe la începutul activității lui Iisus și cam în vremea în care [[Ioan Botezătorul]] era în închisoare, după ce Mântuitorul a vindecat un om cu mână uscată în zi de [[Sabat]] sub privirile fariseilor (Matei 12, 9-14; Marcu 3, 1-6; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 6-11), aceștia au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-l piardă pe Iisus (Marcu 3, 6 - fără ca evangheliștii Matei și Luca să facă această precizare). A doua oară, irodienii apar în Evanghelii după [[Intrarea Domnului în Ierusalim]] și alungarea vânzătorilor din [[Templul din Ierusalim|Templu]], când predica Lui împotriva fariseilor și a celor care rătăcesc poporul se radicalizează. După ce [[Iisus]] le spune [[Parabolă|parabola]] viei date lucrătorilor celor răi (Matei 21, 33-46; Marcu 12, 1-12; Luca 20, 9-19), în care fariseii sunt foarte transparent și vehement atacați de Mântuitorul ca rău lucrători ai viei [[Dumnezeu Tatăl|Tatălui]] și ca fiind cei care vor să-L omoare, aceștia s-au sfătuit cum să prindă pe Iisus și au trimis la El pe [[ucenic]]ii lor împreună cu irodienii ca să încerce să-L prindă în cuvânt (Matei și Marcu; Luca spune doar că au trimis spioni sau iscoade viclene). Aceștia Îl laudă cu [[fățărnicie]] la început apoi îl întreabă dacă trebuie să plătească dajdie Cezarului sau nu. Iisus, știind inimile lor și înțelegând cursa care îi era întinsă, îi face fățarnici, mustrându-i pentru faptul că-L ispitesc. Apoi le spune să dea Cezarului ce-i al Cezarului (căci banul avea pe el chipul și inscripția Cezarului) și lui [[Dumnezeu]]ce-ial lui Dumnezeu. La acest răspuns ucenicii fariseilor și irodienii s-au mirat și au plecat (Matei 22, 15-22; Marcu 12, 13-17; Luca 20, 20-26)
==Bibliografie==
* I. Constantinescu- , ''Studiul Noului Testament'', pag . 42, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2002, ISBN 973-9332-75-7.* Lucien Deiss, ''Synopse des évangiles'', Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditată 2007)  [[Categorie:Noul Testament]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare