Irmos: Diferență între versiuni
| Linia 2: | Linia 2: | ||
"Irmosul ''leagă'' (de aici numele) tema canonului cu tema [[Odă Biblică|Odei Biblice]] care corespunde odei canonului—pentru că, iniţial, troparul unui canon era intercalat între ultimul vers al Odei Biblice."<ref>F.L. Cross & E.A. Livingstone, eds., ''Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine'', a 2-a ediţie. (Oxford: Oxford University Press, 1989), s.v. "Heirmos", p 630.</ref> | "Irmosul ''leagă'' (de aici numele) tema canonului cu tema [[Odă Biblică|Odei Biblice]] care corespunde odei canonului—pentru că, iniţial, troparul unui canon era intercalat între ultimul vers al Odei Biblice."<ref>F.L. Cross & E.A. Livingstone, eds., ''Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine'', a 2-a ediţie. (Oxford: Oxford University Press, 1989), s.v. "Heirmos", p 630.</ref> | ||
| + | |||
| + | Canonistul grec [[Ioan Zonaras]], în comentariul la [[Canonul Învierii]], alcătuit de Sfântul [[Ioan Damaschinul]], definește irmosul ca fiind o melodie căreia i se adaptează un limbaj ritmat și încărcat de sens, care are drept cadru un text cu număr fix de silabe; el constituie principiul troparelor și al canoanelor, fiind o “înlănțuire”, adică textul și melodia sunt legate unele de altele după reguli. <ref>După: J. Grosdidier de Matons, ''Romanos le Melode et les origines de l’hymnographie byzantine'', Lille, 1974, p. 279.</ref> | ||
==Note== | ==Note== | ||
Versiunea de la data 12 februarie 2011 13:30
Irmosul este primul vers/strofă/tropar al fiecărei ode sau cântări dintr-un canon. Termenul vine din verbul grecesc "a lega". Irmosul este cântat de cor și este un model pentru toate troparele care urmează într-o odă dată. De asemenea, dă numele său formei irmologice a cântării bizantine.
"Irmosul leagă (de aici numele) tema canonului cu tema Odei Biblice care corespunde odei canonului—pentru că, iniţial, troparul unui canon era intercalat între ultimul vers al Odei Biblice."[1]
Canonistul grec Ioan Zonaras, în comentariul la Canonul Învierii, alcătuit de Sfântul Ioan Damaschinul, definește irmosul ca fiind o melodie căreia i se adaptează un limbaj ritmat și încărcat de sens, care are drept cadru un text cu număr fix de silabe; el constituie principiul troparelor și al canoanelor, fiind o “înlănțuire”, adică textul și melodia sunt legate unele de altele după reguli. [2]
Note
A se vedea şi
Sursa
Legături externe
- Nicolae Preda "Cântările Ortodoxiei: Irmosul - tropar foarte vechi, cunoscut şi popularizat în cult", Ziarul Lumina, 17 decembrie 2008.
