Sfânta noastră maică '''Irina din Hrisovalant''' a fost stareţa stareța mănăstirii din Hrisovalant, în secolul al IX-lea. [[Prăznuire]]a ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[28 iulie]].

Deşi iniţial Deși inițial a fost propusă pentru a se căsători cu împăratul, ea s-a retras în [[mănăstire]]a din Hrisovalant şi și s-a angajat imediat în [[privegherea|priveghere]] şi și [[rugăciune]]. Apoi, foarte curând, ea a înlocuit-o pe [[stareţstareț]]ă, şi şiși și-a intensificat eforturile spirituale, cu mare încredere în Domnul, pentru păstorirea obştii obștii cât mai bine. A primit darurile înainte vederii şi și exorcismului. Rugăciunile ei de noapte continuau în curtea mănăstirii şi și îi provocau levitaţia levitația sau făceau chiparoşii chiparoșii să se încline în faţa fața ei. A primit în dar de la Sfântul [[Ioan Evanghelistul]] trei mere, a avut viziuni cu [[îngeri]] şiși, în vis, i-a apărut împăratului pentru a-l convinge să elibereze un om condamnat pe nedrept. După moartea sa (la vârsta de 102 ani) a continuat să fie o [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]].

[[Imagine:St_Irene_Chrysovalantou.jpg|frame|right|Sfânta Irina, Stareţa Stareța Mănăstirii din Hrisovalant]]

Împărăteasa Teodora, care conducea imperiul după moartea împăratului iconoclast Teofil (842), ca regentă a fiului ei - viitorul împărat Mihail al III-lea ''Methusos'' (842-867) -, a restabilit ortodoxia şi și a îndepărtat [[iconoclasm]]ul. La cea de-a douăzecea aniversare a fiului ei, Împărăteasa Teodora a trimis mesageri să găsească o fată potrivită, rafinată, frumoasă şi și virtuoasă pentru a-i fi soţie soție lui Mihail. Venind la Irina, ei i-au oferit şi și ea a acceptat să se căsătorească cu Mihail, iar mesagerii (cu o parte din membrii familiei Irinei) s-au întors la [[Constantinopol]] pentru nuntă.

Pe drumul spre [[Constantinopol]] ei au trecut Muntele Olimp, iar Irina a cerut să îl vadă pe [[pustnic]]ul [[Ioanichie cel Mare]] (prăznuit la [[4 noiembrie]]) şi și să primească binecuvântările lui. Curăţia Curăția interioară a [[pustnic]]ului i-a permis să prevadă sosirea grupului şiși, de asemenea, viitorul Irinei, şi și a spus: ''Bine ai venit, Irina, slujitoarea Domnului. Mergi la Curtea Imperială cu bucurie pentru că obştea obștea din Hrisovalant are nevoie de tine.''

Irina, uimită de puterile [[profet]]ice, [[metanie|s-a prosternat]] în faţa fața lui şi și i-a cerut binecuvântarea. Ioanichie a ridicat-o, a întărit-o cu sfaturi duhovniceşti şi duhovnicești și i-a dat binecuvântarea sa, iar Irina, plină de bucurie şiși-a continuat călătoria spre Constantinopol. La sosirea ei, a fost primită cu mare ceremonial de rude, patricieni, senatori şi și popor.

Dar, nunta nu a fost să fie: Mihail se căsătorise deja. Irina nu s-a supărat, ba chiar a mulţumit mulțumit lui Dumnezeu; refuzând multe propuneri de căsătorie cu oameni iluştri iluștri din BizanţBizanț, ea s-a stabilit la Mănăstirea Hrisovalant.

==Călugăriţă Călugăriță la Hrisovalant==Irina a fost impresionată de atmosfera din mănăstire şi și de modul de viaţă viață al obştii aşa obștii așa de mult încât ea şiși-a eliberat sclavele, şiși-a dăruit bogăţia şi bogăția și zestrea cuvenită săracilor şi și a intrat în comunitate, îmbrăcându-se cu o haină din pânză de sac. Cu [[smerenia|smerenie]] şi și [[supunere]], ea a slujit obştea obștea de maici cu voioşie şi voioșie și împlinind cu grijă şi și cele mai de jos şi dispreţuite și disprețuite sarcini, niciodată folosind sofisme în vorbire sau indignări aristocratice.

Stareţa Stareța de la Hrisovalant a băgat de seamă că Irina se călăuzea după cuvintele Mântuitorului '' Cine rămâne în Mine, şi și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi despărțiți de Mine, nu puteţi puteți face nimic''(Evanghelia după Ioan|Ioan 15:5); [[Novice]]a era admirată de toate pentru ascultarea ei, pentru umilinţăumilință, iubire şi și entuziasm; obştea obștea ei a ajuns să spună că are sufletul unui sclav eliberat.

În chilia ei citea vieţile sfinţilorviețile sfinților, învăţând învățând de la Sfântul [[Arsenie cel Mare|Arsenie]] rugăciunea lungă de toată noaptea. Irina a cerut binecuvântare ca să se încumete la această rugăciune, iar stareţastareța, cunoscând smerenia Irinei, i-a dat acceptul înainte de terminarea primului an de noviciat. Irina era capabilă să stea de dimineaţa dimineața până noaptea cu mâinile ridicate, câteodată rămânând zile întregi nemişcatănemișcată, spre marea uimire a stareţeistareței.

Irina avea să facă acestea timp de trei ani, şi însuşi și însuși diavolul nu a fost în stare să o abată datorită succesului Irinei în evitarea gândurilor şi tentaţiilor pământeşti și tentațiilor pământești prin [[abstinenţăabstinență]] şi și smerenie. Mâncarea ei era formată din pâine şi și apă, cu suplimente ocazionale de ierburi şi și legume; [[VeşmântVeșmânt]]ul şiși-l schimba de Sfintele PaştiPaști, şi și îl spăla doar ca să-l dea săracilor în timpul [[Postul PaşteluiPaștelui|Postului PaşteluiPaștelui]]. Ascultarea ei consta în spălarea toaletelor. Orice gând ne la locul lui sau semne ale ispitelor diavolului erau imediat [[mărturisire|mărturisite]] stareţeistareței, urmată de reînceperea canonului Irinei.

După acestea, Irina nu mai trebuia decât să-şi și facă [[Semnul crucii|cruce]] ca o apărare de nebiruit împotriva diavolului; cu toate acestea, odată, a fost atât de cuprinsă de îndoială încât s-a aruncat la pământ, vărsând lacrimi de [[rugăciune]] în faţa fața Domnului, a Sfintei Sale [[Maica Domnului|Maici]] şi și a tuturor sfinţilor şi sfinților și [[arhanghel]]ilor (cărora le era închinată mănăstirea).

:''Treime binecuvântată, (Tată, Fiu şi și [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]), Dumnezeu veşnicveșnic, pentru [[mijlocire|mijlocirile]] Preasfintei Maicii Tale şi și împreună cu [[arhanghel]]ii, armatele lor, cerești-le puteri şi toţi și toți [[sfinţisfinți]]i Tăi, ajută roabei Tale. Scapă-mă de ispitele diavolului.''

După multe nopţi şi nopți și multe lacrimi, ea a fost capabilă să înfrângă această nelinişteneliniște, şi și starea de har reînnoită ea a apărut schimbată la faţă față multor oameni pe care i-a adus la credinţăcredință, întărind credinţa credința la bogaţi şi bogați și săraci şi și făcând multe femei să intre în mănăstire.

După un timp, stareţa stareța a slăbit şi și i s-a apropiat sfârşitulsfârșitul. Văzând aceasta, obştea obștea s-a întristat adânc, iar Irina a vărsat multe lacrimi. În ultima ei zi, s-au adunat mai multe măicuţe măicuțe în chilia ei, dar Irina nu era cu ele; stareţa stareța a băgat de seamă şi și le-a spus::''Nu plângeţi plângeți plecarea mea pentru că în succesoarea mea aveţi aveți un conducător mai înţelept înțelept decât am fost eu: AscultaţiAscultați-o, pe această fiică a luminii, miel al lui Hristos şi și vas al Duhului Sfânt. Să nu primiţi primiți pe altcineva decât pe Irina.''

Apoi, cu cuvintele ''Slavă Ţie, Doamne, cu mila Ta,'' şiși-a dat sufletul. Irina nu a aflat de aceste dezvăluiri de dragul smereniei sale, dar obştea obștea s-a rugat la Domnul să se împlinească, apoi a cerut sfatul [[patriarh]]ului. Patriarhul [[Metodie I al Constantinopolului]] a fost un păstor de mare curaj, şiși, printre iconoclaştiiconoclaști, purta [[stigmat]]ele lui Hristos, având în plus şi și darul înainte-vederii. Când patriarhul a întrebat cine ar trebui să fie stareţăstareță, ele au răspuns că patriarhul trebuie să hotărască, călăuzit de Duhul Sfânt. Patriarhul Metodie a întrebat dacă este o măicuţă măicuță modestă numită Irina; şi și dacă da, aceasta este alegerea plăcută Domnului. Obştea Obștea s-a bucurat aşa așa de mult de lucrarea Sfântului Duh încât Metodie s-a ridicat şi și a ars [[tămâie]] ca mulţumire mulțumire Domnului, şi și apoi a [[hirotoni]]t-o pe Irina [[diaconeasă]]. După ce a sfătuit-o în treburile administrative şi și în conducerea comunităţiicomunității, patriarhul a îmbrăcat-o ca stareţă şi stareță și a binecuvântat obştea obștea de rămas bun.

==Stareţă Stareță la Hrisovalant==Când comunitatea s-a reîntors la mănăstire, au ţinut ținut un festin mare pentru prietenii şi și copii spirituali ai mănăstirii. Irina era tristă pentru că se simţea simțea complet nepotrivită pentru această însărcinare, cu toate acestea, obştea obștea a convins-o. În chilia ei, se ruga mereu, spunând::''Doamne Iisuse Hristoase, Bunule Păstor al oilor Tale, ajută roabei Tale şi și acestora, turma mea, pentru că numai de la noi nu avem putere să rezistăm asalturilor vrăjmaşuluivrăjmașului. Nu ne lipsi de mila Ta.''

:''Veghează şi și te roagă neîncetat pentru că de acum ai răspunderea binelui spiritual pentru mulţi mulți pentru care Domnul nostru s-a întrupat şi și a vărsat scump sângele Său, suflete pe care ţi ți le-a încredinţatîncredințat. Ai grijă ca 'orbul să nu-l ghideze pe cel orb' astfel încât amândoi să cadă-n şanţșanț.''

Primind această poruncă, Irina şiși-a dublat eforturile spirituale şi și a primit o mare [[înţelepciuneaînțelepciunea|înţelepciuneînțelepciune]] şi revelaţii și revelații cum să-şi și conducă turma. Cu tărie de la Dumnezeu, ea a vorbit obştiiobștii::''Ştiu, preiubite surorii întru Hristos, că nu este firesc ca eu, umila, nedemna şi și analfabeta servitoare, să fie chemată să vă îndrume, dar căile Domnului sunt misterioase. Dacă este voia Lui ca eu să vă fiu superioară, atunci mă rog ca voi să vă supuneţi supuneți mie. bineînţeles bineînțeles că dacă noi nu ne supunem regulilor veşmântului veșmântului pe care îl purtăm (promise în faţa fața Domnului şi și a îngerilor), nu vom obţine obține nimic. Pentru că este scris: Credinţa Credința fără fapte este moartă'(Iacov 2:17). De ce am părăsit noi lumea amăgitoare şi și trecătoare ? Ca să-i călcăm poruncile Domnului ? Dacă e aşaașa, la fel ca fecioarele nebune, noi vom pierde Împărăţia Împărăția Cerurilor. (Matei 25:1-13). Sufletul nu se poate împărţi împărți ca să avem parte şi și de mândrie şi și de smerenie, plăcere fără limite şi abstinenţăși abstinență. De aceia să ne ridicăm sufletul de la dorinţa dorința lumească şi și să căutăm doar curăţiecurăție, umilinţăumilință, răbdare şi și dragoste (rugăciunea Sfântului [[Isaac Sirul]]) altfel nu ne vom pierde doar pe noi ci şi și pe alţiialții.''

Cu cât Irina era mai respectată pentru judecata ei, pentru viaţa viața sfântă şi și pentru [[minune|minuni]]le sale, cu atât mai mult se smerea ea. Se considera un tâlhar nepocăit astfel încât, la primirea [[Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie|Sfintei ÎmpărtăşaniiÎmpărtășanii]], îşi își acoperea faţa fața pentru ca ceilalţi ceilalți să nu-i vadă lacrimile. Câteodată, Irina rămânea în rugăciune şi contemplaţie și contemplație câte o săptămână întreagă fără încetare, hrănindu-se doar cu legume crude şi și apă.

Unul din darurile Irinei era înainte-vederea. Irina a cerut Domnului darul înainte-vederii pentru a cunoaşte cunoaște încercările dificile ale surorilor şi și astfel să fie în stare să le sfătuiască. Un [[înger]] păzitor a venit la ea, spunând ''Te salut, slujnică rodnică a lui Dumnezeu, Domnul m-a trimis pentru că mulţi mulți pot fi salvaţi salvați de călăuzirea lor de către tine. Voi rămâne lângă tine şi îţi și îți voi dezvălui viitorul.'' El a dispărut, dar a rămas cu ea, revelându-i mereu problemele ascunse ale măicuţelor şi măicuțelor și ale tuturor care-i căutau sfatul. Irina a fost capabilă să-şi și folosească acest har pentru a îndrepta spovedaniile, niciodată pentru a mustra sau umilii. Aducând mulţumire mulțumire Domnului, indiferent de câţi câți îi căutau sfatul, ea a crescut în smerenie.

===Moartea Prinţului Prințului Varda===Sora Irinei, soţia prinţului soția prințului Varda, şiși-a trimis eunucul să o vadă pe Irina. Irina a informat-o de o descoperire ce o avusese de curând cum că prinţul prințul avea să moară în curând la dorinţa dorința Împăratului Mihail, iar însăşi însăși împăratul îşi își va pierde foarte curând viaţa şi viața și regatul. Chiar dacă această dezvăluire era confidenţialăconfidențială, Prinţul Prințul Varda a aflat totul de la soţia soția sa; cu toate acestea, datorită mândriei şi necredinţei prinţului și necredinței prințului Varda, el a ignorat această idee. Aşa Așa cum proorocise sfânta, prinţul prințul Varda a fost ucis în luptă, urmat destul de repede de împărat. Irina a continuat să slujească biserica sub domnia lui Vasile Macedoneanul, succesor la tron.

O fată tânără şi și frumoasă a venit la mănăstirea Hrisovalant şi și a devenit novice. Pentru a o face să renunţerenunțe, diavolul l-a instigat pe fostul ei logodnic să caute ajutorul unui vrăjitor din Capadocia. Vrăjile acestuia au făcut ca novicea să-şi și piardă minţile şi mințile și să ameninţe amenințe că se va îneca. Irina şiși-a deplâns neglijenţa şi neglijența și a primit puterea să-l desfidă pe demonul responsabil de această luptă.Adunând obştea obștea laolaltă, ea le-a explicat situaţia şi situația și a dispus o săptămână întreagă de [[post]], 100 de mătănii zilnic, şi și rugăciune neîntreruptă pentru aflarea voii lui Dumnezeu. În cea de a treia noapte, Sfântul [[Vasile cel Mare|Vasile]] i-a apărut Irinei, sfătuind-o să o ia pe novice la adunarea de la Vlaherne, unde Maica Domnului o va vindeca. Luând şi și două maici în vârstă cu ea, la sosire au adormit în timpul primei nopţi nopți întregi de [[priveghere]] datorită epuizării.

Viziunile Irinei au continuat în timp ce dormea: o procesiune de pelerini în haine albe şi și aurii i-a apărut, strălucind de o lumină ciudată şi și nepământeană, împrăştiind împrăștiind flori şi și tămâie în drumul lor. Irina i-a întrebat de ce fac aceasta, ca să i se spună că Maica Domnului trebuie să sosească.Maica Domnului a sosit acolo, înconjurată de grupuri de îngeri, atât de strălucitoare încât nimeni nu se putea uita la ea; ea a mers la bolnavă, apoi a venit la Irina care s-a aruncat pe jos cu mare frică. În timp ce era prosternată, Irina a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i Sfântului [[Vasile cel Mare|Vasile din Cezareea]] să o vindece pe tânăra din Cezareea, spunând: ''Fiul Meu şi și Dumnezeu ţiți-au dat această putere.'' Irina s-a trezit apoi cu acest mesaj: ''Întoarce-te la adunare şi și în trei zile novicea ta va fi vindecată.'' Ea le-a dezvăluit companioanelor sale această viziune şi și ele au plecat înapoi cu mare bucurie, ajungând la timp pentru [[Vecernie|vecernia]] de vineri.

După vecernie, Irina a cerut obştii obștii să-şi și ridice ochii şi și mâinile către cer şi și să strige: ''Doamne, ai milă;'' după multe ore şi și multe lacrimi, Sfântul Vasile şi și Anastasia i-au spus Irinei: ''Coboară-ţi ți mâinile, primeşte primește darul şi și nu ne mai deranja.'' Darul era format din uneltele magicianului, inclusiv idoli sculptaţi sculptați ai măicuţei şi măicuței și fostei sale logodnice.

Mulţumind Mulțumind Domnului în timpul privegherii de toată noaptea, dimineaţa dimineața au trimis-o pe novice la Vlaherne cu pâine sfinţită şi sfințită și cu toate uneltele vrăjitorului. După [[Sfânta Liturghie]] de la Vlaherne, [[preot]]ul a miruit-o şi și apoi a ars uneltele vrăjitorului. În timp ce acestea ardeau, novicea suferindă era dezlegată din legăturile ei, iar uneltele scoteau sunete ca porcii care aşteaptă așteaptă să fie tăiaţităiați. Novicea, şi toţi și toți cei prezenţiprezenți, s-au umplut de o frică sfântă şi și au adus mulţumiri mulțumiri Domnului.

Nicolae era un bărbat tânăr, responsabil de via mănăstirii. El s-a îndrăgostit de o măicuţămăicuță, astfel încât a început să piardă nopţile nopțile ascultând sugestiile demonilor pentru a afla cum îşi își poate satisface pofta. Într-o noapte a căzut inconştient inconștient ca urmare a acestui fapt. În dimineaţa dimineața următoare, Irina a auzit acestea şi și a spus: ''Binecuvântat fie Domnul că a lăsat ca noi să fim în atenţia atenția diavolului,'' şi și a dispus ca Nicolae să fie dus în Biserica Sfintei Anastasia astfel încât Irina să nu fie considerată responsabilă de vindecarea lui Nicolae. Cu toate acestea, Sfânta Anastasia i s-a arătat Irinei şi și i-a spus să nu se lase pe tânjeală şi și să-şi și vindece slujitorul.

Irina s-a hotărât să-l lege pe Nicolae într-o cămaşă cămașă de forţă forță de unul din stâlpii bisericii. Imediat după [[Intarea Mare]], Nicolae a fost atât de cuprins de furie încât şiși-a rupt lanţurilelanțurile, a alergat la [[Uşile ÎmpărăteştiUșile Împărătești]] şi și a început să muşte muște din trupul preotului, atât de tare încât Irina a trebuit să-şi și părăsească strana şi și să-i ordone să rămână nemişcatnemișcat; o poruncă atât de puternică încât încât el s-a liniştit liniștit imediat. El a încercat să se dea înapoi, dar nu mai putea să se miştemiște.

După Liturghie, Irina s-a prosternat ea însăşi însăși alături de Nicolae şi și s-a rugat Domnului pentru vindecarea lui.După ceva timp, ea s-a ridicat şi și i-a poruncit demonului să-l lase pe Nicolae, care era apucat şi și făcea tărăboi pe jos, după care Nicolae s-a vindecat. A fost trimis iarăşi iarăși la muncă cu un regim strict de viaţăviață, a fost sfătuit să se roage pentru a primi protecţia sfinţilor protecția sfinților îngeri ca să evite ca asemenea lucruri să se mai întâmple pe viitor şi și a fost lăsat să se roage Domnului.

===Năframele chiparoşilorchiparoșilor===De [[sărbători]]le mari Irina avea obiceiul să vegheze în curtea mănăstirii, aducând mulţumiri mulțumiri pentru frumusețea neasemuită a creaţieicreației. În timpul unei astfel de privegheri, una din măicuţemăicuțe, care nu putea dormi, şiși-a părăsit chilia şi și a mers în curte. Măicuţa Măicuța a fost binecuvântată să o vadă pe Irina nemişcatănemișcată, cufundată în rugăciune şi și ridicată la un metru deasupra pământului, cu doi chiparoşi aplecaţi chiparoși aplecați până la pământ înaintea ei. După ce Irina şiși-a încheiat rugăciunea, ea a binecuvântat copacii şi și ei s-au îndreptat.

Prima dată, măicuţa măicuța s-a gândit că este o viziune a diavolului. După aceea, când celelalte măicuţe măicuțe au năframele legate în vârful chiparoşilorchiparoșilor, măicuţa măicuța care o văzuse pe Irina le-a povestit ce a văzut. Drept urmare, toată comunitatea a fost atât de entuziastă încât Irina s-a văzut nevoită să le certe, insistând pe nevoia de concentrare pe propriul lor canon de rugăciune şi și poruncindu-le să nu relateze nici un miracol înainte de moartea ei.

Irina prăznuia ziua Sfântului Vasile cu multă pioşenie pioșenie pentru că amândoi erau din Capadocia. După sărbătoarea Sfântului Vasile, în timpul celui de-al treilea ceas al nopţiinopții, ea a auzit o voce spunându-i: ''primeşteprimește-l cu bucurie pe marinarul care-ţi ți aduce fructe astăzi şi și mănâncă-le cu bucurie; să se veselească sufletul tău;'' urmată de o voce similară în timpul [[Utrenie]]i care spunea: ''mergi la uşă şi ușă și adu-l înăuntru pe marinarul care vine în vizită la tine.'' Ea l-a invita pe marinar înăuntru şi și s-au salutat unul pe celălalt, şi și apoi au rămas la Sfânta Liturghie. După Liturghie, Irina l-a întrebat pe marinar despre călătoria lui, la care el a răspuns::''Sunt un marinar din Patinas şi și m-am îmbarcat pe o corabie venind spre acest oraş oraș pentru afaceri. În timp ce treceam pe lângă coasta insulei, am văzut un om foarte bătrân pe ţărm țărm care ne-a strigat să-l aşteptămașteptăm. Nu am putut să oprim pentru că eram aproape de stânci, astfel încât având un vânt bun l-am lăsat în urmă. Apoi el a strigat către noi toţi şi toți și mai tare cerându-ne să oprim corabia. A făcut aceasta o dată. Apoi a venit către noi mergând pe apă şi și curând a ajuns la corabie. Şi apoi scoţând scoțând trei mere de sub haina sa, mi le-a dat spunând: 'Când vei ajunge în capitală, dă-i acestea patriarhului şi și spune-i că cel Atotputernic i le trimite de la prea iubitul Său [[discipol]] Ioan.' După aceea a luat alte trei mere şi și mi-a cerut ca acestea să ţi ți le aduc ţieție, stareţă stareță din Hrisovalant. Şie ţiți-a transmis: 'Mănâncă acestea şi și tot ceea ce sufletul tău curat va dori va şi și primi pentru că acest dar vine de la Ioan din Rai.' Spunând acestea el l-a binecuvântat pe Domnul, i-a urat bineţe şi binețe și apoi a plecat.''

Irina a făcut o rugăciune de mulţumiremulțumire, cu lacrimi de bucurie Sfântului [[Ioan Teologul]], [[Apostol]]ul şi și [[Evanghelist]]ul, şi și preaiubit ucenic al Domnului. Marinarul a cerut binecuvântare şi și a părăsit mănăstirea. Irina a sărbătorit o săptămână, mulţumind mulțumind Domnului pentru mere. După aceea, ea a mâncat bucăţele bucățele m ici din primul măr zilnic, fără să mănânce altceva timp de patruzeci de zile; când mânca, ea mirosea ca şi și cum ar fi transpirat [[mir]]; în acest timp, merele rămase s-au făcut şi și mai frumoase şi și mai aromate. În [[Săptămâna Mare|Joia Mare]], ea şiși-a condus obştea obștea la ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie; după Liturghie, cel de al doilea măr a fost împărţit împărțit între ele; când l-au mâncat, aşa așa de dulce încât surorile s-au simţit simțit ca şi și cum sufletul lor ar fi fost hrănit. Al treilea măr a fost păstrat până când Irina avea să afle ce să facă cu el.

În [[Săptămâna Mare|Vinerea Mare]], în timpul cântării [[imn]]urilor [[Patimi]]lor, Irina a avut o vedenie cu nenumărate fiinţe ființe angelice intrând în biserică: unii cu instrumente cu coarde, cântând imnuri minunate lui Dumnezeu; altele cu cupe cu mir, pe care îl turnau pe masa [[Sfântul Altar|Sfântului Altar]], ceea ce a umplut mănăstirea cu o mireasmă minunată. Printre aceste fiinţe ființe se afla şi și un om deosebit de maiestuos, cu faţa fața strălucind ca soarele, care era privit cu evlavie. El s-a apropiat de altar, şi și luând învelitoarea oferită lui de celelalte fiinţeființe, a acoperit altarul înmiresmat.

Îngerul care stătea aproape de altar, cu mare tristeţetristețe, a strigat către cel măreţmăreț: "Până când, Doamne?" la care o voce a replicat: "Până la al doilea Solomon, atunci când înălţimile înălțimile se vor uni cu adâncimile şi și toate vor fi una. Atunci Domnul va fi preaslăvit şi și amintirea Irinei va fi slăvită." Irina a considerat acestea ca o confirmare a învăţăturilor învățăturilor ei că nimeni, fie ea fie celelalte surori, nu pot fi slăvite până când nu vor intra în Împărăţia Împărăția Cerurilor prin moarte. Irina a adunat obşteaobștea, insistând asupra necesităţii necesității părăsirii onorurilor lumeşti lumești pentru atingerea şi și păstrarea slavei lui Dumnezeu.

Irina avea o rudă nobilă care a fost condamnată pe nedrept pentru conspiraţie conspirație împotriva împăratului, care atunci i-a condamnat ruda la înecare în mare. Prieteni şi și rude ale celui condamnat au alergat la Irina pentru intervenţieintervenție. Ea i-a alinat şi și le-a spus să se întoarcă acasă şi și să aibă credinţă credință în Dumnezeu. A mers apoi în chilia ei pentru a mijloci pentru cel condamnat pe nedrept.

Dumnezeu i-a îngăduit Irinei să îi apară împăratului în vis. Irina l-a ameninţat amenințat pe împărat, spunându-i "Rege, scoală-te imediat şi și eliberează prizonierul condamnat din gelozie. Dacă nu mă asculţi asculți o să-i cer Regelui Regilor să îţi îți ceară sufletul şi și să dea trupul tău fără valoare animalelor sălbatice." Împăratul, mânios, a întrebat cine l-a ameninţatamenințat; ea i-a răspuns: "Sunt stareţa stareța din Hrisovalant, Irina este numele meu" şi și l-a lovit atât de tare încât s-a trezit iar ea a dispărut. Împăratul le-a cerut gărzilor explicaţii explicații despre cum a reuşit reușit femeia să scape. Gărzile şiși-au apărat nevinovăţia nevinovăția iar el a realizat că avusese o viziune.

În ziua următoare, condamnatul a fost anchetat şi şiși și-a dovedit loialitatea spre satisfacţia satisfacția împăratului. Împăratul l-a întrebat dacă cunoaşte cunoaște o Irina din Hrisovalant. "Sigur", a fost răspunsul. "Este rudă cu mine, o stareţă stareță foarte virtuoasă şi și cu frică de Dumnezeu, atât de smerită încât niciodată nu părăseşte părăsește mănăstirea şi și doar arareori primeşte primește vizitatori."

Împăratul şiși-a trimis nobilii împreună cu un artist, să meargă la mănăstirea Hrisovalant, astfel încât artistul să-i facă Irinei portretul după intrarea în mănăstire; toate acestea i-au fost revelate Irinei.După Utrenie ea s-a reîntors în biserică împreună cu obşteaobștea, spunându-le să –i aducă pe vizitatori imediat. Când ei au ajuns la ea, a devenit atât de strălucitoare încât ei s-au aruncat la pământ, incapabili să reziste la o aşa prezenţăașa prezență. Irina le-a spus imediat: "Nu vă temeţitemeți. Şi eu sunt o creatură supusă greşeliigreșelii. Dar de ce v-a pus în încurcătura aceasta scepticul vostru stăpân? SpuneţiSpuneți-i să facă cum îi spun şi și să elibereze prizonierul, căci altfel toate acele profeţii profeții pe care le-am făcut se vor împlini." Nobilii au căzut de acord să îi transmită împăratului acestea, dar au cerut să mai stea cu ea, în mod oficial că să o asculte, dar şi și ca să îi poată face portretul.

Artistul i-a pictat portretul, dar când i l-a arătat împăratului toată suita a fost copleşită copleșită de o lumină mare. Orbit, împăratul a recitat începutul [[Psalm]]ului 50, şi și spre marea lui uimire, orbirea i-a trecut. Apoi a privit portretul şi şiși și-a dat seama că era aceeaşi aceeași persoană cu cea din visul lui. Prizonierul a fost eliberat cu mari onoruri, iar Irinei i-a fost trimis un mesaj de mulţumire mulțumire pentru intervenţia intervenția ei. El i-a cerut să vină la palat să îl binecuvinteze pe el şi și pe împărăteasă., dar ea a răspuns:"MulţumeşteMulțumește-I lui Dumnezeu, care nu doreşte dorește moartea păcătosului, ci să se pocăiască. Nu-mi mulţumi mulțumi mie, slăveşteslăvește-L pe El", şi și "Nu este bine nici pentru tine, maiestate, să vii la mănăstire şi și nici pentru mine să te vizitez. Nu ai nevoie de binecuvântarea unei femei păcătoase când îi ai pe sfântul patriarh şi și pe călăuzitorii spirituali ai marilor mănăstiri să te povăţuiascăpovățuiască. Fă cum îţi îți spun ei şi și vei cârmui imperiul cu înţelepciuneînțelepciune. Ţine de ceea ce ţiți-am zis şi și fie ca mâna dreaptă a Domnului să vegheze asupra ta."

După aceste evenimente, casa regală, cât şi și familia fostului prizonier, urmau exemplul şi învăţăturile și învățăturile mănăstirii Hrisovalant; drept mulţumire mulțumire pentru acestea, mănăstirea a primit numeroase daruri. Printre multe altele, Irina a devenit cunoscută pentru darul ei de a prezice moartea. Folosindu-şi și darul de la Dumnezeu, ea a fost capabilă să întărească multe persoane în ceasurile lor ultime.

==Trecerea la cele veşnice veșnice a Sfintei Irina==În concordanţă concordanță cu profeţia profeția angelică, cum că Irina va trece la cele veşnice veșnice în ziua de după prăznuirea Sfântului [[Pantelimon]], mănăstirea a sărbătorit ziua de dinaintea celei a Sfântului Pantelimon pentru a aniversa fondarea mănăstirii.

Irina şiși-a petrecut toată săptămâna de dinainte pregătindu-se. Şi-a petrecut toate zilele în meditaţie şi meditație și ajunare, doar bând apă şi și mâncând bucăţele bucățele din ultimul măr rămas pe care l-a mâncat pentru că şiși-a simţit simțit aproape moartea. Imediat ce a mâncat prima bucăţică bucățică de măr orice duşmănie dușmănie a dispărut din mănăstire, iar mănăstirea s-a umplut de aroma mărului. Într-un moment de îndoială Irina a strigat cu multă siguranţăsiguranță. Obştea Obștea a alergat la ea, iar Irina recăpătându-şi și calmul, a spus: :"Astăzi, copiii mei, Voi pleca din lumea aceasta şi și nu mă veţi veți mai vedea. Pentru că a sosit vremea să trec în viaţa viața eternă. De aceia vă aleg ca maică superioară pe Sora Maria, pentru că ştiu știu că ea a fost deja aleasă de Dumnezeu. Ştiu că vă va conduce urmând Voia Domnului şi și o să vă ţină țină pe calea îngustă astfel încât să ajungeţi ajungeți să mergeţi mergeți pe străzile largi ale Raiului. Urâţi Urâți lumea şi și tot ce este al ei, pentru Domnul şi și Stăpânul a spus: 'Nu iubiţi iubiți lumea sau cele ale lumii. Dacă cineva iubeşte iubește lumea, nu este dragoste pentru Tatăl în el' (Ioan I 2:15), pentru că toate lucrurile trecătoare sunt inutile. Niciodată nu urmaţi urmați calea trupului ci numai Voia Domnului pentru că El este cel care va dat toate lucrurile pe care apoi voi puteţi puteți să i le înapoiaţi înapoiați în acea zi."Şi astfel, după ultimele ei instrucţiuni şi instrucțiuni și după ce şiși-a numit stareţa stareța care o va înlocui la Hrisovalant, ea şiși-a ridicat mâinile şi și ochii spre Rai şi și s-a rugat astfel::"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, Bunule Păstor care ne-ai salvat şi și hrănit cu Preascump Sângele Tău, pun în Preasfintele Tale Mâini această mică turmă. Ascundea cu umbra aripilor Tale (Psalmul 90), apăr-o de ispitele demonilor pentru că a Ta este ÎmpărăţiaÎmpărăția, Puterea şi și Slava şi și Ţie îţi mulţumim îți mulțumim în vecii vecilor."După ce a terminat rugăciunea s-a aşezat şi așezat și a zâmbit la vederea îngerilor care o întâmpinau, iar faţa fața ei strălucea. A închis ochii şi și a adormit în Domnul.

În timpul privegherii de toată noaptea, erau prezenţi aşa prezenți așa de mulţi mulți oameni – bogaţi şi bogați și săraci – încât porţile porțile mănăstirii au putut fi închise doar forţatforțat. În ziua următoare, la înmormântare, mulţimea şi mulțimea și mai mare a fost uimită de frumuseţea frumusețea Irinei, care avea peste 102 ani. În timpul slujbei şi și a înmormântării o mireasmă inexplicabilă şi și indescriptibilă a umplut mănăstirea.

Nenumărate miracole o înconjoară pe Sfânta Irina. Primul dintre acestea este mireasma, la fel ca cea de la înmormântare, care a continuat la mormântul sfintei ani de zile. Nenumărate miracole au avut loc acolo, şi și încă se aduc multe rugăciuni pentru intervenţiile intervențiile ei. O astfel de serie de miracole este pentru mamele care nu sunt capabile să zămislească: după solicitarea ajutorului Sfintei Irina, adesea este născut un copil, iar părinţii părinții îl botează Hrisovalant sau Hrisovalanta.

:Nu o împărăţie împărăție trecătoare din fire tu ai câştigatcâștigat:ci pe Hristos, cel mai frumos Mire, care ţiți-a dat ţie ție coroanele cereşticerești,:şi și tu vei împărăţi împărăți ca o regină, cu El pentru vecie;

:laudă a Hrisovalantului şi și puternic sprijin al întregii ortodoxii.

:Lăsând toate cele lumeşti lumești în urmă cu gloria ei trecătoare,:te-ai nuntit cu Hristos, eternul şi și nemuritorul Rege,:aducând Lui ca zestre frumuseţea frumusețea ta feciorelnică:şi și cununile tale câştigate câștigate asupra demonilor prin fecioria ta.

==Legături externe şi și izvoare==

*[http://www.serfes.org/lives/stirene.htm Viaţa Viața Sfintei Irina din Hrisovalant] Tradusă de Maica Xenia din Ierusalim, compilată de [[Arhimandrit]]ul Nektarios Serfes*[http://www.stirene.org/StIreneChrysovalantou/StIreneChrysovalantou_index.htm Sfânta noastră Maică Irina, Cea mai binevoitoare Stareţă Stareță din Sfânta Mănăstire din Hrisovalant]