[[ImageImagine:HippolytusStatue.JPG|right|thumb|270px|Sf. mucenic Ipolit Romanul, statuie romană antică]][[Sfânt]]ul Sfinţit Sfințit [[Mucenic]] '''Ipolit Romanul''' a fost un [[preot]] şi și scriitor bisericesc din secolul al treilea. El este considerat a fi fost „antipapă” al Bisericii de la Roma, între anii 217 - 235. Se numără printre cei mai importanţi importanți teologi creştini creștini ai acelor timpuri. [[Prăznuire]]a sa este pe [[30 ianuarie]].

==ViaţaViața==Ipolit s-a născut în jurul anului 170. Nu se cunosc prea multe despre începuturile vieţii vieții sale. Deşi Deși limba sa maternă era greaca, el a trăit la Roma încă din tinereţetinerețe.

A fost un discipol al lui [[Irineu de Lyon]], iar după întâlnirea sa cu [[Origen]] a preluat multe şi și din învăţăturile învățăturile acestuia.

Din analiza operei sale principale ''Philosophoumena'', se pare că Ipolit era deja [[preot]] în Roma în perioada în care [[Victor al Romei|Victor]] era [[episcop]] al Romei. Ipolit se remarca printre ceilalţi preoţi ceilalți preoți prin cultură, elocvenţăelocvență, zel, seriozitate şi și morală. A devenit episcop, aşa așa cum relatează [[Eusebiu de Cezareea]] şi și [[Ieronim]] (dar care nu specifică în care oraş oraș anume a fost episcop Ipolit). Poetul roman Prudentius spune că Ipolit era episcop de Portus (portul Romei la Marea Mediterană în acel timp).

''Philosophoumena'' este de fapt doar o parte a scrierii sale mai mari „''Respingerea tuturor ereziilor''”. În această operă a sa, Ipolit exprimă o opinie separată faţă față de episcopul Zefirinus, pe care îl consideră „necalificat pentru legile Bisericii” (Zefirinus se arăta îngăduitor cu cei care încălcau aceste legi). Mai mult, Ipolit îl critică şi și pe [[Listă a episcopilor Romei|Papa Calist I]], episcopul de atunci al Romei, pentru reprimirea în sânul Bisericii a recidiviştilor recidiviștilor în erezii. De asemenea, în „''Respingerea tuturor ereziilor''” Ipolit combate doctrinele [[gnosticism|gnosticilor]] şi și le condamnă ca fiind [[eretic]]e, arătând că punctele lor de vedere au fost preluate din filosofia păgână şi și din teozofiile orientale.

Ipolit a intrat în conflict cu opiniile episcopului Romei şi și în domeniul [[hristologie]]i. Aceste conflicte au generat mari disensiuni în sânul comunităţii creştinecomunității creștine, ajungându-se până acolo încât Ipolit să fie ales episcop al Romei (primul „antipapă”) la rivalitate cu episcopul existent.

În timpul [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiilor persecuțiilor împotriva creştinilorcreștinilor]] ordonate de către împăratul Maximinus, Ipolit a fost exilat în insula Sardinia, unde a murit ca [[mucenic]] în anul 235. Trupul său a fost adus la Roma şi și înmormântat într-un cimitir de pe Via Tiburtina. În jurul anului 255, Biserica l-a declarat [[martir]], ceeace demonstrează faptul că el se împăcase cu Biserica şi și nu mai era considerat [[Schisme (cronologie)|schismatic]].

[[Dionisie din Furna]] arată că Sfântul Sfinţit Sfințit Ipolit al Romei se zugrăveşte zugrăvește tânăr, cu puţină puțină barbă (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 153).