Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
Pagină nouă: miniatura|dreapta|Harta Egiptului monastic Cuviosul '''Iosif din Panefo''' a fost unul din Părinții pustiei care a trăit la sfâr...
[[Fișier:Carte-egypte-monastique.jpg|miniatura|dreapta|Harta Egiptului monastic]]
[[Cuvios]]ul '''Iosif din Panefo''' a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit la sfârșitul secolului al IV-lea în Egipt. Deși este considerat un important Părinte al [[monahism]]ului egiptean, cuviosul Iosif din Panefo nu are dată de [[Praznic|prăznuire]] în [[sinaxar]]ele din [[Biserica Ortodoxă]]<ref>P. Filotheu Bălan observă că Iosif din Panefo „pare a fi cel zugrăvit între [[sfinți]]i zilei de [[14 iulie]] la [[mănăstire]]a construită de împăratul Roman Dioghen la Staro Nagorician (Mecedonia)”. - cf. P. Filotheu Bălan, în: ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 133. De asemenea, în tradiția Bisericii copte cuviosul Iosif din Panefo este prăznuit pe 17 iunie. - https://www.johnsanidopoulos.com/2017/06/life-and-sayings-of-holy-abba-joseph.html</ref>.
==Viața==
[[Avva]] Iosif din Panefo este cunoscut din [[Patericul egiptean]], colecția alfabetică, precum și din ''Convorbirile'' sfântului [[Ioan Casian]] - ''Convorbirile'' 16 și 17, despre [[Prietenia|prietenie]] și despre împlinirea făgăduințelor -, care îl vizitează în timpul călătoriei lui în Egipt între anii 385 și 399.
Iosif din Panefo a fost unul din marii bătrâni ai generației a două de Părinți din pustia Egiptului, fiind căutat de mare evlavie de unii din viitorii mari Părinți din [[Schetia]], cum ar fi avva [[Pimen cel Mare]] (Iosif din Panefo 2 și 3) și avva [[Lot de la Schetia|Lot]] (Iosif din Panefo 6 și 7).
Cuviosul Iosif s-a născut în cetatea egipteană Thmuis. Provenea dintr-o familie nobilă și a primit o educație aleasă, vorbind fluent atât în limba greacă cât și în limba egipteană, fiind unul dintre cei mai învățați Părinți din epoca lui. A devenit pustnic în Panefo (gr. Panephysis) în estul Egiptului, trăind cu un grup de [[ucenic]]i.
==Apoftegme==
''Patericul egiptean'' - Pentru avva Iosif cel din Panefo:
1. S-au suit odată unii din părinți la avva Iosif în Panefo ca să-l întrebe pentru întâlnirea fraților ce găzduiesc la dânșii, de se cade să facă pogorâre și să arate îndrăzneală către dânșii. Și mai înainte de a fi el întrebat, a zis bătrânul către ucenicul său: ia seama la ceea ce voi să fac astăzi și rabdă! Și a pus bătrânul două emvrimii (un soi de pernă - n.n.), unul de-a dreapta și altul de-a stânga lui și a zis: ședeți. Și a intrat în [[Chilie|chilia]] lui și s-a îmbrăcat cu haine vechi de cerșetor și ieșind a trecut prin mijlocul lor și iarăși intrând, s-a îmbrăcat cu hainele sale. Și ieșind iarăși, a șezut în mijlocul lor. Și ei s-au spăimântat de lucrul bătrânului. Și le-a zis lor: luați seama, ce-am făcut? Zis-au ei: da. Le-a zis lor: nu cumva m-am schimbat din îmbrăcămintea cea necinstită? Ei zic ei: nu. Și a zis lor: deci, dacă eu însumi sunt în amândouă hainele și precum cea dintâi nu m-a schimbat, așa nici cea de-a doua nu m-a vătămat. În acest chip suntem datori să facem cu primirea fraților celor străini după [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]]. Dați, zice, cele ale Cezarului, Cezarului și cele ale lui [[Dumnezeu]], lui Dumnezeu ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 21). Deci, când este venire de frați, cu îndrăzneală să-i primim. Iar când suntem deosebi, trebuință avem de plâns, ca să petreacă cu noi. Iar ei auzind s-au minunat, că și cele din inima lor le-a spus, mai înainte de a-l întreba și au slăvit pe Dumnezeu.
2. Zis-a avva Pimen lui avva Iosif: spune-mi, cum să mă fac călugăr? Și a zis: de voiești să afli odihnă și aici și acolo, pentru tot lucrul zi: eu cine sunt? Și nu judeca pe nimeni.
3. Acestași iarăși a întrebat pe avva Iosif, zicând: ce voi face când se apropie [[patimi]]le? Să le stau împotrivă, sau să le las să intre? Îi zice lui bătrânul: lasă-le să intre, și te luptă cu dânsele! Deci, întorcându-se la Schit, ședea. Și venind oarecare din tebei în Schit, spunea fraților, că a întrebat pe avva Iosif, zicând: de se va apropia de mine patima, să-i stau împotrivă, sau să o las să intre? Și mi-a zis: nu lăsa nicidecum să intre patimile, ci îndată le taie. Și auzind avva Pimen că așa a zis tebeului, avva Iosif, sculându-se s-a dus la el în Panefo și i-a zis: avvo, eu ți-am încredințat cugetele mele și iată în alt fel mi-ai zis mie, și in alt fel tebeului. I-a zis lui bătrânul: nu știi că te iubesc? Și a zis: așa. Au nu tu îmi ziceai ca însuți ție spune-mi mie? Și a zis: așa este. I-a zis bătrânul: de vor intra patimile și vei da și vei lua cu dânsele, mai iscusit te fac; iar eu ca însumi mie ți-am grăit. Dar sunt alții cărora nici a se apropia patimile, nu le este de folos, ci îndată a le tăia pe ele au trebuință.
4. Un frate a întrebat pe avva Iosif, zicând: ce voi face, că nici rele pătimiri a suferi nu pot, nici a lucra și a da dragoste (milostenie). I-a zis lui bătrânul: dacă nu poți din acestea nici una a face măcar păzește-ți știința ta despre aproapele, de către tot răul - și te mântuiești. Că fără de păcat cere Dumnezeu [[suflet]]ul.
5. Zicea unul din frați: m-am dus odată la Iraclia cea de jos, către avva Iosif și avea în [[mănăstire]]a lui un dud frumos, și îmi zice de dimineață: du-te, mănâncă! Și era vineri. Și nu m-am dus pentru post. Și rugându-l, am zis: pentru Dumnezeu, spune- mi socoteala aceasta? Iată, tu îmi ziceai: du-te, mănâncă! Iar eu pentru post nu m-am dus și mă rușinam de porunca ta, socotind cu ce socoteală îmi zice bătrânul. Deci, ce trebuia să fac? Că îmi ziceai: du-te! Iar el a zis: părinții nu grăiesc fraților drept, ci mai mult cele strâmbe. Și de vor vedea că fac cele strâmbe, nu le mai grăiesc cele strâmbe, ci adevărul, știind că la toate sunt ascultători.
6. Zis-a avva Iosif lui avva Lot: nu poți să te faci [[călugăr]] de nu te vei face ca focul, arzând tot.
7. A mers avva Lot la avva Iosif și i-a zis: avvo, după puterea mea îmi fac puțină pravilă și puținul [[post]] și [[rugăciunea]] și citirea și liniștea și după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face? Deci, sculându-se bătrânul, și-a întins mâinile la [[cer]] și i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Și i-a zis: de voiești, fă-te tot ca focul!
8. Un frate a întrebat pe avva Iosif zicând: vreau să ies din [[chinovie]] și să șed afară. Și i-a zis lui bătrânul: unde vezi sufletul tău că se odihnește și nu se vatămă, șezi. Îi zice lui fratele: și în chinovie mă odihnesc și afară. Ce voiești să fac? Îi zice bătrânul: daca te odihnești și în chinovie și afară pune-ți amândouă cugetele în cumpănă; și unde vezi că mai mult se folosește și atârnă cugetul tău, aceasta fă.
9. S-a dus unul din bătrâni la prietenul său, ca mergând ei, să cerceteze pe avva Iosif și a zis: zi-i ucenicului tău ca să ne gătească nouă măgarul! Și a zis: cheamă-l și orice vei vrea, face. Îi zice: cum îi este numele? Iar el a zis: nu știu. Și i-a zis: câtă vreme are cu tine, de nu îi știi numele? Și i-a zis: doi ani. Iar el a zis: dacă tu doi ani nu știi numele ucenicului tău, eu într-o zi ce trebuință am să-l aflu?
10. S-au adunat frații odată la avva Iosif și șezând ei și întrebându-l, se bucura el și cu toată osârdia le zicea: eu împărat sunt astăzi! Că am împărățit peste patimi.
11. Spuneau părinții despre avva Iosif cel din Panefo că voind să se săvârșească, ședeau bătrânii și luând el seama la fereastră și chemând pe ucenicul său, i-a zis: adu-mi toiagul. Că acesta socotește că am îmbătrânit și nu mai pot asupra lui. Și după ce a apucat toiagul, au văzut bătrânii că s-a slobozit ca un câine pe fereastră și s-a făcut nevăzut.
''Patericul egiptean'' - Pentru Evloghie Preotul:
1. Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, [[preot]] și pustnic mare, [[post]]ind din două în două zile, iar de mai multe ori și toată săptămâna petrecând, mâncând numai pâine și sare, se slăvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nădăjduind să vadă ceva mai multă asprime de viață la dânsul. Și primindu-l pe el bătrânul cu bucurie, orice a avut a pus ca să facă mângâiere și i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mănâncă preotul afară de pâine și sare; iar avva Iosif tăcând mânca. Și petrecând trei zile, nu i-au auzit pe ei cântând sau rugându-se, că era ascunsă lucrarea lor. Și au ieșit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul său. Iar după iconomie s-a făcut negură și rătăcindu-se s-au întors la bătrânul. Și mai înainte de a bate ei în ușă, i-au auzit pe ei cântând și stăruind el mult, mai pe urmă au bătut în ușă. Iar aceia, tăcând din cântarea de [[psalmi]], i-au primit cu bucurie. Și pentru arșiță, au turnat ucenicii lui Evloghie apă în vas și i-au dat lui. Și era apa amestecată cu apă de mare și de râu și nu a putut să o bea. Și venind întru sine a căzut înaintea bătrânului, voind să știe petrecerea lor, zicând: avvo, ce este aceasta, că întâi nu cântați, ci acum, după ce ne-am dus noi. Și vasul de apă, acum luându-l, am aflat apa sărată. Zis-a bătrânul: fratele este nebun și după amăgire o au amestecat cu apă de mare. Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să știe adevărul. Și i-a zis lui bătrânul: acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau frații totdeauna. Și l-a învățat pe el deosebirea socotelilor și a tăiat de la el toate cele omenești. Și s-a făcut iconomicos și pogorâtor. Și după aceea mânca toate cele ce i se puneau înainte. Și s-a învățat și el să lucreze în ascuns. Și a zis bătrânului: negreșit, într-adevăr este lucrarea voastră.
==Note==
<references />
==Surse==
* ''Patericul egiptean'' - ediția românească
* ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)
* ''Les sentences des Pères du désert'' - collection alphabétique, Solesmes, 1981
* https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_of_Panephysis
* https://www.johnsanidopoulos.com/2017/06/life-and-sayings-of-holy-abba-joseph.html
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]
[[Cuvios]]ul '''Iosif din Panefo''' a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit la sfârșitul secolului al IV-lea în Egipt. Deși este considerat un important Părinte al [[monahism]]ului egiptean, cuviosul Iosif din Panefo nu are dată de [[Praznic|prăznuire]] în [[sinaxar]]ele din [[Biserica Ortodoxă]]<ref>P. Filotheu Bălan observă că Iosif din Panefo „pare a fi cel zugrăvit între [[sfinți]]i zilei de [[14 iulie]] la [[mănăstire]]a construită de împăratul Roman Dioghen la Staro Nagorician (Mecedonia)”. - cf. P. Filotheu Bălan, în: ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 133. De asemenea, în tradiția Bisericii copte cuviosul Iosif din Panefo este prăznuit pe 17 iunie. - https://www.johnsanidopoulos.com/2017/06/life-and-sayings-of-holy-abba-joseph.html</ref>.
==Viața==
[[Avva]] Iosif din Panefo este cunoscut din [[Patericul egiptean]], colecția alfabetică, precum și din ''Convorbirile'' sfântului [[Ioan Casian]] - ''Convorbirile'' 16 și 17, despre [[Prietenia|prietenie]] și despre împlinirea făgăduințelor -, care îl vizitează în timpul călătoriei lui în Egipt între anii 385 și 399.
Iosif din Panefo a fost unul din marii bătrâni ai generației a două de Părinți din pustia Egiptului, fiind căutat de mare evlavie de unii din viitorii mari Părinți din [[Schetia]], cum ar fi avva [[Pimen cel Mare]] (Iosif din Panefo 2 și 3) și avva [[Lot de la Schetia|Lot]] (Iosif din Panefo 6 și 7).
Cuviosul Iosif s-a născut în cetatea egipteană Thmuis. Provenea dintr-o familie nobilă și a primit o educație aleasă, vorbind fluent atât în limba greacă cât și în limba egipteană, fiind unul dintre cei mai învățați Părinți din epoca lui. A devenit pustnic în Panefo (gr. Panephysis) în estul Egiptului, trăind cu un grup de [[ucenic]]i.
==Apoftegme==
''Patericul egiptean'' - Pentru avva Iosif cel din Panefo:
1. S-au suit odată unii din părinți la avva Iosif în Panefo ca să-l întrebe pentru întâlnirea fraților ce găzduiesc la dânșii, de se cade să facă pogorâre și să arate îndrăzneală către dânșii. Și mai înainte de a fi el întrebat, a zis bătrânul către ucenicul său: ia seama la ceea ce voi să fac astăzi și rabdă! Și a pus bătrânul două emvrimii (un soi de pernă - n.n.), unul de-a dreapta și altul de-a stânga lui și a zis: ședeți. Și a intrat în [[Chilie|chilia]] lui și s-a îmbrăcat cu haine vechi de cerșetor și ieșind a trecut prin mijlocul lor și iarăși intrând, s-a îmbrăcat cu hainele sale. Și ieșind iarăși, a șezut în mijlocul lor. Și ei s-au spăimântat de lucrul bătrânului. Și le-a zis lor: luați seama, ce-am făcut? Zis-au ei: da. Le-a zis lor: nu cumva m-am schimbat din îmbrăcămintea cea necinstită? Ei zic ei: nu. Și a zis lor: deci, dacă eu însumi sunt în amândouă hainele și precum cea dintâi nu m-a schimbat, așa nici cea de-a doua nu m-a vătămat. În acest chip suntem datori să facem cu primirea fraților celor străini după [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]]. Dați, zice, cele ale Cezarului, Cezarului și cele ale lui [[Dumnezeu]], lui Dumnezeu ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 21). Deci, când este venire de frați, cu îndrăzneală să-i primim. Iar când suntem deosebi, trebuință avem de plâns, ca să petreacă cu noi. Iar ei auzind s-au minunat, că și cele din inima lor le-a spus, mai înainte de a-l întreba și au slăvit pe Dumnezeu.
2. Zis-a avva Pimen lui avva Iosif: spune-mi, cum să mă fac călugăr? Și a zis: de voiești să afli odihnă și aici și acolo, pentru tot lucrul zi: eu cine sunt? Și nu judeca pe nimeni.
3. Acestași iarăși a întrebat pe avva Iosif, zicând: ce voi face când se apropie [[patimi]]le? Să le stau împotrivă, sau să le las să intre? Îi zice lui bătrânul: lasă-le să intre, și te luptă cu dânsele! Deci, întorcându-se la Schit, ședea. Și venind oarecare din tebei în Schit, spunea fraților, că a întrebat pe avva Iosif, zicând: de se va apropia de mine patima, să-i stau împotrivă, sau să o las să intre? Și mi-a zis: nu lăsa nicidecum să intre patimile, ci îndată le taie. Și auzind avva Pimen că așa a zis tebeului, avva Iosif, sculându-se s-a dus la el în Panefo și i-a zis: avvo, eu ți-am încredințat cugetele mele și iată în alt fel mi-ai zis mie, și in alt fel tebeului. I-a zis lui bătrânul: nu știi că te iubesc? Și a zis: așa. Au nu tu îmi ziceai ca însuți ție spune-mi mie? Și a zis: așa este. I-a zis bătrânul: de vor intra patimile și vei da și vei lua cu dânsele, mai iscusit te fac; iar eu ca însumi mie ți-am grăit. Dar sunt alții cărora nici a se apropia patimile, nu le este de folos, ci îndată a le tăia pe ele au trebuință.
4. Un frate a întrebat pe avva Iosif, zicând: ce voi face, că nici rele pătimiri a suferi nu pot, nici a lucra și a da dragoste (milostenie). I-a zis lui bătrânul: dacă nu poți din acestea nici una a face măcar păzește-ți știința ta despre aproapele, de către tot răul - și te mântuiești. Că fără de păcat cere Dumnezeu [[suflet]]ul.
5. Zicea unul din frați: m-am dus odată la Iraclia cea de jos, către avva Iosif și avea în [[mănăstire]]a lui un dud frumos, și îmi zice de dimineață: du-te, mănâncă! Și era vineri. Și nu m-am dus pentru post. Și rugându-l, am zis: pentru Dumnezeu, spune- mi socoteala aceasta? Iată, tu îmi ziceai: du-te, mănâncă! Iar eu pentru post nu m-am dus și mă rușinam de porunca ta, socotind cu ce socoteală îmi zice bătrânul. Deci, ce trebuia să fac? Că îmi ziceai: du-te! Iar el a zis: părinții nu grăiesc fraților drept, ci mai mult cele strâmbe. Și de vor vedea că fac cele strâmbe, nu le mai grăiesc cele strâmbe, ci adevărul, știind că la toate sunt ascultători.
6. Zis-a avva Iosif lui avva Lot: nu poți să te faci [[călugăr]] de nu te vei face ca focul, arzând tot.
7. A mers avva Lot la avva Iosif și i-a zis: avvo, după puterea mea îmi fac puțină pravilă și puținul [[post]] și [[rugăciunea]] și citirea și liniștea și după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face? Deci, sculându-se bătrânul, și-a întins mâinile la [[cer]] și i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Și i-a zis: de voiești, fă-te tot ca focul!
8. Un frate a întrebat pe avva Iosif zicând: vreau să ies din [[chinovie]] și să șed afară. Și i-a zis lui bătrânul: unde vezi sufletul tău că se odihnește și nu se vatămă, șezi. Îi zice lui fratele: și în chinovie mă odihnesc și afară. Ce voiești să fac? Îi zice bătrânul: daca te odihnești și în chinovie și afară pune-ți amândouă cugetele în cumpănă; și unde vezi că mai mult se folosește și atârnă cugetul tău, aceasta fă.
9. S-a dus unul din bătrâni la prietenul său, ca mergând ei, să cerceteze pe avva Iosif și a zis: zi-i ucenicului tău ca să ne gătească nouă măgarul! Și a zis: cheamă-l și orice vei vrea, face. Îi zice: cum îi este numele? Iar el a zis: nu știu. Și i-a zis: câtă vreme are cu tine, de nu îi știi numele? Și i-a zis: doi ani. Iar el a zis: dacă tu doi ani nu știi numele ucenicului tău, eu într-o zi ce trebuință am să-l aflu?
10. S-au adunat frații odată la avva Iosif și șezând ei și întrebându-l, se bucura el și cu toată osârdia le zicea: eu împărat sunt astăzi! Că am împărățit peste patimi.
11. Spuneau părinții despre avva Iosif cel din Panefo că voind să se săvârșească, ședeau bătrânii și luând el seama la fereastră și chemând pe ucenicul său, i-a zis: adu-mi toiagul. Că acesta socotește că am îmbătrânit și nu mai pot asupra lui. Și după ce a apucat toiagul, au văzut bătrânii că s-a slobozit ca un câine pe fereastră și s-a făcut nevăzut.
''Patericul egiptean'' - Pentru Evloghie Preotul:
1. Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, [[preot]] și pustnic mare, [[post]]ind din două în două zile, iar de mai multe ori și toată săptămâna petrecând, mâncând numai pâine și sare, se slăvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nădăjduind să vadă ceva mai multă asprime de viață la dânsul. Și primindu-l pe el bătrânul cu bucurie, orice a avut a pus ca să facă mângâiere și i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mănâncă preotul afară de pâine și sare; iar avva Iosif tăcând mânca. Și petrecând trei zile, nu i-au auzit pe ei cântând sau rugându-se, că era ascunsă lucrarea lor. Și au ieșit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul său. Iar după iconomie s-a făcut negură și rătăcindu-se s-au întors la bătrânul. Și mai înainte de a bate ei în ușă, i-au auzit pe ei cântând și stăruind el mult, mai pe urmă au bătut în ușă. Iar aceia, tăcând din cântarea de [[psalmi]], i-au primit cu bucurie. Și pentru arșiță, au turnat ucenicii lui Evloghie apă în vas și i-au dat lui. Și era apa amestecată cu apă de mare și de râu și nu a putut să o bea. Și venind întru sine a căzut înaintea bătrânului, voind să știe petrecerea lor, zicând: avvo, ce este aceasta, că întâi nu cântați, ci acum, după ce ne-am dus noi. Și vasul de apă, acum luându-l, am aflat apa sărată. Zis-a bătrânul: fratele este nebun și după amăgire o au amestecat cu apă de mare. Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să știe adevărul. Și i-a zis lui bătrânul: acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau frații totdeauna. Și l-a învățat pe el deosebirea socotelilor și a tăiat de la el toate cele omenești. Și s-a făcut iconomicos și pogorâtor. Și după aceea mânca toate cele ce i se puneau înainte. Și s-a învățat și el să lucreze în ascuns. Și a zis bătrânului: negreșit, într-adevăr este lucrarea voastră.
==Note==
<references />
==Surse==
* ''Patericul egiptean'' - ediția românească
* ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)
* ''Les sentences des Pères du désert'' - collection alphabétique, Solesmes, 1981
* https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_of_Panephysis
* https://www.johnsanidopoulos.com/2017/06/life-and-sayings-of-holy-abba-joseph.html
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]
