Iosif cel Nou

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Mitropoliei Banatului

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Timișoarei, s-a născut pe la anul 1568 în orașul Raguza din Dalmația, pe malul Mării Adriatice, fiind vlah de origine ca și Sfinții Nicodim cel Sfințit de la Tismana, Dimitrie cel Nou Basarabov, Cuvioasa Parascheva de la Iași și Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș și primind la botez numele Iacob.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15 septembrie.

Viața

Tatăl său a murit de timpuriu, iar când băiatul avea 12 ani, mama sa l-a trimis la școală în orașul Ohrida. La 15 ani intră în viața monahală, fiind închinoviat la Mănăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge apoi la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. Aici este foarte prețuit pentru viața sa aleasă, pentru darurile cu care fusese înzestrat (era vestit pentru darul vindecării), astfel că a fost hirotonit preot și pus duhovnic, apoi egumen în Mânăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopol. Apoi este ales egumen al mânăstirii Cutlumuș din Athos, din a cărei obște făceau parte mulți călugări români. După moartea mitropolitului Timișoarei, românii bănățeni s-au gândit la Cuviosul Iosif, stabilit între timp în preajma mânăstirii Vatopedi, ca cel mai potrivit păstor al Bisericii locale. Astfel, în anul 1650, în luna iulie, deși era în vârstă de 82 de ani, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Se spune că în ziua în care a sosit în Timișoara, credincioșii i-au adus un olog bolnav de mulți ani, pe care Sfântul l-a vindecat cu rugăciunea. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de trei ani, după care datorită vârstei înaintate, după ce a pus totul în bună rânduială prin înnoirea vieții duhovnicești și prin înțeleapta chivernisire a treburilor bisericești, se retrage la mânăstirea Partoș. Locul cârmuirii sale vlădicești, precum și al activității sale monahale de început s-au legat de numele său pentru totdeauna, fiind numit „de la Partoș” și „Mitropolitul Timișoarei”, într-un cuvânt, patronul sau ocrotitorul Mitropoliei Banatului.

Mânăstirea Partoșului era cunoscută ca un important centru bisericesc, cu o școală pentru preoți și care număra nu numai călugări din Banat, ci și din Ţara Românească, ceea ce se constituie într-un argument pentru dovedirea legăturilor permanente care existau între cele două provincii românești. Viețuirea de aici a Sfântului, timp de 3 ani, a mărit importanța și rosturile așezământului, spre el îndreptându-se cu și mai mare zel, pasul credincioșilor. În acest loc, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul Celei sub al cărei acoperământ s-au aflat mânăstirile unde a ucenicit și s-a desăvârșit Sfântul. Se spune că la moartea sa clopotele mânăstirii au început să bată singure.

Proslăvirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit pe data de 28 februarie 1950, a hotărât ca Mitropolitul Iosif cel Nou de la Partoș să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 15 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 7 octombrie 1956, în catedrala mitropolitană din Timișoara.[1]

Mormântul său din biserica mânăstirii Partoș a fost străjuit cu devotament timp de trei secole, până în ziua de 7 octombrie 1956, când, după dreapta socotință, sfintele sale moaște au fost strămutate în catedrala mitropolitană din Timișoara.

Înaintea sfintelor sale moaște, credincioșii au îngenuncheat mereu cu credința rodirii rugăciunilor spre cele de folos întregii obști. În invocarea numelui său, Biserica adaugă și darul facerii de minuni. Viața întreagă i-a fost minunată prin faptele săvârșite din dragoste de Dumnezeu și de oameni. Icoane din această viață, eternizate printr-o măiastră lucrare, împodobesc acea raclă în care Biserica din Banat își păstrează cu aleasă prețuire „comoara legii străbune”, cum este numit Sfântul în acatistul său. Spiritul său ecumenic îl determina să nu facă deosebire între oamenii de diferite credințe, atunci când aceștia se aflau la strâmtorare. Era recunoscut și prin jertfelnicia sa pentru obște, prin binecuvântarea muncii și roadelor câmpului și prin grija de ferirea de orice pagubă și primejdie a cetății păstorite. Nu mai prejos erau respectul pentru dreptate, prin pedepsirea răufăcătorilor și mercenarilor nevolnici, de a căror silnicie mulți alergau, așa cum iarăși arată acatistul Sfântului Ierarh Iosif, la ajutorul său, ca la un scut tare. De altfel, aceste neprețuite însușiri care exprimă cu adevărat sfințenia, trebuiau să se dovedească nestinse prin sufletele celor ce intrau în moștenirea sa duhovnicească, după cum iarăși pomenește rugăciunea înălțată : „Şi așa virtuților tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credință, în dragostea de Dumnezeu și către aproapele și în toată fapta cea bună, ca să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii”.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Din tinerețe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile și cu ostenelile și cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoințele tale, arhiereu și păstor Bisericii Sale te-a rânduit; și după moarte în cetele sfinților te-a sălășluit; Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greșale nouă, celor ce cu credință și cu dragoste săvârșim sfântă pomenirea ta.

Condac, glasul al 4-lea:

Apărător nebiruit, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te are pământul Banatului, Iosif. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu apără-l pe el de toată nevoia, ca să strigăm ție: Bucură-te, Iosif, făcătorule de minuni.

Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Condacul 1:

Apărător nebiruit și neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulțumire aducându-ți, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ție: bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Icosul l:

Toți dreptcredincioșii creștini cunoscând puterea credinței tale și mulțimea minunilor prin care, ridicându-te tu mai presus de firea lucrurilor, ai rușinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor, asupra credinței noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste și cu umilință îți grăiesc ție acestea:

Bucură-te, ierarhe al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credință;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ajutorul și limanul celor necăjiți;
Bucură-te, stâlp neclintit al strămoșeștii noastre credințe;
Bucură-te, că ai arătat și păgânilor puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;
Bucură-te, cel ce purtător de biruință asupra celor răi ai fost;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce ai arătat cunoștința dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neștiinței;
Bucură-te, cel ce cu blândețe ai primit la tine pe cei greșiți;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deși nu avem destulă vrednicie și pricepere noi păcătoșii să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci pentru că din suflet curat și din inimă umilită le spunem, primește Sfinte Iosife aceste mărturisiri de la noi, cei ce cântăm Celui ce ți-a dat ție putere: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Purtând numele nevinovatului Iosif care a scăpat de la pieire pe frații săi, ajungând el mai mare în țara Egiptului, așa și tu te-ai făcut apărător și pavază sfintei Biserici și, după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaște cele viitoare, a aflat har înaintea feței lui Faraon, așa și tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit liniște Bisericii și turmei tale; pentru care noi lăudându-te, îți grăim unele ca acestea:

Bucură-te, cel asemenea lui Ilie prin rugăciunile tale;
Bucură-te, ierarhe, pururea rugătorule;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost ascultate de Făcătorul lumii;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost împlinite de Ziditorul;
Bucură-te, căruia ți s-au supus ploile și focul;
Bucură-te, că te-ai milostivit spre toată durerea;
Bucură-te, că ai tămăduit toată rana;
Bucură-te, ușurătorule al celor ce nasc;
Bucură-te, tămăduitorule al celor slăbănogi;
Bucură-te, vindecatorule al celor ologi;
Bucură-te, că ai biruit iuțimea altora cu blândețile tale;
Bucură-te, prin care Dumnezeu a binevoit spre pământul acesta;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovărați fiind de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, sfinte, ajutorul și mângâierea noastră. Fii dar mijlocitor al celor ce te rugăm, și împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Locuitor făcându-te sfântului munte al Athosului și petrecând înțelepțește viața ta întru cuvioșie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veșmântul cel luminat al arhieriei, sfințite nevoitorule Iosife, fiind păstor al turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la pășune aleasă, prin pilda vieții tale celei sfinte și prin semnele pe care le-ai săvârșit, alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credințe. Pentru aceasta îți aducem cântare așa:

Bucură-te, mitropolitule al Timișoarei;
Bucură-te, luminate ierarh al Banatului;
Bucură-te, lauda poporului nostru celui credincios;
Bucură-te, tămăduitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător la Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii izbăvești pe cei ce vin către tine;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese nemiluit;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că la orice întâmplare, fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, cel ce cu lumina minunilor tale ai îndreptat turma ta spre cele de sus;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mult-milostive Părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milostivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cântă cu tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Astăzi, noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei și înaintea moaștelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosife, și ne rugăm ție: ascultă această puțină rugăciune a noastră și întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârșim o cântare ca aceasta:

Bucură-te, cel ce ești împreună-slujitor cu îngerii;
Bucură-te, cel ce din pruncie între viețuitorii sfântului munte te-ai numărat;
Bucură-te, cel ce ai luat din tinerețe îngerescul chip;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat până la bătrânețe nevoitor asemănării cu Făcătorul;
Bucură-te, dar făcut de Dumnezeu pământului acestuia;
Bucură-te, slobozitorule din dureri al celor ce pătimesc;
Bucură-te, că ale tale minuni în tot Banatul s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu ai cruțat osteneală pentru a face bunătate;
Bucură-te, cel ce nu contenești a fi rugător pentru toți cei ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, iubitorule al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;
Bucură-te, lauda ierarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Auzit-am, Părinte Iosife minunile tale și ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult și spre Biserica noastră din părțile Banatului, trimițându-i povățuitor luminat și părinte alinător de patimi trupești și sufletești; pentru care noi acum, mulțumitori arătându-ne iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dezlegat-ai limba fetei celei mute și urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc și din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ținută sub tirania vrăjmașului. Pentru aceea, acum și noi, păcătoșii și nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor și ale predaniilor, îndrăznind îți aducem această cântare:

Bucură-te, tămăduitorul neputințelor celor credincioși;
Bucură-te, purtătorul darului minunatelor vindecări;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferință;
Bucură-te, mângâierea grabnică a celor bolnavi;
Bucură-te, reazemul cel neclintit al celor sănătoși;
Bucură-te, cel ce ești vistierie de tămăduire;
Bucură-te, prin care muții grăiesc și surzii aud;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni se întăresc slăbănogii;
Bucură-te, că au adus la tine pe paturi pe cei bolnavi, așa cum îi puneau și înaintea lui Petru apostolul;
Bucură-te, vindecătorul fără de plată al celor ce se roagă ție;
Bucură-te, cel din al cărui mormânt se revarsă tămăduiri;
Bucură-te, că nu ai lipsit de ajutorul tău nici pe cei necredincioși;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Sfinte Ierarhe Iosife, făcător de minuni te-ai arătat și după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci când tâlhari nelegiuiți au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat ca la un scut tare la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea, pline de spaimă și de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Puterile cele fără de trup se minunează Părinte de credința ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii și ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârșire, monahii te au pildă și reazem strădaniilor lor, iar bolnavii și neputincioșii spre tine au nădejde nedezmințită. Pentru aceasta, și noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îți aducem această cântare:

Bucură-te, că ești împreună-locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că aduci frică demonilor;
Bucură-te, că ai socotit a fi fără de preț cele ale lumii acesteia;
Bucură-te, nevoitorule spre post și omule al rugăciunii;
Bucură-te, următorule al apostolilor;
Bucură-te, păstorule al turmei tale;
Bucură-te, îndreptătorule al credinței;
Bucură-te, vistierie a milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne izbăvești pe noi din necazuri, cu rugăciunile tale;
Bucură-te, împărțitorul bunătăților lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria și veselia celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, că slăvești pe Dumnezeu în ceruri cu îngerii;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

La sfânta mănăstire a Partoșului întâmpinându-te oarecând batrâni și schilozi și tot felul de neputincioși, pentru ca prin atingerea și umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost rușinată, căci mulțime de vindecări ai făcut, sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosife, lui Dumnezeu, Celui ce ți-a dat ție darul acesta, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca să arăți marea ta milostivire pentru turma ta și râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toți:

Bucură-te, ierarhe, cel cu nume mare;
Bucură-te, părinte, ocrotitor al fiilor tăi;
Bucură-te, sfinte, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, trăitorule după chipul celor bineplăcuți lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorule al voii Tatălui din cer;
Bucură-te, următorule al iubirii de oameni a Fiului Său;
Bucură-te, cel sfințit prin darurile Sfântului Duh;
Bucură-te, arătătorule al Sfintei Treimi;
Bucură-te, alinătorule al necazurilor;
Bucură-te, că ai biruit focul, aducând ploaie pe pământ;
Bucură-te, că ți-ai pus sufletul pentru poporul tău;
Bucură-te, apărătorule al orașului tău de scaun;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toți dreptcredincioșii creștini având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor rușina, Părinte Iosife, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăvește din toate nevoile și ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Aducându-ți aminte de frații tăi și ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viața cea plină de duhovnicească dulceață a Athosului, pentru a veni iarăși între ai tăi, ca să le fii povățuitor și îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea:

Bucură-te, sfinte al Banatului;
Bucură-te, lauda Timișoarei;
Bucură-te, cinstea Partoșului;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, secerătorule de bogată roadă;
Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;
Bucură-te, că ai primit cununa cea neveștejită a sfințeniei;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, cel care prin minuni ai dat strălucire credinței;
Bucură-te, că pentru slăvirea Ziditorului ai făcut minuni;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit cei necredincioși întocmai ca și fiii tăi duhovnicești;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Iosife, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum și, prin rugăciunile tale cele sfinte și de Dumnezeu primite, ferește-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca și noi, asemenea celor izbăviți atunci, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu graiuri alese s-au împodobit cântările pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, sfinte, și cu bucurie vin creștinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoșilor lor; pentru care și noi, împreună cu dânșii, aducem ție aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, arhiereule, vas ales al darului Duhului Sfânt;
Bucură-te, comoară a legii celei străbune;
Bucură-te, laudă a ierarhilor și a dascălilor;
Bucură-te, vestitorule al Evangheliei;
Bucură-te, prin care este preaslăvit Dumnezeu;
Bucură-te, mustrătorule al celor cu nechibzuite vorbe;
Bucură-te, cel ce ai rușinat pe cei păcătoși;
Bucură-te, cel ce ai smerit trufia răufăcătorilor;
Bucură-te, cel ce ai adus pe păcătoși la pocăință;
Bucură-te, că pe tine te-au urmat toate satele când ai mers la mănăstire;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne mântuiești de orice primejdie;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

O, Preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută și ne miluiește cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerți pentru mulțimea păcatelor noastre și ne ridică din căderi și din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Asemenea sihaștrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceața amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului și rupând tocmirile cele nedrepte prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoșilor, arătând tuturor că, prin nevinovăție și smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea și noi, lăudându-te, cântăm:

Bucură-te, că prin post și rugăciune ai biruit pornirile firii celei căzute;
Bucură-te, că ai arătat blândețea mai presus de răutate;
Bucură-te, că prin bunătatea ta cea mare ai făcut ascultătoare pe animalele cele necuvântătoare;
Bucură-te, îmblânzitorule al fiarelor sălbatice;
Bucură-te, că asemenea Mântuitorului ai dormit în timpul furtunii;
Bucură-te, că nu te-ai temut de furia valurilor Dunării;
Bucură-te, cel ce ai stins puterea mistuitoare a focului;
Bucură-te, cel ce ai făcut norii să verse ploaie pe pământ;
Bucură-te, că tu în mijlocul ploii ai rămas neudat;
Bucură-te, prin care s-au arătat străluciri de curcubeie;
Bucură-te, cel ce porți pe mâna ta semnul luminos al patimilor Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel a cărui moarte au vestit-o clopotele pe care nu le-a tras mâna omenească;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Creștinătății mare folositor te-ai arătat, cu învățăturile, cu minunile și cu chipul viețuirii tale pline de sfințenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută și ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Întru virtuți duhovnicești crescând din pruncie și tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinerețile tale, și în sfințenie petrecându-ți toată viața, Cuvioase Părinte Iosife, pe toți ai uimit cu blândețile, cu curăția, cu smerenia și cu firea ta cea pașnică. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoințele tale, arhiereu și păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălțat pe tine, fericite, îți cântăm așa:

Bucură-te, cel ce bine ai păzit cuvintele cele dumnezeiești ale Stăpânului tău;
Bucură-te, cel ce pildă te-ai făcut bunătății;
Bucură-te, cel ce te-ai încununat cu cununa nevoinței;
Bucură-te, luminătorule al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul neștiinței;
Bucură-te, cel ce ai fost de cele cerești gânditor;
Bucură-te, că prin multă răbdare și smerenie te-ai făcut vas ales al Domnului;
Bucură-te, îndreptătorul și pilda neîntrecută a călugărilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor;
Bucură-te, folositorul nostru cel prea cald;
Bucură-te, scăparea tuturor credincioșilor;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea viețuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriții tăi de tot felul de primejdii, așa și astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc țara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuință și pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Sfinte Iosife, arhiereule al lui Hristos, slujitorule al darului, solește nouă păcătoșilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăși de bunătățile cele făgăduite dreptcredincioșilor creștini și a primi cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre și să cântăm ție:

Bucură-te, nevoitorule, care te-ai trudit spre a te asemăna cu Ziditorul;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu cel ce purtător de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, cuvioase, care întru viață de cinste ai petrecut;
Bucură-te, prealăudate, lauda cea preafrumoasă a Timișoarei;
Bucură-te, luminătorule, care ai luminat strălucit Biserica Banatului;
Bucură-te, părinte, care milostiv și iubitor ai fost spre toți;
Bucură-te, tămăduitorule, care vindeci bolile și neputințele;
Bucură-te, ierarhe, care ai adăpat turma ta cu apa cea vie a adevărului lui Hristos;
Bucură-te, arhiereule, care ai învățat pe toți cinstirea de Dumnezeu;
Bucură-te, mărite, că numele tău s-a scris în ceruri;
Bucură-te, fericite, că ție ți s-au deschis porțile cerești;
Bucură-te, sfinte, cel ce ai fost arătat sfânt încă din viața de aici;
Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preasfinte și întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puținei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul sfânta Sa Biserică, orașul tău și pe toți dreptcredincioșii creștini, ca aceștia pururea, cu o gură și cu o inimă, împreună să cânte ca și părinții lor: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Toți dreptcredincioșii creștini cunoscând puterea credinței tale... și Condacul întâi: Apărător nebiruit și neînfrânt... Apoi:

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou Preabunule și întru-tot-lăudate Părinte Iosife, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință la a ta folosire și cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbește de ne ajută și nouă celor ce cu credință și cu dragoste săvârșim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credință să se întărească și să sporească și toată creștinătatea să fie îngrădită și păzită prin sfintele tale rugăciuni, de certurile cele lumești și de toată dezbinarea și neînțelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere și să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile și rănile cele aducătoare de moarte și de cumplita moarte cea prin dezlănțuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea: pace lumii, liniște văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelșugată pământului, bunăstare poporului, înțelegere soților, ascultare copiilor, iubire de fii părinților, dragoste frățească tuturor, îndreptare păcătoșilor, spor duhovnicesc celor aleși, râvnă multă către Domnul, preoților, virtute călugărilor, înaltă înțelepciune ierarhilor și sănătate tuturor. Iar pe noi cei ce ne-am adunat la această sfântă pomenire a ta, ne miluiește, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin mijlocirea ta, cu folosința rugăciunilor tale și cu harul lui Hristos Dumnezeu, viață lină și fără de păcat să ni se dăruiască, spre a viețui cu bună cuviință în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga, la înfricoșătoarea judecată a toată lumea, să fim scutiți, și în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toți cei din veac bineplăcuți Domnului. Amin.

Rugăciune specială către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș

Cu umilință și evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosife, și prinos de cinstire și de mulțumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător și puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creștini din părțile Banatului, la vreme de strâmtorare; și, ca un bun păstor și părinte, cu dragoste și cu înțelepciune, i-ai păstorit pe dânșii, chip de smerenie, de înfrânare și de curăție făcându-te tuturor, cu nevoințele tale pustnicești, cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai-înainte de mutarea ta la veșnicele locașuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinței s-a împletit ție în ceruri, și la cetele sfinților și ale drepților, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat. Iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaște, ca pe un izvor de daruri și tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credință. Drept aceea, și noi acum, cu bucurie și cu dragoste te lăudăm pe tine, sfinte ierarhe, și cinstire de obște făcându-ți, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaște și cu smerenie ne rugăm ție: ocrotește Biserica ta, țara aceasta și pe toți cei ce cu credință și cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi ca unul ce stai înaintea feței Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale și roagă-L, părinte sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască și de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credința cea dreaptă să o întărească; întărâtările eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulțească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture și pacea a toată lumea desăvârșit să o întemeieze. Şi așa, virtuților tale urmând, Sfinte Iosife, neîncetat să sporim în credință, în dragostea către Dumnezeu și către aproapele și în toată fapta cea bună, ca să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii. Și, lăudând, până la sfârșitul veacului, pururea cinstită pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Mărire Ție, Dumnezeule, Cel mare și minunat între sfinți, în vecii vecilor. Amin.

Note

Legături externe