Iosif Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completare)
(Proslăvirea: sursa)
 
Linia 10: Linia 10:
  
 
==Proslăvirea==
 
==Proslăvirea==
Sf. [[Iosif Mărturisitorul]] a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt la [[20 iunie]] 1992 de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]]. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc ziua următoare, pe [[21 iunie]] 1992.
+
Sf. Iosif Mărturisitorul  a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt la [[20 iunie]] 1992 de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]].<ref>[https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-ierarhi-ilie-iorest-sava-brancovici-iosif-marturisitorul/viata-celui-intre-sfinti-parintelui-nostru-iosif-marturisitorul-73006.html ''Tomosul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române privind canonizarea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș'']</ref> Proclamarea oficială a canonizării a avut loc ziua următoare, pe [[21 iunie]] 1992.
  
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la [[24 aprilie]].
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la [[24 aprilie]].

Versiunea curentă din 11 martie 2022 19:05

Sfântul Iosif Mărturisitorul a fost un episcop al Maramureșului care a mărturisit dreapta-credință în numele Domnului, suferind persecuții din această cauză.
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 24 aprilie, împreună cu sfinții ierarhi si mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici.

Viața

Sf. Ierarh Iosif Stoica Mărturisitorul a fost episcop al Maramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, iar în anul 1690 a fost ales episcop al Maramureșului. A mai avut și rangul de Ierarh al „Stavropighiei patriarhicești a Țarigradului (Constantinopol)” precum și „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului și altele”, după cum scria pe antimisul său din 1693.[1]

În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunțarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste și de calomnii ce i s-au adus.

În anul 1711 a revenit în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferințe, și-a dat viața în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea. S-a stins din viață „ca un adevărat mărturisitor și luptător pentru ortodoxia și libertatea românilor”[2].

Proslăvirea

Sf. Iosif Mărturisitorul a fost proslăvit ca sfânt la 20 iunie 1992 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.[3] Proclamarea oficială a canonizării a avut loc ziua următoare, pe 21 iunie 1992.

Prăznuirea lui se face la 24 aprilie.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, cu cântări cinstim și pomenim numele tău. Căci mărturisind pe Hristos și în Maramureș, dreapta credință apărând, ocrotitor te-ai făcut turmei tale. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Îndreptător al credinței și învățător prea blând te-ai arătat păstoriților tăi și cu smerenie slujind, pe Hristos ai mărturisit. Drept aceea, cu neîncetată cântare te lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, ocrotitor al drept-credincioșilor maramureșeni.

Iconografie

Note

  1. Nicolae Iorga - Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
  2. Pr. Prof. Ioan Chirilă, Episcopul Iosif Stoica, stâlp al ortodoxiei românești din Maramureș, Îndrumatorul Bisericesc Misionar și Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, pag. 163
  3. Tomosul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române privind canonizarea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș

Legături externe