Sfântul '''Iosif Mărturisitorul''' a fost un [[episcop]] al Maramureşului care a mărturisit dreapta-credinţă în numele Domnului, suferind persecuţii din această cauză.<br>
[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[PrăznuirePraznic|prăznuieşte]] la [[24 aprilie]], împreună cu [[sfinţi]]i ierarhi si mărturisitori [[Ilie Iorest]] şi [[Sava Brancovici]].
==Viaţa==
Sf. [[Ierarh]] Iosif Stoica ''[[Mărturisitor]]ul'' a fost episcop al Maramureşului. S-a născut în secolul al XVII-lea, iar în anul 1690 este ales episcop al Maramureşului. A mai avut şi rangul de
Ierarh al „Stavropighiei patriarhiceşti a Ţarigradului ([[Constantinopol]])” precum şi „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului şi altele”, dupa cum scria pe [[antimis]]ul său din 1693.<ref>Nicolae Iorga - ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
Sf. Iosif Mărturisitorul a fost episcop al Maramureşului. S-a născut în secolul al XVII-lea, iar în anul 1690 este ales episcop al Maramureşului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea la [[ortodoxie]], în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi de calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 a revenit în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea. S-a stins din viaţă „ca un adevărat mărturisitor şi luptător pentru ortodoxia şi libertatea românilor”<ref>Pr. Prof. Ioan Chirilă, ''Episcopul Iosif Stoica, stâlp al ortodoxiei româneşti din Maramureş'', Îndrumatorul Bisericesc Misionar şi Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, 1989, pag. 163</ref>.
==Proslăvirea==
Sf. [[Iosif Mărturisitorul]] a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt la [[21 iulie]] 2011 de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]]. Proclamarea oficială a canonizării s-a făcut la...
[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la [[24 aprilie]].