Iosif Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(referinţe)
(completări)
Linia 1: Linia 1:
 
{{îmbunătăţire}}
 
{{îmbunătăţire}}
 
Sfântul '''Iosif Mărturisitorul''' a fost un [[episcop]] al Maramureşului care a mărturisit dreapta-credinţă în numele Domnului, suferind persecuţii din această cauză.<br>
 
Sfântul '''Iosif Mărturisitorul''' a fost un [[episcop]] al Maramureşului care a mărturisit dreapta-credinţă în numele Domnului, suferind persecuţii din această cauză.<br>
−
[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Prăznuire|prăznuieşte]] la [[24 aprilie]].
+
[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Prăznuire|prăznuieşte]] la [[24 aprilie]], împreună cu [[sfinţi]]i ierarhi si mărturisitori [[Ilie Iorest]] şi [[Sava Brancovici]].
 +
 
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Linia 7: Linia 8:
 
Ierarh al „Stavropighiei patriarhiceşti a Ţarigradului ([[Constantinopol]])” precum şi „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului şi altele”, dupa cum scria pe [[antimis]]ul său din 1693.<ref>Nicolae Iorga - ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
 
Ierarh al „Stavropighiei patriarhiceşti a Ţarigradului ([[Constantinopol]])” precum şi „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului şi altele”, dupa cum scria pe [[antimis]]ul său din 1693.<ref>Nicolae Iorga - ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
  
−
În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea la [[ortodoxie]], în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi de calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 a revenit în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.
+
În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea la [[ortodoxie]], în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi de calomnii ce i s-au adus.  
 +
 
 +
În anul 1711 a revenit în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea. S-a stins din viaţă „ca un adevărat mărturisitor şi luptător pentru ortodoxia şi libertatea românilor”<ref>Pr. Prof. Ioan Chirilă, ''Episcopul Iosif Stoica, stâlp al ortodoxiei româneşti din Maramureş'', Îndrumatorul Bisericesc Misionar şi Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, 1989, pag. 163<ref>.
  
 
==Proslăvirea==
 
==Proslăvirea==

Versiunea de la data 15 martie 2012 18:49

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfântul Iosif Mărturisitorul a fost un episcop al Maramureşului care a mărturisit dreapta-credinţă în numele Domnului, suferind persecuţii din această cauză.
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte la 24 aprilie, împreună cu sfinţii ierarhi si mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici.


Viaţa

Sf. Ierarh Iosif Stoica Mărturisitorul a fost episcop al Maramureşului. S-a născut în secolul al XVII-lea, iar în anul 1690 este ales episcop al Maramureşului. A mai avut şi rangul de Ierarh al „Stavropighiei patriarhiceşti a Ţarigradului (Constantinopol)” precum şi „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului şi altele”, dupa cum scria pe antimisul său din 1693.[1]

În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi de calomnii ce i s-au adus.

În anul 1711 a revenit în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea. S-a stins din viaţă „ca un adevărat mărturisitor şi luptător pentru ortodoxia şi libertatea românilor”<ref>Pr. Prof. Ioan Chirilă, Episcopul Iosif Stoica, stâlp al ortodoxiei româneşti din Maramureş, Îndrumatorul Bisericesc Misionar şi Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, 1989, pag. 163<ref>.

Proslăvirea

Sf. Iosif Mărturisitorul a fost proslăvit ca sfânt la 21 iulie 2011 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Proclamarea oficială a canonizării s-a făcut la...

Prăznuirea lui se face la 24 aprilie.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, cu cântări cinstim şi pomenim numele tău. Căci mărturisind pe Hristos şi în Maramureş, dreapta credinţă apărând, ocrotitor te-ai făcut turmei tale. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Îndreptător al credinţei şi învăţător prea blând te-ai arătat păstoriţilor tăi şi cu smerenie slujind, pe Hristos ai mărturisit. Drept aceea, cu neîncetată cântare te lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, ocrotitor al drept-credincioşilor maramureşeni.

Iconografie

Note

  1. ↑ Nicolae Iorga - Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iosif_Mărturisitorul&oldid=29541”