Iosif I al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Iosif I al Constantinopolului (gr. Ἰωσὴφ Α´ Γαλησιώτης; + 23 martie 1283), supranumit Galesiotis (sau Galesiotul, adică din mănăstirea Galesion), a fost patriarh al Constantinopolului între 28 decembrie 1266 și mai 1275, prima dată, și 26 decembrie 1282 și 23 martie 1283, a doua oară. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 30 octombrie.

Viața

Sfântul Iosif a fost un preot căsătorit. După moartea soției sale, el a devenit călugăr la Mănăstirea Sfântului Lazăr de pe Muntele Galesion (7 noiembrie), unde mai apoi a fost ales egumen. Era cunoscut pentru iubirea sa față de săraci și pentru blândețea sa; a devenit chiar duhovnic al împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282). Mare ostenitor și lipsit de cunoașterea științelor lumești, este lăudat de un istoric al timpului ca fiind "stâlp al Ortodoxiei și slava călugărilor"[1]. După ce sfântul patriarh Arsenie (prăznuit la 30 septembrie) a fost depus pentru a doua oară, Iosif a fost ales să ocupe tronul patriarhal la 28 decembrie 1266.

Încă de la prima sa Liturghie, el nu l-a primit pe împărat la Sfânta Împărtășanie decât după ce acesta a făcut o mărturisire publică, în fața Sfântului Altar, a două mari păcate: jurământul fals și orbirea moștenitorului legitim al tronului, Ioan al IV-lea Lascaris. Chiar dacă era legat de împăratul Mihail Paleologul, patriarhul Iosif s-a opus fără compromis politicii de unire bisericească cu Roma, pe care împăratul o urmărea în scopuri de oportunism politic, fără a respecta primatul adevărului de credință. Din acest motiv, Iosif a fost depus în 1274 și silit să se retragă la Mănăstirea Maicii Domnului Peribleptos. El a fost înlocuit atunci de patriarhul de pro-unionist și persecutor al ortodocșilor, Ioan al XI-lea Bekkos (1275-1282). Iosif a fost rechemat la patriarhat în decembrie 1282. Dar bătrânețea și slăbiciunea trupească, precum și descurajarea pentru diviziunile din Biserică între arseniți și iosefiți l-au făcut să se îmbolnăvească și să nu poată participa la sinodul convocat pentru a-l condamna pe Bekkos. A murit trei luni mai târziu, la 23 martie 1283.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă a fost introdusă în calendarul Bisericii Constantinopolului în 1284, la inițiativa patriarhului Grigorie al II-lea al Constantinopolului.

Note

  1. Ephrem, Chronique des patriarches de Constantinople, 10298 (éd. Bekker, Bonn, 1840).


Casetă de succesiune:
Iosif I al Constantinopolului
Precedat de:
Gherman al III-lea al Constantinopolului
Patriarh al Constantinopolului
1266-1275
Urmat de:
Ioan al XI-lea Bekkos
Precedat de:
Ioan al XI-lea Bekkos
Patriarh al Constantinopolului
1282-1283
Urmat de:
Grigorie al II-lea al Constantinopolului



Surse