Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iosif Gheorghian

1.537 de octeți adăugați, 6 noiembrie 2019 06:56
fără descrierea modificării
{{În curs}}
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = IPS Iosif Gheorghian
În anul 1865 a fost ales [[Episcop]] al Hușilor (la 19 iunie), [[eparhie]] pe care a păstorit-o până la 24 martie 1879, când a fost ales Episcop al Dunării de Jos, având reședința la Galați. În această calitate, Iosif Gheorghian a reorganizat viața bisericească din Dobrogea, ținut care fusese alipit în 1878 la România.
La [[22 noiembrie]] 1886 a fost ales [[Întâistătător|mitropolit primat]] al României, ceremonia de [[Întronizare|intronizare ]] având loc la [[30 noiembrie]] 1886.
În anul 1893, în contextul neînțelegerilor cu guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu, ajuns la putere în 1891, mai exact din cauza noii legi a clerului mirean și a seminariilor, propusă de ministrul Take Ionescu, lege prin care se mărea dependența bisericii față de stat, IPS Iosif Gheorghian este obligat să-și dea demisia (29 martie 1893), în urma refuzului său de a accepta legea respectivă.În locul său, Colegiul Electoral l-a ales la 18 mai 1893 pe episcopul de Argeș, [[Ghenadie Petrescu]], Iosif Gheorghian retrăgându-se la [[Mănăstirea Căldărușani]]În urma alegerilor din 1895, guvernul conservator a fost înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturza. Noul guvern dorea readucerea lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat, indiferent prin ce metode. În acest context, IPS Ghenadie Petrescu a fost judecat (în absență) de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântul Sinod]], pe 20 mai 1896, pentru acuzații neîntemeiate: inovații în cult, ierosilie și arghirofilie. Ca rezultat al acestui proces, mitropolitul Ghenadie Petrescu a fost [[Caterisire|caterisit]] și exilat la Mănăstirea Căldărușani (fiind mai apoi exonerat de toate acuzațiile neîntemeiate care i se aduseseră și reabilitat, la 4 decembrie 1896). IPS Iosif Gheorghian a fost reales ca mitropolit-primat al României la 6 decembrie 1896 și intronizat la 8 decembrie 1896; el a păstorit apoi [[Biserica Ortodoxă Română]] până la stingerea sa din viață.
Iosif Gheorghian a tradus mai multe lucrări teologice din limba franceză, precum și din literatura patristică. La 21 mai 1901 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.<ref>[https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=G Academia Română: ''Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent''], accesat la 5 noiembrie 2019</ref>
14.991 de modificări

Meniu de navigare