Ioanichie cel Mare

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioanichie cel Mare a fost un ascet care a trăit în secolele VIII-IX. A fost un mare făcător de minuni, atât în timpul vieţii cât şi după adormirea sa. Prăznuirea sa se face pe 4 noiembrie.

Viaţa

Ioanichie s-a născut în satul Marikata din provincia Bitinia, în Asia Mică. A crescut într-o familie de ciobani. Părinţii lui se numeau Miritrichie şi Anastasia. Ca tânăr păstor, Ioanichie se retrăgea adeseori în singurătate şi rugăciune, în timp ce păştea oile. Când a ajuns la vârsta adultă, a slujit o vreme ca soldat în armată, mai ales în timpul războaielor bizantinilor cu bulgarii.

După încheierea serviciului militar, Ioanichie s-a retras în singurătate pe Muntele Olimp. Acolo a fost tuns în monahism. A petrecut în nevoinţe vreme de mai bine de cincizeci de ani; a călătorit mult şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: vindeca bolile, alunga demonii şi îmblânzea fiarele sălbatice. Era foarte înalt, bine făcut şi impresiona prin forţa sa fizică, însă era şi mai cunoscut pentru nemăsurata lui smerenie şi blândeţe.

S-a implicat activ în controversele care zguduiau viaţa Bisericii de atunci, şi anume cele legate de controversa iconoclastă. Iniţial a luat partea iconoclaştilor, însă pricepând că se înşelase, a părăsit erezia iconoclastă şi a devenit un fervent iconodul, pledând în favoarea cinstirii icoanelor. A fost un prieten apropiat al patriarhului Metodie al Constantinopolului. A trăit nouăzeci şi patru de ani şi trecut cu pace la Domnul în anul 846.

Rugăciunea Sf. Ioanichie

Această rugăciune i-a fost atribuită Sf. Ioanichie cel Mare. Se spune că repeta o versiune a acestei rugăciuni intercalată între versetele din Psalmi.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ, luminând în lume şi pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i, şi doctor prea tare celor bolnavi.Ci ca cel ce ai luat dar de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine, dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Ioanichie!

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 160, 190) se zugrăveşte ca un cuvios bătrân, cu barba lungă, cu părul lung, îmbrăcat cu o singură haină, desculţ şi purtând în mână o cruce, zicând rugăciunea sa: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Surse

, după: Saint Ioannikios the Great of Olympus

Legături externe

• ro: Sinaxar 4 noiembrie, Sf. Ioanichie cel Mare, Vieţile Sfinţilor - 4 noiembrie.
• ro: Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Ioanichie cel Mare
• ro: Proloagele, 4 noiembrie, Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare de la Olimp.
• en: OCA: Venerable Joannicius the Great
• en: The Venerable Joannicius The Great † NOVEMBER 4, 846 (ROCOR)
• en: The Venerable Ioannicius the Great (Proloagele de la Ohrida)