Ioan din Licopolis: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Surse)
Linia 28: Linia 28:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
* http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie27.htm
+
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie27.htm Sinaxar 27 martie], prăznuirea Sfțntului Ioan din Licopolis
* http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_de_Lycopolis
+
* fr: [http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_de_Lycopolis Wikipédia:Jean de Lycopolis]
* Father Alban Butler. “Saint John of Egypt, Hermit”. Lives of the Fathers, Martyrs, and Principal Saints, 1866. Saints.SQPN.com. 22 March 2013. Web. 15 March 2014. http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-john-of-egypt-hermit/
+
* en: Father Alban Butler. “[http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-john-of-egypt-hermit/ Saint John of Egypt, Hermit]”, ''Lives of the Fathers, Martyrs, and Principal Saints'', 1866. Saints.SQPN.com., 22 March 2013. Web: 15 March 2014.  
* http://www.crestinism.net/ortodox/cuviosul-ioan-inaintevazatorul-pustnicul-si-inchisul-din-egipt-27-martie.html
+
* ro: [http://www.crestinism.net/ortodox/cuviosul-ioan-inaintevazatorul-pustnicul-si-inchisul-din-egipt-27-martie.html Cuviosul Ioan înaintevăzătorul], pustnicul şi închisul din Egipt (27 martie).
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==

Versiunea de la data 24 martie 2014 14:50

Cuviosul Ioan din Licopolis a fost un pustnic în Licopolis (provincia Tebaida, în Egiptul Mijlociu). S-a născut în jurul anului 305 și a murit la sfârșitul anului 394 sau începutul anului 395. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 27 martie.[1]

Viața

Deși sfântul Ioan din Licopolis este menționat în multe izvoare istorice și monastice, principalele două izvoare edificatoare pentru viața lui sunt lucrările Historia monachorum in Ægypto, în care un capitol (cel mai lung, având 65 paragrafe) din cele 26 îi este consacrat în întregime, și Istoria lausiacă, în care Paladie îi consacră capitolul 35, de asemenea cel mai lung al lucrării sale.

Sfântul Ioan din Licopolis s-a născut la începutul sec. al IV-lea (~305). El trăia în oraşul Licopolis (Egiptul Mijlociu) şi era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr (~330).

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida (~335), în muntele Bolcha, unde a stat mulţi ani în pustnicie, fără să-și părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea şi hrana.

După treizeci de ani de izolare (~365), Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus (388) şi Eugenius (394). Obişnuia să le spună şi oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfinţit bolnavilor, îi ungea cu el şi aceştia se vindecau de diverse boli.

În jurul anului 391 avva Ioan primește vizita unui alt mare părinte al pustiei, avva Visarion, cu care vorbește despre vedenia profetică pe care a avut-o, și anume că împăratul Teodosie cel Mare a dat un edit pentru dărâmarea templelor păgâne (391)[2].

Sf. Ioan a proorocit că istoricul Paladie, care i-a scris Viaţa, va deveni episcop. În relatarea lui din Istoria lausiacă (cap. 35), Paladie spune că la trei ani după vizita lui la avva Ioan, s-a îmbolnvit și a părăsit Egiptul. Apoi, după un timp petrecut în Palestina, a ajuns în Bitinia (Asia Mică) și acolo a fost hirotonit episcop Elenopolisului (pe la anul 400). Vizita lui Paladie la avva Ioan poate fi situată convenabil în anii 392/393, dată la care Paladie făcea deja parte din comunitatea lui Evagrie Ponticul (informație de apare în discuția sa cu avva Ioan), pe de-o parte, și dată nu imediat apropiată de moartea lui avva Ioan, pe care Paladie nu o evocă, ba dimpotrivă spune că două luni mai târziu alți frați din comunitatea lui Evagrie au plecat să-l întâlnească pe avva Ioan.

Sf. Ioan a ajutat sufleteşte mulţi oameni prin aceste învăţături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare şi prin viaţa personală pe care a dus-o în sfinţenie.

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani şi s-a dus la Domnul în anul 395.

Învățătura

Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toţi să aibă smerenie: "Urmaţi viaţa virtuoasă a sfinţilor părinţi după puterea voastră şi dacă reuşiţi ceva, nu vă mândriţi cu ce aţi obţinut pentru că mulţi au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălţime în prăpastie".

"Cercetaţi-vă cu atenţie să vedeţi dacă aveţi conştiinţa curată, să nu vă pierdeţi puritatea minţii. Nu lăsaţi gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfinţenia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfăţişare? Bagă de seamă ca gândurile lumeşti să nu-ţi ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viaţă căldicică, care nu renunţă de tot la lume şi aşteaptă recunoştinţa din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii şi a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-şi ridice mintea de la lucrurile lumeşti şi să-şi îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuşi de puţin la cunoştinţa dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi şi cunoaşte multe lucruri pe care numai tainele cunoaşterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple şi va avea revelaţii divine, asemeni sfinţilor. El va face minuni şi va obţine tot ce va cere de la Dumnezeu."

"Iubeşte tăcerea, fiule, trăieşte mereu în contemplare divină şi roagă-te ca Domnul să-ţi dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăieşte în lume, îşi foloseşte virtuţile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alţii la munca lor şi trăieşte fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viaţă curată împlinind poruncile Domnului fără să-şi neglijeze îndatoririle lumeşti."

"Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun şi mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, şi-a luat crucea şi L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanenţă în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământeşti, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună şi prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în faţa lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu."

Surse

Bibliografie

  • BHG 2189f.; BHO 514f.; BHL 4329
  • W. Till, Koptische Heiligen und Märtyrerlegenden, OCA 102, 1935, 138–154
  • Paul Peeters, « Une Vie copte de saint Jean de Lycopolis », Analecta Bollandiana 54, 1936, p. 359-381.
  • Irénée Hausherr, « Aux origines de la mystique syrienne : Grégoire de Chypre ou Jean de Lycopolis? », Oxford Classical and Philosophical Monographs 4, 1938, p. 497-520.
  • Paul Devos, « La "servante de Dieu" Poemenia », AB 87, 1969, p. 189-212 ; « Fragments coptes de l'Historia monachorum in Ægypto : Jean de Lycopolis et la Tentatrice », AB 87, 1969, p. 417-441 ; « Feillets coptes nouveaux et anciens », AB 88, 1970, p. 153-187 ; « Saint Jean de Lycopolis et l'empereur Marcien », AB 94, 1976, p. 303-316 ; « De Jean Chrysostome à Jean de Lycopolis », AB 96, 1978, p. 389-403.

Note

  1. Sf. Ioan din Licopolis este prăznuit în Biserica latină la 19 martie, iar în Biserica coptă la 17 noiembrie.
  2. Patericul egiptean, Pentru avva Visarion, 5.