Modificări

Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul patriarh al Ierusalimului[[Ierusalim]]ului, și pe [[Ioan Moshu]], autorul "Limonariului" (''Livada duhovnicească''), care i-au slujit ca sfătuitori și [[teolog]]i. Rămânându-i fideli până la moartea sa (Cipru, 620), Sofronie și Ioan Moshu au și scris împreună prima biografie a patriarhului Ioan cel Milostiv, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.

Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedonieni]] și este chiar venerat ca sfânt în [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] și de [[Biserica Etiopiei|Biserica etiopiană]]. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie și Ioan Moshu pentru a o apăra și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune ''Viața'' sa(scrisă de Leonțiu de Neapoli pe la jumătatea secolului al VII-lea)<ref>Leontios of Neapolis, ''Vita Sancti Joannis Eleemosynarii'', ''[[PG]]'' 93, col. 1623; ''Acta Sanctorum'', t. II (Ianuarie), p. 501b.</ref>.