Ioan Zonara
Ioan Zonara (sau Zonaras - gr. Ιωάννης Ζωναράς), cunoscut în Bisericile Ortodoxe ca un mare canonist - dar și teolog și istoric -, a trăit la Constantinopol în timpul împăratului bizantin Alexie I Comneanul (1081-1118), fiind mare drugarios (comandantul unui corp de infanterie având între 1000 şi 3000 de oameni), mai întâi a Viglei, şi protasicrit (prim-secretar al împăratului). Mai pe urmă, abandonând aceste dregătorii, s-a făcu monah (unii istorici spun că ar căzut în disgrația împăratului) în Mănăstirea Sfânta Glicheria de pe insula cu același nume.
A fost un erudit foarte apreciat în timpul său.
Scrieri
Cea mai cunoscută operă a sa este tâlcuirea la Canoanele Bisericii, care este mai apoi larg utilizată în Biserica ortodoxă. Comentariile sale sunt citate de toţi canoniştii, şi au fost reluate şi în culegerea de canoane comentate numită Pidalion.
A mai scris Istoria Universală până în zilele lui Alexie I Comnenul, şi de asemenea un comentariu la Canoanele Învierii ale Octoihului sfântului Ioan Damaschin.
Surse
- Protosinghel Neofit Scriban, în „Introducere” la prima ediție a Pidalionului, tipărit la Sfânta Mânăstire a Neamţului în anul 1844, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei
