Ioan Postitorul

Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului

Cel întru sfinți părintele nostru Ioan al IV-lea al Constantinopolului, cunoscut adesea sub numele de Ioan Postitorul, a fost al 33-lea episcop al Constantinopolului. A rămas în istorie drept primul episcop al Constantinopolului care a luat titlul de „patriarh ecumenic”, dar și pentru nomocanonul său penitențial. Prăznuirea lui se face la data de 2 septembrie în Biserica Ortodoxă.

Viața

Data nașterii sfântului Ioan este necunoscută. S-a născut probabil în Constantinopol, unde a fost crescut de părinți creștini, meșteri în lucrul aurului. Nu a avut o educație sau instruire lumească deosebită, dar a devenit faimos pentru viața sa ascetică, care a și făcut să fie supranumit "Postitorul". A fost mai întâi diacon la catedrala Sfânta Sofia din capitala imperiului sub patriarhul Ioan al III-lea (Scolasticul), iar apoi a devenit sachelar (gr. skallarios), adică vicar patriarhal pentru mănăstiri. Sub patriarhul Eutihie I, care a fost reinstalat ca patriarh după moartea lui Ioan Scolasticul în 577, Ioan a devenit din ce în ce mai apreciat de clerul din Constantinopol. La moartea lui Eutihie în 582, el a fost numit patriarh, cu numele de Ioan al IV-lea, de către împăratul Tiberiu al II-lea, pe 11 aprilie 582. A rămas și în grațiile împăratului Mauriciu, care a urmat lui Tiberiu la sfârșitul anului 582.

În 588, Ioan al IV-lea a convocat un sinod în Constantinopol pentru a investiga anumite acuze împotriva patriarhul Grigorie al Antiohiei, care a și fost achitat. Convocarea trimisă la episcopii din Orient a fost făcută în numele lui Ioan al IV-lea, ca Patriarh Ecumenic. Deși acest titlu, ca un compliment, a mai fost folosit și în timpul patriarhatului lui Acachie (471-489), cu referire la Patriarhul de Constantinopol, utilizarea lui de către Ioan al IV-lea ca titulatură oficială în documentele sale de cancelarie a fost o premieră. Titlul de Patriarh Ecumenic a fost utilizat în actele sinodului, făcând obiecția papei Pelagius al II-lea de la Roma. În 595, papa Grigore I a obiectat și el, destul de aspru, față de folosirea acestui titlu, deși Grigorie se afla în termeni buni cu Ioan.

Patriarhul Ioan Postitorul adormit în Domnul pe 2 septembrie 595 în Constantinopol.

Nomocanonul penitențial

În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca fiind compilatorul unui nomocanon penitențial, conținând canoane de pocăință. Canoanele sunt instrucțiuni pentru preoți cu privire la modul în care spovedesc păcatele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în spiritul de a ține cont de pocăința și buna intenție a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de reconciliere cu Dumnezeu. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de Sfinții Părinți din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea postului, numărul de metanii pe zi, sau milostenia. Durata penitențelor este stabilită de preotul spoveditor.

Scopul principal al Nomocanonului sfântului Ioan Postitorul a fost tocmai acela de a regla canoanele de pocăință, astfel încât ele să reflecte starea de spirit a persoanei care se mărturisește.

Note

Casetă de succesiune: Ioan Postitorul
Precedat de: Eutihie	Patriarh al Constantinopolului 582–595	Urmat de: Chiriac

Surse

• ro: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htm
• en: OCA: John the Faster
• en: GOARCH: John the Abstainer
• en: Wikipedia: Patriarch John IV of Constantinople

Legături externe

• ro: http://www.nistea.com/papir.htm
• en: Catholic Encyclopedia: John the Faster