Ioan Postitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viața)
(→‎Nomocanonul penitențial)
Linia 9: Linia 9:
  
 
==Nomocanonul penitențial==
 
==Nomocanonul penitențial==
−
Within the Church, John IV is most noted as the compiler of a penitential nomokanon, that is a rule for penances. The rules are instructions for [[priest]]s on how to hear [[confession]]s of secret sins that are either sins of commission or sins of intentions. While old church rules addressed the manner and duration of public penances, it was necessary to adapt these rules for confession of undetected sins. John IV issued his nonokanon so that confessions of sins unknown to the world that testify to the good intentions of the sinner and his conscience in his reconciliation with God are reflected in reduction of penances as established by the ancient Fathers, reductions that amounted to half or more. Also, he defined more exactly the character of the penances, such as severity of fasting, the daily performance of a set number of prostrations, and the distribution of alms. The length of the penances would be determined by the priest. A principal purpose of the nomocanon was to adjust the degree of repentance to reflect the spiritual state of the person who confesses.
+
În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca compilatorul unui nomocanon penitențial, conținând canoane de pocăință. Canoanele sunt instrucțiuni pentru preoți cu privire la modul în care spovedesc păcatele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în spiritul de a ține cont de pocăința și buna intenție a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de reconciliere cu Dumnezeu. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de Sfinții Părinți din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea postului, numărul de metanii pe zi, sau milostenia. Durata penitențelor este determinată de preotul spoveditor.  
 +
 
 +
Scopul principal al Nomocanonului sfântului Ioan Postitorul a fost tocmai acela de a regla canoanele de pocăință, astfel încât ele să reflecte starea de spirit a persoanei care se mărturisește.  
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 17: Linia 19:
 
ani=582–595|
 
ani=582–595|
 
după=[[Chiriac al Constantinopolului|Chiriac]]}}
 
după=[[Chiriac al Constantinopolului|Chiriac]]}}
−
{{end box}}  
+
{{end box}}
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 1 septembrie 2012 20:28

Cel întru sfinți părintele nostru Ioan al IV-lea al Constantinopolului, cunoscut adesea sub numele de Ioan Postitorul, a fost al 33-lea episcop al Constantinopolului. A rămas în istorie drept primul episcop al Constantinopolului care a luat titlul de „patriarh ecumenic”, dar și pentru nomocanonul său penitențial. Prăznuirea lui se face la data de 2 septembrie în Biserica Ortodoxă.

Viața

Data nașterii sfântului Ioan este necunoscută. S-a născut probabil în Constantinopol, unde a fost crescut de părinți creștini, meșteri în lucrul aurului[1]. Nu a avut o educație sau intruire lumească deosebită, dar a devenit faimos pentru viața sa ascetică, care a și făcut să fie supranumit "Postitorul". A fost mai întâi diacon la catedrala Sfânta Sofia din capitala imperiului sub patriarhul Ioan al III-lea (Scolasticul), iar apoi a devenit sachelar (gr. skallarios), adică vicar patriarhal pentru mănăstiri. Sub patriarhul Eutihie I, care a fost reinstalat ca patriarh după moartea lui Ioan Scolasticul în 577, Ioan a devenit din ce în ce mai apreciat de clerul din Constantinopol. La moartea lui Eutihie în 582, el a fost numit patriarh, ca Ioan al IV-lea, de către împăratul Tiberiu al II-lea, pe 11 aprilie 582. A rămas și în grațiile împăratului Mauriciu care a urmat lui Tiberiu în 582.

În 588, Ioan al IV-lea a convocat un sinod în Constantinopol pentru a investiga anumite acuze împotriva patriarhul Grigorie al Antiohiei, care a și fost achitat. Convocarea trimisă la episcopii din Orient a fost făcută în numele lui Ioan al IV-lea, ca Patriarh Ecumenic. Deși acest titlu, ca și compliment, a mai fost folosit și timpul patriarhatului lui Acachie (471-489), cu referire la Patriarhul de Constantinopol, utilizarea lui de către Ioan al IV-lea, ca un titulatură oficială în documentele sale de cancelarie a fost o premieră. Titlul de Patriarh Ecumenic a fost utilizat în actele sinodului, făcând obiecția papei Pelagius al II-lea de la Roma. În 595, papa Grigore I a obiectat și el, destul de aspru, față de folosirea acestui tilu, deși Grigorie fusese anterior în termeni buni cu Ioan.

Patriarhul Ioan Postitorul adormit în Domnul pe 2 septembrie 595 în Constantinopol.

Nomocanonul penitențial

În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca compilatorul unui nomocanon penitențial, conținând canoane de pocăință. Canoanele sunt instrucțiuni pentru preoți cu privire la modul în care spovedesc păcatele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în spiritul de a ține cont de pocăința și buna intenție a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de reconciliere cu Dumnezeu. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de Sfinții Părinți din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea postului, numărul de metanii pe zi, sau milostenia. Durata penitențelor este determinată de preotul spoveditor.

Scopul principal al Nomocanonului sfântului Ioan Postitorul a fost tocmai acela de a regla canoanele de pocăință, astfel încât ele să reflecte starea de spirit a persoanei care se mărturisește.

Casetă de succesiune:
Ioan Postitorul
Precedat de:
Eutihie 		Patriarh al Constantinopolului
582–595 		Urmat de:
Chiriac



Surse

Legături externe

  • ↑ cf. Sinaxar, 2 septembrie: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htm
    • Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ioan_Postitorul&oldid=30832”