Ioan Moshu: Diferență între versiuni
(Galerie de imagini) |
(→Scrieri) |
||
Linia 42: | Linia 42: | ||
==Scrieri== | ==Scrieri== | ||
− | + | După cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei. | |
− | + | ||
− | + | ===Limomariul=== | |
+ | ''Limonariul'' (gr. ''Leimon'') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale''<ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute. | ||
+ | |||
+ | ''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lasiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>, culese din multele călătorii și pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din Țara Sfântă, Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții. | ||
+ | |||
+ | Compoziția Limonariului este indiferentă la cronologie, și nu urmează decât două principii: fie să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj sau un loc ori mănăstire, fie să pună împreună povestiri care se înrudesc tematic. | ||
+ | |||
+ | În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele teologice vehiculate în acea epocă în Biserică (cum ar fi de exemplu raportarea la Sfânta Împărtășanie sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici etc.) | ||
It was first edited by [[Fronton du Duc]] in ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by [[Cotelier]] in ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), which is reprinted in [[J.-P. Migne]], ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by [[Ambrose Traversari]], is printed in Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479). | It was first edited by [[Fronton du Duc]] in ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by [[Cotelier]] in ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), which is reprinted in [[J.-P. Migne]], ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by [[Ambrose Traversari]], is printed in Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479). | ||
+ | ===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv=== | ||
Conjointly with Sophronius, Moschus wrote a life of [[John the Almoner]], a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]], under the name of [[Simeon Metaphrastes]] (P.G., CXIV, 895-966). | Conjointly with Sophronius, Moschus wrote a life of [[John the Almoner]], a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]], under the name of [[Simeon Metaphrastes]] (P.G., CXIV, 895-966). | ||
Versiunea de la data 23 august 2012 13:46
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Ioan Moshu | |
Date personale | |
Naștere | între 550 și 570 |
Mutare la Domnul (†) | după 620 și înainte de 634 |
Localizare | Aigai, provincia Cilicia, Imperiul Bizantin |
Naționalitate | bizantin |
Date cult | |
Tip | cuvios |
Data canonizării | necunoscută |
Prăznuire la data de | 11 martie |
Recunoaștere | toate Bisericile ortodoxe |
Biserici patronate |
Ioan Moshu (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = ”fiul lui Moschos”) a fost un călugăr și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al Limonariului, o lucrare ascetică populară în spiritualitatea monastică ortodoxă.
Cuprins
Viața
Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din Limonariu.
Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570[1] în Aigai (Cilicia)[2]. Se face călugăr, probabil de foarte tânăr, la mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul (azi Deir Dosi, situată la SE de Ierusalim, pe valea Chedronului, în apropiere de Lavra Sf. Sava), unde se cunoaște și cu Sofronie, viitor patriarh al Ierusalimului în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, pentru a-i deveni ucenic și prieten în același timp.
Ioan Moshu mai trăiește însă și în alte mănăstiri din Iudeea: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)[3], Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de Betleem și 6 km S de Lavra Sfântului Hariton de la Suka).
În timpul împărăției lui Tiberiu (578-582) călătorește în Egipt și în peninsula Sinai împreună cu monahul Sofronie (Muntele Sinai[4], dar probabil și Faran și Rait).
În 594 este întors în Palestina și participă la întronizarea patriarhului Amos al Ierusalimului.
În 604 călătorește la Antiohia și împrejurimi.
Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în teologie și viață bisericească pe lângă patriarhul Ioan cel Milostiv al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)[5].
După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, pleacă la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără ca să se poată spune dacă direct sau trecând pe la Alexandria, de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul Ioan cel Milostiv în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, scrie împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate[6].
A murit după anul 620 și înainte de anul 634, când Sofronie îi aduce moaștele Țara Sfântă pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai. Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. agareni), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de metanie, unde mormântul lui există până astăzi.
Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire pentru că nu a fost cinstit ca un sfânt decât prin tradiție și nu printr-o proslăvire sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la 11 martie[7].
Nume și supranume
Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de "ἐυκρατας" (și nu de "ὁ ἐγκρατής", cum greșit este considerat uneori).
Scrieri
După cât cunoaște Patristica până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: Limonariul sau Livada duhovnicească - o scriere aghiografică de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei.
Limomariul
Limonariul (gr. Leimon) sau Livada duhovnicească (lat. Pratum spirituale[8]) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute.
Limonariul se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al patericelor (gr. paterika sau gerontikon)[9]. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale Părinților pustiei, care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice[10], culese din multele călătorii și pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din Țara Sfântă, Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.
Compoziția Limonariului este indiferentă la cronologie, și nu urmează decât două principii: fie să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj sau un loc ori mănăstire, fie să pună împreună povestiri care se înrudesc tematic.
În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, Limonariul aduce multe informații despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele teologice vehiculate în acea epocă în Biserică (cum ar fi de exemplu raportarea la Sfânta Împărtășanie sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici etc.)
It was first edited by Fronton du Duc in Auctarium biblioth. patrum, II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by Cotelier in Ecclesiae Graecae Monumenta, II (Paris, 1681), which is reprinted in J.-P. Migne, Patrologia Graeca. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by Ambrose Traversari, is printed in Migne, Patrologia Latina, LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479).
Biografia Sf. Ioan cel Milostiv
Conjointly with Sophronius, Moschus wrote a life of John the Almoner, a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by Leontios of Neapolis, under the name of Simeon Metaphrastes (P.G., CXIV, 895-966).
Iconografie
O icoană a Sf. Ioan Moshu se găsește în biserica-criptă în care el este înmormântat în Mănăstirea Sfântului Teodosie din Țara Sfântă. Această icoană este inscripționată în grecește ὁ Αγιος Ιωάννης ὁ Μόσχος și îl reprezintă ca pe un monah cu o carte (Limonariul, probabil) în mâna dreaptă și cu o pană de scriitor în mâna stângă.
Surse
- Jean Moschos, Le pré spirituel, Ed. Migne, Paris, 2006
- Herbermann, Charles, ed. (1913). "Johannes Moschus". Catholic Encyclopedia. Robert Appleton Company.
- http://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_Moschus
- http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Johannes_Moschus
A se vedea și
Galerie de imagini
Legături externe
- ro: Limonariu sau livada duhovnicească a Fericitului Ioan Evcrata, Episcopia Ortodoxă de Alba-Iulia [Isvoare duhovniceşti], Alba-Iulia, 1991 (online pe siteul Mănăstirii Săraca).
- en: Spiritual Meadow - English translation of The Spiritual Meadow by Benedict Baker
- en: Spiritual Meadow - English translation of the Latin of Ambrosius Camaldulensis
Note
- ↑ Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, Le pré spirituel, Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.
- ↑ Limonariu, cap. 171.
- ↑ Limonariu, cap. 11.
- ↑ Limonariu, cap. 123.
- ↑ cf. Leontie de Neapole, Viața Sf. Ioan cel Milostiv - apud Vincent Déroche.
- ↑ Cf. H. Delehaye, Analecta Bollandiana 45, 1927, p. 19-73.
- ↑ Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm
- ↑ en. Spiritual Meadow; fr. Le Pré spirituel
- ↑ Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: Historia monachorum (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), Istoria lasiacă a lui Paladie, la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), Povestirile lui avva Daniel de la Schetis (sec. al VI-lea).
- ↑ Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din Limonariu.
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Cuvioși
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți bizantini
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > OrthodoxWiki > Articole de calitate
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism