Modificări

{{Traducere ENArticol de calitate}}{{Sfinti

|Imagine=[[Image:Ioanmoshu.JPG|250px|Ioan Moshu]]

|etnie= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] bizantin

|canonizare= necunoscută

|biserici=

|}} '''Ioan Moshu''' (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = ”fiul „fiul lui Moschos”) a fost un [[călugăr]] și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al ''Limonariului'', o lucrare ascetică populară în [[spiritualitate]]a [[Monahism|monastică]] ortodoxă. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[11 martie]].

Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din ''[[Limonariu]]''.

Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. Se face S-a [[călugăr]]it, probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieţii vieții de obşteobște|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de [[Ierusalim]], pe valea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Lavra Sf. SavaSfințit]]), unde se cunoaște l-a cunoscut și cu pe [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitor viitorul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|patriarh al Ierusalimului ]] în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, pentru adevenindu-i deveni [[ucenic]] și prieten în același timp.

Ioan Moshu mai trăiește a trăit însă și în alte mănăstiri din [[Iudeea]]: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)<ref>''Limonariu'', cap. 11.</ref>, Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de [[Betleem ]] și 6 km S de [[lavră|Lavra ]] Sfântului [[Hariton Mărturisitorul|Hariton ]] de la Suka).

În timpul împărăției lui împăratului Tiberiu Constantin (578-582) călătorește a călătorit în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Egipt ]] și în peninsula Sinai , împreună cu monahul Sofronie ([[Muntele Sinai]]<ref>''Limonariu'', cap. 123.</ref>, dar probabil și la Faran și Rait).

În 594 este s-a întors în Palestina și participă a participat la întronizarea patriarhului [[Amos al Ierusalimului]].

În 604 călătorește a călătorit la [[Antiohia ]] și împrejurimiîn împrejurimile acesteia.

Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în [[teologie ]] și viață bisericească pe lângă patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)<ref>cf. Leontie de Neapole, ''Viața Sf. Ioan cel Milostiv'' - ''apud'' Vincent Déroche.</ref>.

După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, pleacă a plecat la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără ca să se poată spune dacă direct sau trecând pe la Alexandria, de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul [[Ioan cel Milostiv ]] în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, scrie a scris împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.

A Ioan Moshu a murit după anul 620 și (dar înainte de anul 634, când Sofronie îi aduce i-a adus [[moaște]]le în [[Țara Sfântă]] pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai). Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. ''agareni''), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de [[metanie]], unde mormântul [[mormânt]]ul lui există până astăzi<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).</ref>.

Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire , pentru că nu a fost cinstit ca un sfântdecât prin [[Sfânta Tradiție|tradiție]] și nu printr-o [[proslăvire]] sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la [[11 martie]]<ref>Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm</ref>.

Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de "„''ἐυκρατας''" ” (și nu de "„''ὁ ἐγκρατής''"”, cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de ''Evcrata'' ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frație monastică cu acest nume, care este atestată istoric la Constantinopol, la sinodul din 536, dar și în Africa<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p. 10-11</ref>.

He is the author of one of the earliest hagiological worksDupă cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, entitled "Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie. ===Limomariul===''Limonariul'' (gr. ''Leimon" '') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale'', <ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute.  ''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>. Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și alte lucrări de același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lausiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), occasionally abbreviated "Prat''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea). Spirit</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, ''Limonariul'' relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cap."52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''. In it he narrates his personal experiences with many great </ref>), culese din multele călătorii și [[asceticpelerinaj]]e pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, pe la diferite mănăstiri din [[Țara Sfântă]], Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.  Compoziția ''Limonariului'' nu ţine seama de ordinea cronologică a faptelor relatate. Lucrarea este organizată după două principii: fie caută să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj, un loc sau o mănăstire, fie pune la un loc povestiri care se înrudesc tematic<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.16</ref>. În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie ''Limonariul'' la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos”<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații și dezvăluie multe aspecte ale lumii monastice de atunci: acesta surprinde mentalitățile, viziunile și conceptele [[Teologie|teologice]] vehiculate în acea epocă în [[Biserică]] (cum ar fi de exemplu raportarea la [[Sfânta Împărtășanie]] sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau [[eretic]]i etc.). ====Istoria textului și ediții====Istoria texului ''Limonariului'' este complexă și nu există nici până astăzi o ediție critică definitivă. ''Limonariul'' a fost pentru întâia oară editat de Fronton du Duc în ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. O ediție mai completă, având în total 219 capitole, a fost editată de Cotelier în ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), și a fost apoi reluată de J.-P. Migne, în ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. O traducere veche latină din secolul al XIV-lea, făcută de Ambrose Traversari, urmează manuscrisul ''Laurentinus'' X 3, care are 301 capitole, și este publicată în Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240.  Dar [[Fotie cel Mare]], în secolul al IX-lea, cunoștea două versiuni, una în 304 capitole, alta în 342 capitole<ref>Fotie cel Mare, [[Biblioteca]] (cod. 198).</ref>. Aceste două versiuni nu au fost deocamdată identificate, dar ele ar putea fi apropiate de varianta greacă din ms. ''Laurentinus'' X 3 (de care s whom he met during his extensive travels-a servit Traversari pentru traducerea lui în limba latină în sec. XIV). În secolul XX, două mici mici colecții complementare au fost identificate de Th. Nissen (în 1938 - 14 capitole)<ref>„Unbekannte Erzahlungen aus dem ''Pratum spirituale''”, ''Bizantinische Zeitschrift'' 38, 1938, p. 351-376 (după manuscrisul ''Berolinensis graecus'' 221)</ref> și E. Mioni (în 1951 - 12 capitole)<ref>„Il ''Pratum spirituale'' di Giovanni Mosco”, and repeats the edifying stories which these ascetics related to him''Orientalia Christiana Periodica'' 17, 1951, p. 61-94 (conține și un studiu despre tradiția manuscrisă)</ref>, care nu se găsesc în ediția Migne. În limba română, ''Limonariul'' a fost tradus și comentat de Pr. [[Teodor Bodogae]] şi Pr. [[Dumitru Fecioru]], la editura Episcopiei de Alba Iulia, 1991, 221 p. și anexe - ISBN: 973-95465-0-1 .

Though the work is devoid of critical discrimination and teems with miracles and ecstatic visions===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv===La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, it gives în Cipru, în anul 620, Ioan Moshu a clear insight into the practices of Eastern monasticismscris, contains important data on the religious cult and ceremonies of the timeîmpreună cu Sofronie, and acquaints us with the numerous heresies that threatened to disrupt the Church in the Easto biografie sau „o viață” a sfântului patriarh al Alexandriei. It was first edited by [[Fronton du Duc]] in Tot ce s-a păstrat (cunoscut până acum) din acest text este un fragment; mai precis, un rezumat al acestei biografii sau vieți s-a păstrat în primul capitol din ''Auctarium biblioth. patrum,Viața Sfântului Ioan cel Milostiv'' II (Paris, 1624lat. "Vita S. Joanni Eleemosynarii"), 1057scrisă prin anii 640-1159. A better edition was brought out by 650 de Leontie de Neapole și păstrată sub numele lui [[CotelierSimeon Metafrastul]] in (''Ecclesiae Graecae MonumentaP.G.'', II (ParisCXIV, 1681895-966), which is reprinted in [[J. ==Iconografie==O icoană a Sf. Ioan Moshu se găsește în biserica-Pcriptă în care el este înmormântat în Mănăstirea Sfântului Teodosie din Țara Sfântă. Migne]], Această icoană este inscripționată în grecește ''[[Patrologia Graeca]]ὁ Αγιος Ιωάννης ὁ Μόσχος''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by și îl reprezintă ca pe un [[Ambrose Traversarimonah]], is printed in Migne, cu o carte (''[[Patrologia Latina]]Limonariul'', LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479probabil)în mâna dreaptă și cu o pană de scriitor în mâna stângă. Conjointly with Sophronius==Galerie de imagini==<gallery>Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land2.JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, Moschus wrote a life of [[John the Almoner]], a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita SȚara Sfântă</small>Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]]JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, under the name of [[Simeon Metaphrastes]] (P.GȚara Sfântă</small>Image:Burial-crypte-thodosius-palestine.JPG|<small>Cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie, CXIVunde este și mormântul sfântului Teodosie, 895a sfântului Ioan Moshu și a alor sfinți</small>Image:John-Moschus-966)tomb.JPG|<small>Mormântul sfântului Ioan Moshu, în cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie</small></gallery> ==Note==<small>{{reflist|2}}</small>

*Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006.

*[http://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_MoschusWikipedia:Joannes Moschus] ==Note==<references *[http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/>Johannes_Moschus Wikisource:Johannes Moschus]

[[Categorie:CuvioşiCuvioși]]

[[Categorie:SfinţiSfinți bizantini]][[Categorie:Articole de calitate]]