Ioan Moshu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața)
m
 
(Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
{{Sfinti
 
 
|nume= Ioan Moshu
 
|nume= Ioan Moshu
|Imagine=
+
|Imagine=[[Image:Ioanmoshu.JPG|250px|Ioan Moshu]]
 
|nastere= între 550 și 570
 
|nastere= între 550 și 570
 
|adormire= după 620 și înainte de 634
 
|adormire= după 620 și înainte de 634
 
|localizare= Aigai, provincia Cilicia, Imperiul Bizantin
 
|localizare= Aigai, provincia Cilicia, Imperiul Bizantin
 
|recunoastere= toate Bisericile ortodoxe
 
|recunoastere= toate Bisericile ortodoxe
|etnie= bizantin
+
|etnie= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] bizantin
 
|tip= [[cuvios]]
 
|tip= [[cuvios]]
|canonizare=  
+
|canonizare= necunoscută
 
|calendar=[[11 martie]]
 
|calendar=[[11 martie]]
|biserici=
+
|biserici=  
 
|site=
 
|site=
|}}
+
|}}'''Ioan Moshu''' (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = „fiul lui Moschos”) a fost un [[călugăr]] și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al ''Limonariului'', o lucrare ascetică populară în [[spiritualitate]]a [[Monahism|monastică]] ortodoxă. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[11 martie]].
  
'''Ioan Moshu''' (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = ”fiul lui Moschos”) a fost un [[călugăr]] și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al ''Limonariului'', o lucrare ascetică populară în [[spiritualitate]]a [[Monahism|monastică]] ortodoxă.
+
==Viața==
 +
Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din ''[[Limonariu]]''.
  
==Viața==
+
Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. S-a [[călugăr]]it, probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de [[Ierusalim]], pe valea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit]]), unde l-a cunoscut și pe [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|patriarh al Ierusalimului]] în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, devenindu-i [[ucenic]] și prieten în același timp.
Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din [[Limonariu]].
+
 
 +
Ioan Moshu a trăit însă și în alte mănăstiri din [[Iudeea]]: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)<ref>''Limonariu'', cap. 11.</ref>, Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de [[Betleem]] și 6 km S de [[lavră|Lavra]] Sfântului [[Hariton Mărturisitorul|Hariton]] de la Suka).
  
Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. Se face [[călugăr]], probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de Ierusalim, pe velea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Lavra Sf. Sava]]), unde se cunoaște și cu [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitor patriarh al Ierusalimului în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, pentru a-i deveni [[ucenic]] și prieten în același timp.  
+
În timpul împăratului Tiberiu Constantin (578-582) a călătorit în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Egipt]] și în peninsula Sinai, împreună cu monahul Sofronie ([[Muntele Sinai]]<ref>''Limonariu'', cap. 123.</ref>, dar probabil și la Faran și Rait).
  
Ioan Moshu mai trăiește însă și în alte mănăstiri din Iudeea: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)<ref>''Limonariu'', cap. 11.</ref>, Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de Betleem și 6 km S de Lavra Sfântului Hariton de la Suka).
+
În 594 s-a întors în Palestina și a participat la întronizarea patriarhului [[Amos al Ierusalimului]].
  
În timpul împărăției lui Tiberiu (578-582) călătorește în Egipt și în peninsula Sinai împreună cu monahul Sofronie (Muntele Sinai<ref>''Limonariu'', cap. 123.</ref>, dar probabil și Faran și Rait).
+
În 604 a călătorit la [[Antiohia]] și în împrejurimile acesteia.
  
În 594 este întors în Palestina și participă la întronizarea patriarhului Amos al Ierusalimului.
+
Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în [[teologie]] și viață bisericească pe lângă patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)<ref>cf. Leontie de Neapole, ''Viața Sf. Ioan cel Milostiv'' - ''apud'' Vincent Déroche.</ref>.  
  
În 604 călătorește la Antiohia și împrejurimi.
+
După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, a plecat la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără să se poată spune dacă direct sau trecând pe la Alexandria, de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, a scris împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.
  
Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în teologie și viață bisericească pe lângă patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)<ref>cf. Leontie de Neapole, ''Viața Sf. Ioan cel Milostiv''.</ref>.  
+
Ioan Moshu a murit după anul 620 (dar înainte de anul 634, când Sofronie i-a adus [[moaște]]le în [[Țara Sfântă]] pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai). Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. ''agareni''), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de [[metanie]], unde [[mormânt]]ul lui există până astăzi<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).</ref>.
  
A primit supranumele de "''ὁ ἐυκρατής''" nu "''ὁ ἐγκρατής''" ("''The Abstemious''").
+
Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire, pentru că nu a fost cinstit ca un sfânt decât prin [[Sfânta Tradiție|tradiție]] și nu printr-o [[proslăvire]] sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la [[11 martie]]<ref>Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm</ref>.
 
Later he came to [[Cyprus]] and in 614-615 to [[Rome]] where he died in 619.
 
 
On his deathbed he requested Sophronius to bury him, if possible, on Mt. Sinai or else at the monastery of St. Theodosius in Jerusalem. Mt. Sinai being then invaded by the Saracens, Sophronius buried him in the monastery of St. Theodosius.
 
  
John Moschus' feast day in the [[Eastern Orthodox Church]] is shared with Sophonius' ([[11 martie]])<ref>Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm</ref>.
+
==Nume și supranume==
 +
Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de „''ἐυκρατας''” (și nu de „''ὁ ἐγκρατής''”, cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de ''Evcrata'' ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frație monastică cu acest nume, care este atestată istoric la Constantinopol, la sinodul din 536, dar și în Africa<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p. 10-11</ref>.
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
He is the author of one of the earliest hagiological works, entitled "Leimon" (''Pratum spirituale'', Spiritual Meadow), occasionally abbreviated "Prat. Spirit.". In it he narrates his personal experiences with many great [[ascetic]]s whom he met during his extensive travels, and repeats the edifying stories which these ascetics related to him.
+
După cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie.
 +
 
 +
===Limomariul===
 +
''Limonariul'' (gr. ''Leimon'') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale''<ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute.
 +
 
 +
''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>. Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și alte lucrări de același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lausiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, ''Limonariul'' relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>), culese din multele călătorii și [[pelerinaj]]e pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, pe la diferite mănăstiri din [[Țara Sfântă]], Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.
 +
 
 +
Compoziția ''Limonariului'' nu ţine seama de ordinea cronologică a faptelor relatate. Lucrarea este organizată după două principii: fie caută să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj, un loc sau o mănăstire, fie pune la un loc povestiri care se înrudesc tematic<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.16</ref>.
 +
 
 +
În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie ''Limonariul'' la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos”<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații și dezvăluie multe aspecte ale lumii monastice de atunci: acesta surprinde mentalitățile, viziunile și conceptele [[Teologie|teologice]] vehiculate în acea epocă în [[Biserică]] (cum ar fi de exemplu raportarea la [[Sfânta Împărtășanie]] sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau [[eretic]]i etc.).
 +
 
 +
====Istoria textului și ediții====
 +
Istoria texului ''Limonariului'' este complexă și nu există nici până astăzi o ediție critică definitivă.
 +
 
 +
''Limonariul'' a fost pentru întâia oară editat de Fronton du Duc în ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. O ediție mai completă, având în total 219 capitole, a fost editată de Cotelier în ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), și a fost apoi reluată de J.-P. Migne, în ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. O traducere veche latină din secolul al XIV-lea, făcută de Ambrose Traversari, urmează manuscrisul ''Laurentinus'' X 3, care are 301 capitole, și este publicată în Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240.
 +
 
 +
Dar [[Fotie cel Mare]], în secolul al IX-lea, cunoștea două versiuni, una în 304 capitole, alta în 342 capitole<ref>Fotie cel Mare, [[Biblioteca]] (cod. 198).</ref>. Aceste două versiuni nu au fost deocamdată identificate, dar ele ar putea fi apropiate de varianta greacă din ms. ''Laurentinus'' X 3 (de care s-a servit Traversari pentru traducerea lui în limba latină în sec. XIV).
 +
 
 +
În secolul XX, două mici mici colecții complementare au fost identificate de Th. Nissen (în 1938 - 14 capitole)<ref>„Unbekannte Erzahlungen aus dem ''Pratum spirituale''”, ''Bizantinische Zeitschrift'' 38, 1938, p. 351-376 (după manuscrisul ''Berolinensis graecus'' 221)</ref> și E. Mioni (în 1951 - 12 capitole)<ref>„Il ''Pratum spirituale'' di Giovanni Mosco”, ''Orientalia Christiana Periodica'' 17, 1951, p. 61-94 (conține și un studiu despre tradiția manuscrisă)</ref>, care nu se găsesc în ediția Migne.
 +
 
 +
În limba română, ''Limonariul'' a fost tradus și comentat de Pr. [[Teodor Bodogae]] şi Pr. [[Dumitru Fecioru]], la editura Episcopiei de Alba Iulia, 1991, 221 p. și anexe - ISBN: 973-95465-0-1 .
 
   
 
   
Though the work is devoid of critical discrimination and teems with miracles and ecstatic visions, it gives a clear insight into the practices of Eastern monasticism, contains important data on the religious cult and ceremonies of the time, and acquaints us with the numerous heresies that threatened to disrupt the Church in the East.
+
===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv===
+
La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în Cipru, în anul 620, Ioan Moshu a scris, împreună cu Sofronie, o biografie sau „o viață” a sfântului patriarh al Alexandriei. Tot ce s-a păstrat (cunoscut până acum) din acest text este un fragment; mai precis, un rezumat al acestei biografii sau vieți s-a păstrat în primul capitol din ''Viața Sfântului Ioan cel Milostiv'' (lat. "Vita S. Joanni Eleemosynarii"), scrisă prin anii 640-650 de Leontie de Neapole și păstrată sub numele lui [[Simeon Metafrastul]] (''P.G.'', CXIV, 895-966).
It was first edited by [[Fronton du Duc]] in ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by [[Cotelier]] in ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), which is reprinted in [[J.-P. Migne]], ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by [[Ambrose Traversari]], is printed in Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479).
+
 
+
==Iconografie==
Conjointly with Sophronius, Moschus wrote a life of [[John the Almoner]], a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]], under the name of [[Simeon Metaphrastes]] (P.G., CXIV, 895-966).
+
O icoană a Sf. Ioan Moshu se găsește în biserica-criptă în care el este înmormântat în Mănăstirea Sfântului Teodosie din Țara Sfântă. Această icoană este inscripționată în grecește ''ὁ Αγιος Ιωάννης ὁ Μόσχος'' și îl reprezintă ca pe un [[monah]] cu o carte (''Limonariul'', probabil) în mâna dreaptă și cu o pană de scriitor în mâna stângă.
 +
 
 +
==Galerie de imagini==
 +
<gallery>
 +
Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land2.JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, Țara Sfântă</small>
 +
Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land.JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, Țara Sfântă</small>
 +
Image:Burial-crypte-thodosius-palestine.JPG|<small>Cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie, unde este și mormântul sfântului Teodosie, a sfântului Ioan Moshu și a alor sfinți</small>
 +
Image:John-Moschus-tomb.JPG|<small>Mormântul sfântului Ioan Moshu, în cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie</small>
 +
</gallery>
 +
 
 +
==Note==
 +
<small>{{reflist|2}}</small>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006
+
*Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006.
 
*Herbermann, Charles, ed. (1913). "Johannes Moschus". ''Catholic Encyclopedia''. Robert Appleton Company.
 
*Herbermann, Charles, ed. (1913). "Johannes Moschus". ''Catholic Encyclopedia''. Robert Appleton Company.
*http://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_Moschus
+
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_Moschus Wikipedia:Joannes Moschus]
 
+
*[http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Johannes_Moschus Wikisource:Johannes Moschus]
==Note==
 
<references />
 
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
Linia 62: Linia 89:
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.monachos.net/content/patristics/patristictexts/173-moschus-meadow Spiritual Meadow - English translation of The Spiritual Meadow by Benedict Baker]
+
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm Limonariu sau livada duhovnicească a Fericitului Ioan Evcrata], Episcopia Ortodoxă de Alba-Iulia [Isvoare duhovniceşti], Alba-Iulia, 1991 (online pe siteul Mănăstirii Săraca).
*[http://www.vitae-patrum.org.uk/page141.html Spiritual Meadow - English translation of the Latin of Ambrosius Camaldulensis]
+
*en: [http://www.monachos.net/content/patristics/patristictexts/173-moschus-meadow Spiritual Meadow - English translation of The Spiritual Meadow by Benedict Baker]
 +
*en: [http://www.vitae-patrum.org.uk/page141.html Spiritual Meadow - English translation of the Latin of Ambrosius Camaldulensis]
  
[[Categorie:Cuvioşi]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahism]]
 
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]

Versiunea curentă din 11 martie 2019 05:06

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Ioan Moshu
Ioan Moshu
Date personale
Naștere între 550 și 570
Mutare la Domnul (†) după 620 și înainte de 634
Localizare Aigai, provincia Cilicia, Imperiul Bizantin
Naționalitate Flag of the Byzantine Empire.png bizantin
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării necunoscută
Prăznuire la data de 11 martie
Recunoaștere toate Bisericile ortodoxe
Biserici patronate

Ioan Moshu (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = „fiul lui Moschos”) a fost un călugăr și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al Limonariului, o lucrare ascetică populară în spiritualitatea monastică ortodoxă. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 11 martie.

Viața

Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din Limonariu.

Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570[1] în Aigai (Cilicia)[2]. S-a călugărit, probabil de foarte tânăr, la mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul (azi Deir Dosi, situată la SE de Ierusalim, pe valea Chedronului, în apropiere de Lavra Sf. Sava cel Sfințit), unde l-a cunoscut și pe Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, devenindu-i ucenic și prieten în același timp.

Ioan Moshu a trăit însă și în alte mănăstiri din Iudeea: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)[3], Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de Betleem și 6 km S de Lavra Sfântului Hariton de la Suka).

În timpul împăratului Tiberiu Constantin (578-582) a călătorit în Egipt și în peninsula Sinai, împreună cu monahul Sofronie (Muntele Sinai[4], dar probabil și la Faran și Rait).

În 594 s-a întors în Palestina și a participat la întronizarea patriarhului Amos al Ierusalimului.

În 604 a călătorit la Antiohia și în împrejurimile acesteia.

Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în teologie și viață bisericească pe lângă patriarhul Ioan cel Milostiv al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)[5].

După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, a plecat la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără să se poată spune dacă direct sau trecând pe la Alexandria, de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul Ioan cel Milostiv în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, a scris împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate[6].

Ioan Moshu a murit după anul 620 (dar înainte de anul 634, când Sofronie i-a adus moaștele în Țara Sfântă pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai). Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. agareni), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de metanie, unde mormântul lui există până astăzi[7].

Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire, pentru că nu a fost cinstit ca un sfânt decât prin tradiție și nu printr-o proslăvire sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la 11 martie[8].

Nume și supranume

Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de „ἐυκρατας” (și nu de „ὁ ἐγκρατής”, cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de Evcrata ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frație monastică cu acest nume, care este atestată istoric la Constantinopol, la sinodul din 536, dar și în Africa[9].

Scrieri

După cât cunoaște Patristica până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: Limonariul sau Livada duhovnicească - o scriere aghiografică de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie.

Limomariul

Limonariul (gr. Leimon) sau Livada duhovnicească (lat. Pratum spirituale[10]) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute.

Limonariul se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al patericelor (gr. paterika sau gerontikon)[11]. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale Părinților pustiei, care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice[12]), culese din multele călătorii și pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, pe la diferite mănăstiri din Țara Sfântă, Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.

Compoziția Limonariului nu ţine seama de ordinea cronologică a faptelor relatate. Lucrarea este organizată după două principii: fie caută să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj, un loc sau o mănăstire, fie pune la un loc povestiri care se înrudesc tematic[13].

În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos”[14], și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, Limonariul aduce multe informații și dezvăluie multe aspecte ale lumii monastice de atunci: acesta surprinde mentalitățile, viziunile și conceptele teologice vehiculate în acea epocă în Biserică (cum ar fi de exemplu raportarea la Sfânta Împărtășanie sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici etc.).

Istoria textului și ediții

Istoria texului Limonariului este complexă și nu există nici până astăzi o ediție critică definitivă.

Limonariul a fost pentru întâia oară editat de Fronton du Duc în Auctarium biblioth. patrum, II (Paris, 1624), 1057-1159. O ediție mai completă, având în total 219 capitole, a fost editată de Cotelier în Ecclesiae Graecae Monumenta, II (Paris, 1681), și a fost apoi reluată de J.-P. Migne, în Patrologia Graeca. LXXXVII, III, 2851-3112. O traducere veche latină din secolul al XIV-lea, făcută de Ambrose Traversari, urmează manuscrisul Laurentinus X 3, care are 301 capitole, și este publicată în Migne, Patrologia Latina, LXXIV, 121-240.

Dar Fotie cel Mare, în secolul al IX-lea, cunoștea două versiuni, una în 304 capitole, alta în 342 capitole[15]. Aceste două versiuni nu au fost deocamdată identificate, dar ele ar putea fi apropiate de varianta greacă din ms. Laurentinus X 3 (de care s-a servit Traversari pentru traducerea lui în limba latină în sec. XIV).

În secolul XX, două mici mici colecții complementare au fost identificate de Th. Nissen (în 1938 - 14 capitole)[16] și E. Mioni (în 1951 - 12 capitole)[17], care nu se găsesc în ediția Migne.

În limba română, Limonariul a fost tradus și comentat de Pr. Teodor Bodogae şi Pr. Dumitru Fecioru, la editura Episcopiei de Alba Iulia, 1991, 221 p. și anexe - ISBN: 973-95465-0-1 .

Biografia Sf. Ioan cel Milostiv

La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în Cipru, în anul 620, Ioan Moshu a scris, împreună cu Sofronie, o biografie sau „o viață” a sfântului patriarh al Alexandriei. Tot ce s-a păstrat (cunoscut până acum) din acest text este un fragment; mai precis, un rezumat al acestei biografii sau vieți s-a păstrat în primul capitol din Viața Sfântului Ioan cel Milostiv (lat. "Vita S. Joanni Eleemosynarii"), scrisă prin anii 640-650 de Leontie de Neapole și păstrată sub numele lui Simeon Metafrastul (P.G., CXIV, 895-966).

Iconografie

O icoană a Sf. Ioan Moshu se găsește în biserica-criptă în care el este înmormântat în Mănăstirea Sfântului Teodosie din Țara Sfântă. Această icoană este inscripționată în grecește ὁ Αγιος Ιωάννης ὁ Μόσχος și îl reprezintă ca pe un monah cu o carte (Limonariul, probabil) în mâna dreaptă și cu o pană de scriitor în mâna stângă.

Galerie de imagini

Note

  1. Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, Le pré spirituel, Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.
  2. Limonariu, cap. 171.
  3. Limonariu, cap. 11.
  4. Limonariu, cap. 123.
  5. cf. Leontie de Neapole, Viața Sf. Ioan cel Milostiv - apud Vincent Déroche.
  6. Cf. H. Delehaye, Analecta Bollandiana 45, 1927, p. 19-73.
  7. V. Déroche, op.cit., consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).
  8. Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm
  9. V. Déroche, op.cit., p. 10-11
  10. en. Spiritual Meadow; fr. Le Pré spirituel
  11. . Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și alte lucrări de același gen: Historia monachorum (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), Istoria lausiacă a lui Paladie, la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), Povestirile lui avva Daniel de la Schetis (sec. al VI-lea).
  12. Cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din Limonariu.
  13. V. Déroche, op.cit., p.16
  14. V. Déroche, op.cit., p.17
  15. Fotie cel Mare, Biblioteca (cod. 198).
  16. „Unbekannte Erzahlungen aus dem Pratum spirituale”, Bizantinische Zeitschrift 38, 1938, p. 351-376 (după manuscrisul Berolinensis graecus 221)
  17. „Il Pratum spirituale di Giovanni Mosco”, Orientalia Christiana Periodica 17, 1951, p. 61-94 (conține și un studiu despre tradiția manuscrisă)


Surse

A se vedea și

Legături externe