==Scrieri==
He is the author of one of the earliest hagiological worksDupă cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, entitled "patriarhul Alexandriei. ===Limomariul===''Limonariul'' (gr. ''Leimon" '') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale'', <ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>)este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute. ''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, occasionally abbreviated "Pratși anume cel al [[pateric]]elor (gr. Spirit''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec."al IV-lea, tradus și editat de A. In it he narrates his personal experiences with many great -J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lasiacă'' a lui [[asceticPaladie]]s whom he met during his extensive travels, and repeats the edifying stories which these ascetics related to himla începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>, culese din multele călătorii și pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din Țara Sfântă, Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții. Compoziția Limonariului este indiferentă la cronologie, și nu urmează decât două principii: fie să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj sau un loc ori mănăstire, fie să pună împreună povestiri care se înrudesc tematic. Though the work is devoid of critical discrimination and teems with miracles and ecstatic visionsÎn general, it gives Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a clear insight into the practices of Eastern monasticismcules aceste povestiri, contains important data on the religious cult and ceremonies of the timeele trebuie considerate ca memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos, and acquaints us with the numerous heresies that threatened to disrupt the Church in the Eastși valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse.Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele teologice vehiculate în acea epocă în Biserică (cum ar fi de exemplu raportarea la Sfânta Împărtășanie sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici etc.)
It was first edited by [[Fronton du Duc]] in ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by [[Cotelier]] in ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), which is reprinted in [[J.-P. Migne]], ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translation, by [[Ambrose Traversari]], is printed in Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240, and an Italian version made from the Latin of Traversari (Venice, 1475; Vicenzo, 1479).
===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv===
Conjointly with Sophronius, Moschus wrote a life of [[John the Almoner]], a fragment of which is preserved in the first chapter of the "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]], under the name of [[Simeon Metaphrastes]] (P.G., CXIV, 895-966).
