Ioan Maxențiu din Dacia Pontică: Diferență între versiuni
m (a redenumit Ioan Maxenţiu din Dacia Pontică în Ioan Maxențiu din Dacia Pontică: diacritice noi (cu virgulă)) |
Oql (Discuție | contribuții) m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Cuviosul Ioan | + | '''Cuviosul Ioan Maxențiu''' a viețuit în Dobrogea secolelor V–VI, fiind considerat „cel mai învățat călugăr scit”, fiind contemporan cu Sfântul [[Dionisie cel Mic]], văzând lumina zilei pe la jumătatea secolului al V-lea. |
| − | [[Cuvios]]ul părinte Ioan a intrat de tânăr în | + | [[Cuvios]]ul părinte Ioan a intrat de tânăr în obștea unei mănăstiri din [[Eparhia Tomisului]], învățând adâncul teologiei în mai multe mănăstiri din Răsărit, locuind de multe ori în preajma [[Constantinopol]]ului. |
| − | Fericitul părinte Ioan | + | Fericitul părinte Ioan Maxențiu a scris ''Epistola călugărilor sciți, adresată episcopilor africani Datin și Fortunat'', în care se susține formula teologică „theopasită” că „unul din Treime a pătimit cu trupul”, împreună cu alți patru călugări sciți – Petru, Ioan, Leontiu și Ioan. |
| − | Cuviosul părinte Ioan | + | Cuviosul părinte Ioan Maxențiu a fost unul dintre cei mai importanți [[teolog]]i creștini ai primei jumătăți a mileniului I după nașterea lui [[Iisus Hristos|Hristos]], un apărător aprig al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|ortodoxiei]] și un puternic condamnator al [[Erezie|ereziilor]]. De asemenea, cuviosul părinte [[Călugăr|monah]] Ioan Maxențiu a scris opt cărți în care tratează diferite probleme hristologice și antropologice și combate cu tărie nestorianismul și monofizismul lui [[Eutihie]], cele mai importante lucrări ale sale fiind: „Mărturisire de credință ortodoxă”, „Contra [[Nestorie]]nilor”, „Răspuns la Epistola Papei [[Hormisda]]” și altele. |
| − | După o lungă osteneală, prin scris | + | După o lungă osteneală, prin scris și asceză, pe care a dus-o acest fericit și multlăudat călugăr scit, în acele grele vremuri de frământări, dezbinări și erezii, apărând dreapta credință ortodoxă și propovăduind [[Evanghelie|Evanghelia]] lui Hristos, Cuviosul monah scit Ioan Maxențiu se mută la cele veșnice, numărându-se în ceata [[sfinți]]lor cuvioși părinți. |
[[Categorie:Monahi]] | [[Categorie:Monahi]] | ||
[[Categorie:Teologi]] | [[Categorie:Teologi]] | ||
Versiunea de la data 17 iulie 2020 08:56
Cuviosul Ioan Maxențiu a viețuit în Dobrogea secolelor V–VI, fiind considerat „cel mai învățat călugăr scit”, fiind contemporan cu Sfântul Dionisie cel Mic, văzând lumina zilei pe la jumătatea secolului al V-lea.
Cuviosul părinte Ioan a intrat de tânăr în obștea unei mănăstiri din Eparhia Tomisului, învățând adâncul teologiei în mai multe mănăstiri din Răsărit, locuind de multe ori în preajma Constantinopolului.
Fericitul părinte Ioan Maxențiu a scris Epistola călugărilor sciți, adresată episcopilor africani Datin și Fortunat, în care se susține formula teologică „theopasită” că „unul din Treime a pătimit cu trupul”, împreună cu alți patru călugări sciți – Petru, Ioan, Leontiu și Ioan.
Cuviosul părinte Ioan Maxențiu a fost unul dintre cei mai importanți teologi creștini ai primei jumătăți a mileniului I după nașterea lui Hristos, un apărător aprig al ortodoxiei și un puternic condamnator al ereziilor. De asemenea, cuviosul părinte monah Ioan Maxențiu a scris opt cărți în care tratează diferite probleme hristologice și antropologice și combate cu tărie nestorianismul și monofizismul lui Eutihie, cele mai importante lucrări ale sale fiind: „Mărturisire de credință ortodoxă”, „Contra Nestorienilor”, „Răspuns la Epistola Papei Hormisda” și altele.
După o lungă osteneală, prin scris și asceză, pe care a dus-o acest fericit și multlăudat călugăr scit, în acele grele vremuri de frământări, dezbinări și erezii, apărând dreapta credință ortodoxă și propovăduind Evanghelia lui Hristos, Cuviosul monah scit Ioan Maxențiu se mută la cele veșnice, numărându-se în ceata sfinților cuvioși părinți.
