Modificări

Urmează cursurile primare Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi gimnazialeliceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală din sat. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând la cele veşnice. Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească.Rudele sale În vara anului 1932, rudele voiau ca Ilie să urmeze Facultatea -l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, pentru a deveni mai apoi ca să-l facă preot. Dar el, dar acesta simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă , le-a spus: "Vreau sa ma „Nu, eu vreau să mă fac calugarcălugăr!". Dupa o vreme îndelungată” După un an, odatătânărul Ilie, pe când sfântul lucra la munca câmpuluicâmp, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i descopere Dumnezeu ce cale calea pe care să o urmeze. Deodată, a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea"„Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ.

Între anii 1934-1935 îşi satisface stagiu militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la mănăstire, continuând aceeaşi ascultare. La 8 aprilie 1936, în Miercurea Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), în biserica mare a mănăstirii cu hramul '''Înălţarea Domnului ''' – ctitorie a voievodului [[Ştefan cel Mare]] – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţită.

Dorul de Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a vedea Tara Sfanta face ca in 1936 înviat Domnul, fericitul monah sa plece in pelerinaj Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin. După ce se închină la Sfantul Mormanttoate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, pentru a vedea locurile pe unde a patimit Mantuitorul Hristos.Acesta ramane in obstea Manastirii Sf. cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Aici cuviosul Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Sava]] de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Prima ascultare în obştea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserica si pentru toate biserică şi sfintele slujbe.Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.  SfDuhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă. Ioan Astfel, ziua era ziua in în slujba obstii si obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur in în chilie cu multe rugaciuni rugăciuni de taina taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile SfSfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. ParintiAvea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului. Intre Între anii 19331939-1940, fericitul sihastru Ioan impreuna Iacob s-a nevoit împreună cu un alt ucenic roman, s-au nevoit intrromân într-o pestera peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea MoartaMoartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe ispite. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.In În anul 1946 a fost chemat sa slujeasca 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la schitul romanesc recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din valea Iordanului fiind Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot si asezat în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul romanesc Sfantul românesc [[Sfântul Ioan BotezatorulBotezătorul]] de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a fost botezat Mantuitorul Domnul nostru Iisus Hristos. Aici  Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a stat timp compus un bogat volum de 6 ani unde ravnea versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenindu-se mult la viata Sfpentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca.  Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, incercand s-o urmezeGalinia, Casiana şi Magdalena care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa. În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).Dorind Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o viata mai singuraticapeşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, cu binecuvantarea Patriarhului ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de Ierusalimel, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, a venit si anume Pavel. Aici s-a asezat intrnevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o pestera din pustiul Sfscară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său. Manastiri Hozeva. In sarbatori  În sărbători mari si in şi în posturi Sf. Sfântul Ioan savarsea săvârşea Dumnezeiasca Liturghie in în paraclisul pesterii Sfintei peşterii Sfânta Ana si şi se impartasea împărtăşeau amândoi cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus şi Sângele lui Hristos, multumind mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. In În timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.   În vara anului 1960, era bolnav si şi suferea toate cu multa rabdaremultă răbdare.SimtinduSimţindu-si şi sfârşitul aproape sfarsitul intr-o zi de , miercuri, 4 august , s-a impartasit împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 august sişi-a dat sufletul in mainile în mâinile lui Hristos, la varsta vârsta de numai 47 de ani. Dupa După trei zile , a fost inmormantat înmormântat în aceeaşi peşteră de monahul si impreuna vietuitorul Ioanichie Paraiala in aceeasi pesteraegumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, in locul prapastios in care s-a nevoit.Dupa 20 de aniarhimandritul Amfilohie, iar la 8 august 1980 o minune se petrecea la pestera Sfantului. Trupul sau , trupul său a fost aflat intregîntreg, nestricatde vreme, răspândind bună mireasmă, raspandind buna mireasmasemn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.  O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. Tot in acelasi an la La 15 august 1980 moastele sale sunt depuse in , acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste, şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaşte în biserica cu hramul Sf. Stefan[[Sfântul Ştefan]] din incintă, din incinta unde se afla si moastele Sf. află şi moaştele [[Sfântului Gheorghe Hozevitul]].Cat De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc. Această strămutare a vietuit in pustie, Sfantul moaştelor Sfântului Ioan Iacob s-a indeletnicit si făcut cu versulbinecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. Astfel el a lasat o carte cu poezii inchinate lui DumnezeuEl este cinstit de toţi ortodocşii, Maicii Domnului si sfintilordar, numita "Dor de pustiemai ales, dor de cer". Cartea de poezii a Sfantului Ioan Iacob poate fi gasita si cumparata fiind tiparita de catre editura "Trinitas" cei din IasiRomânia, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.  Sf. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane luand in Române, luând în considerare sfintenia vietii sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte, l-a canonizat ca sfant trecut în rândul sfinţilor, la data de 20 -21 iunie , 1992, sub numele de "Sf. Cuvios „Sfântul Ioan Iacob de la Neamt Neamţ”, fixându-i- Hozevitul"se zi de prăznuire, hotarand pentru praznuire ziua de [[5 august]], data mutarii mutării lui la cele vesniceveşnice.   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. In Amin. ==Scrieri==*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Dor de pustie, dor de cer'', Editura Trinitas   ==Recunoaştere== În numele Sfantului Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel in în curtea Seminarului "[[Veniamin Costachi" ]] de la Manastirea Neamt, judetul Neamt Mănăstirea Neamţ s-a construit o biserica biserică în cinstea sa(sfintita sfinţită de catre către Sanctitatea sa Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic in ]] în anul [[1996]]) unde, prin bunavointa si bunăvoinţa şi lucrarea lui Dumnezeu, sperăm că vor fi aduse moastele moaştele Sf. Ioan Iacob. Sfantul Ioan Iacob este si , de asemenea, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi. Fiind Trăgându-se de prin partile acestea, ale origine din părţile Dorohoiului, Sfantul Sfântul Sinod al B.O.R. a hotarat ca Sfantul Sfântul Ioan Iacob sa să fie protectorul si şi mijlocitorul elevilor, profesorilor si şi ostenitorilor acestei scoli teologice inaintea înaintea Bunului Dumnezeu.