== Viaţa ==
S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim si Ecaterina, fiind singurul copil la parinţi. La 6 luni de zile de la naştere, mama pruncului Ilie, îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi parinţii. El este îngrijit de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţei, învăţându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti.
Urmează cursurile primare şi gimnaziale, fiind cel mai bun elev din şcoală din sat. În 1924 are parte de o altă încercare, bunica sa trecând la cele veşnice.
Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească.Rudele sale voiau ca Ilie să urmeze Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pentru a deveni mai apoi preot, dar acesta simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă le-a spus: "Vreau sa ma fac calugar!"
Dupa o vreme îndelungată, odată, pe când sfântul lucra la munca câmpului, se ruga cu lacrimi să-i descopere Dumnezeu ce cale să urmeze. Deodată, a auzit un glas zicând: "Mănăstirea".
Acesta urmeaza calea spre Manastirea Neamt unde face ascultare, la infirmerie si la biblioteca manastirii.
Intre anii 1934-1935 satisface stagiu militar la Dorohoi. Dupa ce termina armata, se reintoarce la manastire, continuand aceeasi ascultate. La 8 aprilie 1936 in Miercurea Mare rasoforul Ilie Iacob este tuns in monahism de arhiereul Valerie Moglan.
Moastele SfUrmează cursurile primare şi gimnaziale, fiind cel mai bun elev din şcoală din sat. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând la cele veşnice. Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească.Rudele sale voiau ca Ilie să urmeze Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pentru a deveni mai apoi preot, dar acesta simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă le-a spus: "Vreau sa ma fac calugar!". Dupa o vreme îndelungată, odată, pe când sfântul lucra la munca câmpului, se ruga cu lacrimi să-i descopere Dumnezeu ce cale să urmeze. Deodată, a auzit un glas zicând: "Mănăstirea". Acesta urmează calea spre [[Mănăstirea Neamţ]] unde face ascultare, la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.Între anii 1934-1935 îşi satisface stagiu militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la mănăstire, continuând aceeaşi ascultare. La 8 aprilie 1936, în Miercurea Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), în biserica mare a mănăstirii cu hramul Înălţarea Domnului – ctitorie a voievodului [[Ştefan cel Mare]] – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan Iacob. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţită.
Dorul de a vedea Tara Sfanta face ca in 1936 fericitul monah sa plece in pelerinaj la Sfantul Mormant, pentru a vedea locurile pe unde a patimit Mantuitorul Hristos.
Acesta ramane in obstea Manastirii Sf. Sava din pustiul Iordanului. Aici cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserica si pentru toate sfintele slujbe.
