Modificări

{{Sfinți|nume= Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, Românul |Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la Neamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel|localizare= România, Israel|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= română|tip= [[cuvios]]|canonizare= 20-21 iunie, 1992|calendar= [[5 august]]|biserici= Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț|site=|}}Sfântul '''[[Ioan ]] [[Iacov|Iacob ]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi recenți [[sfinţisfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea NeamţNeamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Ţara Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât şi și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi credință și de vieţuire creştineascăviețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendarul ortodoxcalendar]] ul ortodox la data de [[5 august]].

== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna PăltinişPăltiniș, judeţul Botoşanijudețul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina şi și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "Iliuţă"„Iliuță”. La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat şi și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi și lipsit de mângâierea părinţilor şi părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase șase copii.

Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi și liceul "Dimitrie Cantemir" „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoalășcoală.

Dorul spre Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu şi și al vieţii vieții [[pustnicEremit|pustnicești]]eşti, după exemplul şi și pilda Părinţilor Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din CernăuţiCernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simţindusimțindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă viață mai înaltă, le-a spus: "Nu„Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" ” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea„Mănăstirea!" ” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şiși-a luat cărţile cărțile sfinte, crucea şi și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[Ziua Domnului|duminică]], şiși, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obştea obștea Mănăstirii NeamţNeamț, unde face ascultare, la infirmerie şi și la biblioteca mănăstirii.

[[Imagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob Hozevitul]]Între anii 1934-1935 îşi 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la [[mănăstire]], continuând aceeaşi aceeași ascultare. La [[8 aprilie]] 1936, în [[Miercurea Mare]], [[rasoforTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]]ul Ilie Iacob este tuns în monahism de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la Iași), în biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Înălţarea Înălțarea Domnului]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan Ștefan cel Mareși Sfânt]] – primind, potrivit pravilei călugăreşticălugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii cunoscuții călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităviață îmbunătățită.

Dorind viaţă viață [[pustnicEremit|pustnicească]]ească şi și arzând cu inima pentru Hristos şi și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi și a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]], fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Ţara Țara Sfântă]] împreună cu alţi alți doi monahi din lavră, Claudie şi și Damaschin, în noiembrie acelaşi același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi și sărută Crucea Golgotei şi și [[Mormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea NeamţNeamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieştenevoiește, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Lavra Sf. Savacel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi și încercări de la oameni şi și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obştea obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de [[Smerenia|smerenie]] şi și [[Mila|milă]] faţă față de toţitoți. Avea şi și ascultarea de infirmier al mănăstirii şi și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe călugări, cât şi și pe numeroşii numeroșii arabi şi și beduini, bolnavi sau răniţi răniți în război, care erau aduşi aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şiși-l căutau atât unii, cât şi alţiiși alții.

Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoştea cunoștea limba română, era un mare povăţuitor povățuitor de suflete, şi și mărturisea pe toţi toți călugării români nevoitori în Ţara Țara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi și citiri din Sfânta [[Sfânta Evanghelie]] şi și din scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi și darul scrierii de învăţături şi învățături și versuri duhovniceştiduhovnicești, pe care le trimitea fraţilor fraților săi din Ţara Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 1939–1940 fericitul [[pustnicEremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monahCălugăr|monahul]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitobștescul sfârșit. Obişnuia Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[ispităIspita|ispite]]. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 este hirotonit [[diacon]]Între anii 1940–1941, la [[13 mai]]din cauza războiului, în [[Biserica Sfântului MormântCuvios]], ul Ioan a stat cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], superiorul Așezământului Românesc mai mulți călugări din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Patriarhia RomânăȚara Sfântă]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de într-un lagăr pe [[valea IordanuluiMuntele Măslinilor]] (înfiinţat atunci de Patriarhia română). Fiind eliberat, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristosse reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.

Timp de 5 aniÎn anul 1947 este hirotonit [[diacon]], cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbela [[13 mai]], în limba română[[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[pelerinVictorin Ursache]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească superiorul Așezământului Românesc din schitIerusalim. În același an, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de suflet. Noaptea, însăarhiereul Irinarh, se nevoia singur, neştiut fiind numit de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[Maria EgipteancaBiserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]]. Nevoinţa lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până egumen la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea schitului şi odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi se retrăgea câteva ore la linişte într-o peşteră Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe malul [[Valea Iordanului]] (înființat atunci de Patriarhia română), iar dimineaţa se întorcea la schit cu chipul luminataproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Iisus Hristos]].

Singurul său ucenic statornic era Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și [[monahPelerinaj|pelerini]]ul Ioanichie; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, precum şi câteva maici românce bătrânea înnoit chiliile și biserica schitului și, Melaniamai ales, Nataliaviața duhovnicească din schit, Galiniaostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, Casiana şi Magdalenape care îi spovedea, care îi erau fiice duhovniceşti şi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se aflau sub [[ascultare]]a sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi iubind desăvârşit linşitea şi rugăciuneanevoia singur, fericitul stareţ Ioan s-a retrasneștiut de nimeni, fie în luna noiembrie 1952chilie, din fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[ascultareMaria Egipteanca]]a de [[egumen]] şi. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, împreună iar cu ucenicul său Ioanichiemâinile lucra la grădină, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]]la întreținerea schitului și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-o peșteră de pe valea pârâului Cherit (Horat)malul Iordanului, iar dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.

Din vara anului 1953Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiereprecum și câteva maici românce bătrâne, Melania, numită Chilia Sfintei AnaNatalia, undeGalinia, după tradiţieCasiana și Magdalena, ea care îi erau fiice duhovnicești și se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un pruncaflau sub [[ascultare]]a sa. Alături de elArzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici fericitul stareț Ioan s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 aniretras, în rugăciuni neîncetateluna noiembrie 1952, în privegheri din [[ascultare]]a de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu [[înstrăinareegumen]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterăși, unde împreună cu greu se ajungeaucenicul său Ioanichie, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[ucenicHozeva]]ul său, pe valea pârâului Cherit (Horat).

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Din vara anului 1953, fericitul Ioan săvârşea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peşterii [[Sfânta Ana]] şi se împărtăşeau amândoi retrage cu [[Euharistie|Trupul şi Sângele lui Hristos]]ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, mulţumind ea se ruga lui Dumnezeu pentru toatesă-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. În timpul zilei şi Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în clipe privegheri de răgaztoată noaptea, ieşea în gura peşteriipostiri îndelungate, la luminăîn lacrimi neștiute, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zicugetări și în doriri duhovnicești, pesmeţirăbdând tot felul de ispite, măslinesuferințe, smochine şi bea puţină apălipsuri, lupte cu diavolii și cu [[înstrăinare]] totală, iar noaptea dormea câteva oreaprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scândurăscară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, având o piatră drept perinăprin unele scrieri sfinte și prin [[ucenic]]ul său.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea [[4 augustSfânta Liturghie]], s-a împărtăşit în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile [[Euharistie|Trupul și Sângele lui Hristos]], la vârsta mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei și în clipe de numai 47 de ani. După trei zilerăgaz, a fost înmormântat ieșea în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghegura peșterii, la lumină, arhimandritul Amfilohieunde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Ştiuse mai dinainte data sfârşitului său, pe care şi-a însemnat-Mânca o pe peretele peşterii. A fost înmormântat dată în peştera în care s-a nevoit şi care s-a umplutzi, pesmeți, măsline, smochine și bea puțină apă, în timpul slujbeiiar noaptea dormea câteva ore, de nenumărate păsărelepe o scândură, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioanavând o piatră drept perină.

După 20 de ani, la [[8 augustImagine:Ioan-iacob-hozevitul.jpg|thumb|right|300 px|Sfântul Părinte Ioan]] 1980În vara anului 1960, trupul său a fost aflat întregera bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmămiercuri 4 august, semn că ls-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilorîmpărtășit cu [[Sfintele Taine]], iar joi dimineața, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La [[15 5 august]] 19801960, acelaşi egumen ila orele 5 și-a pregătit raclă sculptată dat [[suflet]]ul în lemn mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de numai 47 de chiparosani. După trei zile, l-a aşezat fost înmormântat în eaaceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, cu mare cinstearhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, şi lpe care și-a dus însemnat-o pe peretele peșterii. A fost înmormântat în peștera în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnuluis-a nevoit și care s-a umplut, hramul acestei mănăstiriîn timpul slujbei, depunând Sfintele [[Moaşte]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintăde nenumărate păsărele, unde se află şi moaştele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]]hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

De atunciDupă 20 de ani, la [[8 august]] 1980, vin zilnic pelerini ortodocşitrupul său a fost aflat întreg, şi chiar catolicinestricat de vreme, ca să se închine la moaştele Cuviosuluirăspândind bună mireasmă, cerândusemn că l-i ajutorula preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primescpământ. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan sO mare bucurie duhovnicească i-a făcut cu binecuvântarea cuprins pe toți. La [[patriarh15 august]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de toţi ortodocşiichiparos, darl-a așezat în ea, mai alescu mare cinste, și l-a dus în procesiune, împreună cu câțiva arhierei de cei la Patriarhia Ortodoxă din RomâniaIerusalim și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, Greciadepunând Sfintele [[Moaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, Cipru şi Ţara Sfântăunde se află și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].

[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe RomâneDe atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, luând în considerare sfinţenia vieţii ca să se închine la moaștele Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaştecerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, lîl primesc. Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-făcut cu binecuvântarea [[21 iuniepatriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, 1992dar, mai ales, sub numele de "Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul"cei din România, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]]Grecia, data mutării lui la cele veşniceCipru și Țara Sfântă.

Cu ale lui sfinte rugăciuni[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–[[21 iunie]], Doamne Iisuse Hristoase1992, Fiul lui Dumnezeusub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, miluieştefixându-ne i-se prăznuire pe noi. Aminziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veșnice.

==RecunoaştereRecunoaștere==

Chiar înainte de a fi procedat la "canonizare"„canonizare”, adică la trecerea lui în rândul [[sfinţisfinți]]lor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un [[călugăr]]-[[Imnografie|imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii credincioșii care ajungeau în faţa fața [[moaştemoaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamţ Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996).

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Trăgându-se de origine din părţile părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi și mijlocitorul elevilor, profesorilor şi și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

*Sfantul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, "''Hrană Duhovnicească"'', Editura Lumină din Lumină, BucureştiBucurești, 2000, pag.624 p*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf.Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată)

'''Canonisirea împiedicată de cei adormiţiadormiți'''

La un Preasfinţit Preasfințit Episcop <br>

cu năravul la beţiebeție.

Şi Și precum aceste plângeri<br>

s-a găsit de cuviinţă cuviință <br>

şi și cei mari să aibă ştireștire.

Preasfinţitul Preasfințitul la sfârşitsfârșit,<br>

şi și scăpând din mână pana<br>

Cugetând puţin puțin bătrânul<br>

căci îi ţiuie țiuie urechea<br>

dar în clipa-aceea iarăşiiarăși<br>

şi și de frică Arhiereul<br>

Dar venindu-şi și iar în fire,<br>

şi și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândeţe blândețe i-a grăit:

Iată, am aceste ştiriștiri,<br>

Preasfinţitul Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înşel înșel cu băutura<br>şi și de rău cu drept mă ţințin!

slujba cum ţiți-o împlineştiîmplinești?<br>

şapte șapte ani să nu slujeştislujești!”

„Preasfinţite„Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfinţitsfințit,<br>

ca pe cei trecuţi trecuți din viaţă viață <br>

a-nţeles nțeles cine striga,<br>şi și rupând scrisoarea, zice:<br>

aş aș putea nedreptăţinedreptăți!

Cei din viaţă viață cer pedeapsă<br>

solitor te-au câştigatcâștigat!

Şi Ți să nu mă uiţi uiți pe mine<br>

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, Bucureşti București, 2000, ppag. 140-142)<math>Introduceţi formula aici</math>==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: :Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Alt tropar, glasul al 8-lea: :Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 8-lea: :Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

În limba română*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.htmlPoezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.) [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]