Modificări

{{Sfinți|nume= Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, Românul |Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la Neamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel|localizare= România, Israel|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= română|tip= [[cuvios]]|canonizare= 20-21 iunie, 1992|calendar= [[5 august]]|biserici= Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț|site=|}}Sfântul '''[[Ioan ]] [[Iacov|Iacob ]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi recenți [[sfinţisfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea NeamţNeamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Ţara Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât şi și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi credință și de vieţuire creştineascăviețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendarul ortodoxcalendar]] ul ortodox la data de [[5 august]].

== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina și Maxim şi EcaterinaIacob, fiind singurul copil la părinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.

Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, apoi iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi și liceul „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoală. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând la cele veşnice. Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii [[pustnic]]eşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din Cernăuţi, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[duminică]], şi, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obştea Mănăstirii Neamţșcoală.

Acesta urmează Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții [[Eremit|pustnicești]], după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din Cernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea spre pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[Ziua Domnului|duminică]], și, călăuzit de [[Mănăstirea NeamţDuhul Sfânt]] , a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde face ascultare, la infirmerie şi și la biblioteca mănăstirii.

[[Imagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob Hozevitul]]Între anii 1934-1935 îşi 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la [[mănăstire]], continuând aceeaşi aceeași ascultare. La [[8 aprilie]] 1936, în [[Miercurea Mare]], [[rasoforTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]]ul Ilie Iacob este tuns în monahism de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la Iași), în biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Înălţarea Înălțarea Domnului]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan Ștefan cel Mareși Sfânt]] – primind, potrivit pravilei călugăreşticălugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii cunoscuții călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităviață îmbunătățită.

Dorind viaţă viață [[pustnicEremit|pustnicească]]ească şi și arzând cu inima pentru Hristos şi și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi și a înviat Domnulnostru [[Iisus Hristos]], fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Ţara Țara Sfântă]] împreună cu alţi alți doi monahi din lavră, Claudie şi și Damaschin, în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi și sărută Crucea Golgotei şi și [[Mormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea NeamţNeamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieştenevoiește, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Lavra Sf. Savacel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi și încercări de la oameni şi și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obştea obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de [[Smerenia|smerenie]] şi și [[Mila|milă]] faţă față de toţitoți. Avea şi și ascultarea de infirmier al mănăstirii şi și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe călugări, cât şi și pe numeroşii numeroșii arabi şi și beduini, bolnavi sau răniţi răniți în război, care erau aduşi aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şiși-l căutau atât unii, cât şi alţiiși alții.

Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoştea cunoștea limba română, era un mare povăţuitor povățuitor de suflete, şi și mărturisea pe toţi toți călugării români nevoitori în Ţara Țara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi și citiri din Sfânta [[Sfânta Evanghelie]] şi și din scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi și darul scrierii de învăţături şi învățături și versuri duhovniceştiduhovnicești, pe care le trimitea fraţilor fraților săi din Ţara Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 1939–1940 fericitul [[pustnicEremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monahCălugăr|monahul]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitobștescul sfârșit. Obişnuia Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[ispităIspita|ispite]]. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 este hirotonit [[diacon]]Între anii 1940–1941, la [[13 mai]]din cauza războiului, în [[Biserica Sfântului MormântCuvios]], ul Ioan a stat cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], superiorul Așezământului Românesc mai mulți călugări din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Patriarhia RomânăȚara Sfântă]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de într-un lagăr pe [[valea IordanuluiMuntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristosse reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.

Timp de 5 aniÎn anul 1947 este hirotonit [[diacon]], cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbela [[13 mai]], în limba română[[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[pelerinVictorin Ursache]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească superiorul Așezământului Românesc din schitIerusalim. În același an, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedeaCuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare fiind numit de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea [[Valea Iordanului]] (înființat atunci de Patriarhia română), încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Maria EgipteancaIisus Hristos]].

Singurul său ucenic statornic era monahul IoanichieTimp de 5 ani, precum şi câteva maici românce bătrânecât a dus această ascultare, MelaniaCuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, Nataliaîn limba română, Galinia, Casiana şi Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și [[ascultarePelerinaj|pelerini]]; a sacompus un bogat volum de versuri duhovnicești, a înnoit chiliile și biserica schitului și, mai ales, viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. În luna noiembrie 1952Noaptea, însă, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din [[ascultare]]a nevoia singur, neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[egumenMaria Egipteanca]] şi. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, împreună iar cu ucenicul său Ioanichiemâinile lucra la grădină, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]]la întreținerea schitului și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-o peșteră de pe valea pârâului Cherit (Horat)malul Iordanului, iar dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.

Din vara anului 1953Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiereprecum și câteva maici românce bătrâne, Melania, numită Chilia Sfintei AnaNatalia, undeGalinia, după tradiţieCasiana și Magdalena, ea care îi erau fiice duhovnicești și se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un pruncaflau sub [[ascultare]]a sa. Alături de elArzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici fericitul stareț Ioan s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 aniretras, în rugăciuni neîncetateluna noiembrie 1952, în privegheri din [[ascultare]]a de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu [[înstrăinareegumen]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterăși, unde împreună cu greu se ajungeaucenicul său Ioanichie, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[ucenicHozeva]]ul său, pe valea pârâului Cherit (Horat).

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Din vara anului 1953, fericitul Ioan săvârşea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peşterii [[Sfânta Ana]] şi se împărtăşeau amândoi retrage cu [[Euharistie|Trupul şi Sângele lui Hristos]]ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, mulţumind ea se ruga lui Dumnezeu pentru toatesă-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. În timpul zilei şi Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în clipe privegheri de răgaztoată noaptea, ieşea în gura peşteriipostiri îndelungate, la luminăîn lacrimi neștiute, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zicugetări și în doriri duhovnicești, pesmeţirăbdând tot felul de ispite, măslinesuferințe, smochine şi bea puţină apălipsuri, lupte cu diavolii și cu [[înstrăinare]] totală, iar noaptea dormea câteva oreaprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scândurăscară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, având o piatră drept perinăprin unele scrieri sfinte și prin [[ucenic]]ul său.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea [[4 augustSfânta Liturghie]], s-a împărtăşit în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile [[Euharistie|Trupul și Sângele lui Hristos]], la vârsta de numai 47 de animulțumind lui Dumnezeu pentru toate. După trei zile, a fost înmormântat În timpul zilei și în aceeaşi peşteră clipe de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorgherăgaz, arhimandritul Amfilohieieșea în gura peșterii, iar la [[8 august]] 1980lumină, unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, trupul său a fost aflat întregpesmeți, nestricat de vrememăsline, răspândind bună mireasmăsmochine și bea puțină apă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţiloriar noaptea dormea câteva ore, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământo scândură, având o piatră drept perină.

O mare bucurie duhovnicească i[[Imagine:Ioan-iacob-hozevitul.jpg|thumb|right|300 px|Sfântul Părinte Ioan]]În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a cuprins pe toţi. La împărtășit cu [[Sfintele Taine]], iar joi dimineața, [[15 5 august]] 19801960, acelaşi egumen ila orele 5 și-a pregătit raclă sculptată dat [[suflet]]ul în lemn mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de numai 47 de chiparosani. După trei zile, l-a aşezat fost înmormântat în eaaceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, cu mare cinstearhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, şi lpe care și-a dus însemnat-o pe peretele peșterii. A fost înmormântat în peștera în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnuluis-a nevoit și care s-a umplut, hramul acestei mănăstiriîn timpul slujbei, depunând Sfintele [[Moaşte]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintăde nenumărate păsărele, unde se află şi moaştele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]]hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

De atunciDupă 20 de ani, la [[8 august]] 1980, vin zilnic pelerini ortodocşitrupul său a fost aflat întreg, şi chiar catolicinestricat de vreme, ca să se închine la moaştele Cuviosuluirăspândind bună mireasmă, cerândusemn că l-i ajutorula preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primescpământ. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan sO mare bucurie duhovnicească i-a făcut cu binecuvântarea cuprins pe toți. La [[patriarh15 august]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de toţi ortodocşiichiparos, darl-a așezat în ea, mai alescu mare cinste, și l-a dus în procesiune, împreună cu câțiva arhierei de cei la Patriarhia Ortodoxă din RomâniaIerusalim și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, Greciadepunând Sfintele [[Moaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, Cipru şi Ţara Sfântăunde se află și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].

[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe RomâneDe atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, luând în considerare sfinţenia vieţii ca să se închine la moaștele Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaştecerându-i ajutorul, pe care, ltoți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-făcut cu binecuvântarea [[21 iuniepatriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, 1992dar, sub numele de "Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ"mai ales, fixându-i-se zi de prăznuirecei din România, [[5 august]]Grecia, data mutării lui la cele veşniceCipru și Țara Sfântă.

Cu ale lui sfinte rugăciuni[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–[[21 iunie]], Doamne Iisuse Hristoase1992, Fiul lui Dumnezeusub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, miluieştefixându-ne i-se prăznuire pe noi. Aminziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veșnice.

==RecunoaştereRecunoaștere==

Chiar înainte de a fi procedat la "canonizare"„canonizare”, adică la trecerea lui în rândul [[sfinţisfinți]]lor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un [[călugăr]]-[[Imnografie|imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii credincioșii care ajungeau în faţa fața [[moaştemoaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamţ Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996).

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Trăgându-se de origine din părţile părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi și mijlocitorul elevilor, profesorilor şi și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

*Sfantul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, "Hrana Duhovniceasca"''Hrană Duhovnicească'', Editura Lumina Lumină din LuminaLumină, București, 2000, pag.624*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată) ===Fragmente==='''Canonisirea împiedicată de cei adormiți''' La un Preasfințit Episcop <br>au venit din eparhie<br>plângeri contra unui preot<br>cu năravul la beție. Și precum aceste plângeri<br>stăruiau necontenit,<br>s-a găsit de cuviință <br>să-l oprească de slujit. S-a alcătuit scrisoare<br>spre a lui canonisire,<br>ca prin asta parohia <br>și cei mari să aibă știre. Dar când dă să iscălească<br>Preasfințitul la sfârșit,<br>s-a făcut un vuiet mare, <br>mii de glasuri s-au pornit:[[Imagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”<br>auzit-a din văzduh,<br>și scăpând din mână pana<br>tulburatu-s-a la duh. Cugetând puțin bătrânul<br>s-a gândit că-i o părere,<br>căci îi țiuie urechea<br>uneori de priveghere. Deci, apucă iar condeiul<br>ca să facă iscălire,<br>dar în clipa-aceea iarăși<br>se aude glăsuire! „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”<br>se aude lămurit,<br>și de frică Arhiereul<br>a lăsat de iscălit. Dar venindu-și iar în fire,<br>vrea să termine de scris,<br>socotind acele glasuri<br>nălucire ca de vis. Dar a treia oară, mâna<br>a-nceput a-i tremura,<br>căci potopul cel de glasuri<br>mai năvalnic răsuna. Aruncând din mână pana<br>a lăsat neiscălit<br>și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândețe i-a grăit: „Preacucernice Părinte!<br>Iată, am aceste știri,<br>Adevăr ne scrie lumea,<br>Ori sunt goale uneltiri?” „Toate sunt adevărate,<br>Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înșel cu băutura<br>și de rău cu drept mă țin! De la alte patimi rele<br>Dumnezeu m-a izbăvit,<br>dar năravul băuturii<br>deseori m-a biruit.” „Dar, (îi zice lui Vlădica)<br>slujba cum ți-o împlinești?<br>căci de-acuma ai pedeapsă <br>șapte ani să nu slujești!” „Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfințit,<br>n-a rămas în parohie<br>nici un om nepomenit. Mai cu seamă eu, smeritul<br>foarte mult mă sârguiesc<br>ca pe cei trecuți din viață <br>pururea să-i pomenesc.” Auzind Vlădica asta<br>a-nțeles cine striga,<br>și rupând scrisoarea, zice:<br>„Mergi la parohia ta! Eu asemenea persoane<br>nu le pot canonisi,<br>căci atunci pe mii de duhuri<br>aș putea nedreptăți! Cei din viață cer pedeapsă<br>după faptul arătat,<br>iară cei din altă lume<br>solitor te-au câștigat! Am aicea zeci de plângeri<br>scrise doar ca să te cert,<br>dar din ceruri, mii de glasuri<br>strigă astăzi să te iert![[Imagine:Moastele-Sf.-Ioan-Romanul2.jpg|right|thumb|350 px|Moaștele Sf. Cuvios Ioan]]Mergi la slujba ta în pace,<br>dar să nu mai faci sminteli.<br>Ți să nu mă uiți pe mine<br>la a slujbei rânduieli!” (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, București, 2000, pag.140-142) ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: :Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Alt tropar, glasul al 8-lea: :Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 8-lea: :Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

În limba română*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.htmlPoezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.) [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]