Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Iacob Hozevitul

8.203 octeți adăugați, 4 august 2020 05:21
m
aranjare în pagină
{{Sfinți|nume=Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, Românul |Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la Neamț]] |nastere= Introducere 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire=5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel|localizare=România, Israel|recunoastere= [[SfântBiserica Ortodoxă Română]]ul |etnie= română|tip= [[cuvios]]|canonizare= 20-21 iunie, 1992|calendar= [[5 august]]|biserici= Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț|site=|}}Sfântul '''[[Ioan ]] [[Iacov|Iacob]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenți [[sfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea Neamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendar]]ul ortodox la data de [[5 august]].
== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie ]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina și Maxim si EcaterinaIacob, fiind singurul copil la parinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie, îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi parinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.
Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, apoi iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi și liceul „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoală. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând la cele veşnice. Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţșcoală.
Acesta urmează calea Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții [[Mănăstirea NeamţEremit|pustnicești]] unde face ascultare, după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la infirmerie şi la biblioteca mănăstiriiviața monahicească.Între anii 1934În vara anului 1932, rudele voiau să-1935 îşi satisface stagiu militar l dea la Dorohoifacultatea de [[Teologie]] din Cernăuți, în Regimentul 29 Infanterieca să-l facă [[preot]]. După terminarea stagiului militarDar el, simțindu-se reîntoarce chemat de Dumnezeu la mănăstireo viață mai înaltă, continuând aceeaşi ascultare. La 8 aprilie 1936le-a spus: „Nu, în Miercurea Mareeu vreau să mă fac călugăr!” După un an, rasoforul tânărul Ilie Iacob este tuns în monahism , pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi)sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în biserica mare suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a mănăstirii cu hramul '''Înălţarea luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului''' – ctitorie a voievodului din casa natală, fiind în zi de [[Ştefan cel MareZiua Domnului|duminică]] – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou numeși, cel călăuzit de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul [[Ioachim SpătarulDuhul Sfânt]], egumenul schitului Pocrova intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităunde face ascultare, la infirmerie și la biblioteca mănăstirii.
Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah [[Imagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob pleacă Hozevitul]]Între anii 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi DamaschinRegimentul 29 Infanterie. După ce terminarea stagiului militar, se închină reîntoarce la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului[[mănăstire]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanuluicontinuând aceeași ascultare. ApoiLa [[8 aprilie]] 1936, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţîn [[Miercurea Mare]], fericitul monah Ioan [[Treptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]] Ilie Iacob se nevoieşte, este tuns în continuaremonahism de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la Iași), în Mănăstirea biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Sfântul SavaÎnălțarea Domnului]] de lângă Betleem– ctitorie a voievodului [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] – primind, timp de zece anipotrivit pravilei călugărești, răbdând grele ispiteun nou nume, boli şi încercări cel de la oameni şi de la diavoliIoan. Prima ascultare în obştea Sfântul Sava Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri[[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubireegumenul schitului Pocrov, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea unul din cunoscuții călugări moldoveni cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţiiviață îmbunătățită.
Duhovnicul luiDorind viață [[Eremit|pustnicească]] și arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, ieroschimonahul Savaunde S-a născut, macedonean de neama pătimit și a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]], care cunoştea limba românăfericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Țara Sfântă]] împreună cu alți doi monahi din lavră, era un mare povăţuitor de sufleteClaudie și Damaschin, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântănoiembrie același an. AstfelDupă ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și [[Mormântul Domnului]], ziua era cei trei călugări se retrag să ierneze în slujba obştii şi a bolnavilorobștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea Neamț]], iar noaptea fericitul monah Ioan Iacob se nevoia singur nevoiește, în chilie cu multe rugăciuni continuare, în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de tainăzece ani, cu metaniirăbdând grele ispite, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţiboli și încercări de la oameni și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Cunoscând bine limba greacăFăcea prescuri, traducea unele pagini alese patristicemenținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, din care se hrănea de [[Smerenia|smerenie]] și [[Mila|milă]] față de toți. Avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe sinecălugări, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceştinumeroșii arabi și beduini, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă bolnavi sau le dădea pelerinilor români răniți în război, care veneau spre închinare erau aduși la Mormântul Domnuluiinfirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, cât și alții.
Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoștea limba română, era un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumranmare povățuitor de suflete, aproape de Marea Moartăși mărturisea pe toți călugării români nevoitori în Țara Sfântă. Aici Astfel, ziua era în slujba obștii și a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâialăbolnavilor, care i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să iar noaptea se roage noaptea, nevoia singurîn [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructemetanii, răbdând multe ispitelacrimi și citiri din Sfânta [[Evanghelie]] și din scrierile [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]]. Între anii 1940-1941Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din cauza războiuluicare se hrănea atât pe sine, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr cât și pe Muntele Măslinilorcei ce veneau la el. Fiind eliberatAvea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, se reîntoarce pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţeMormântul Domnului.
În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, Între anii 1939–1940 fericitul [[Eremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc un ucenic român într-o peșteră din Ierusalim. În acelaşi anpustiul [[Qumran]], Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt aproape de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc [[Sfântul Ioan BotezătorulMarea Moartă]] de . Aici a cunoscut pe valea Iordanului[[Călugăr|monahul]] [[Ioanichie Pârâială]], aproape de locul unde Scare i-a botezat Domnul nostru Iisus Hristosrămas [[ucenic]] credincios până la obștescul sfârșit. Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[Ispita|ispite]].
Timp de 5 aniÎntre anii 1940–1941, cât a dus această ascultaredin cauza războiului, Cuviosul [[Cuvios]]ul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi stat cu învăţături pentru mai mulți călugări şi pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenindu[[Țara Sfântă]] într-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, un lagăr pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet[[Muntele Măslinilor]]. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilieFiind eliberat, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteancareîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.
Singurul său ucenic statornic era monahul IoanichieÎn anul 1947 este hirotonit [[diacon]], precum şi câteva maici românce bătrânela [[13 mai]], Melaniaîn [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], Nataliacu aprobarea Patriarhului României, Galiniala recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], Casiana şi Magdalena care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sasuperiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În luna noiembrie 1952același an, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]] egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii la Schitul românesc Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, Ioan Botezătorul de pe valea pârâului Cherit [[Valea Iordanului]] (Horatînființat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Iisus Hristos]].
Din vara anului 1953Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, fericitul Cuviosul Ioan se retrage Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu ucenicul la o peşteră din apropiereînvățături pentru călugări și [[Pelerinaj|pelerini]]; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, numită Chilia Sfintei Anaa înnoit chiliile și biserica schitului și, undemai ales, după tradiţieviața duhovnicească din schit, ea ostenindu-se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un pruncmult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Alături de elNoaptea, într-o altă peşterăînsă, se nevoia un monah cipriotsingur, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp neștiut de 7 aninimeni, fie în rugăciuni neîncetatechilie, în privegheri de toată noapteafie ieșind să se roage pe valea Iordanului, în postiri îndelungateîncercând să urmeze, în lacrimi neştiutedupă putere, în cugetări şi în doriri duhovniceştiCuvioasei [[Maria Egipteanca]]. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, răbdând tot felul de ispiteiar cu mâinile lucra la grădină, suferinţe, lipsuri, lupte la întreținerea schitului și odihnea cu diavolii şi cu înstrăinare totalădragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, aprinzânduspovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-se o peșteră de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterămalul Iordanului, unde cu greu iar dimineața se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând întorcea la schit cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul săuchipul luminat.
În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, precum și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana și Magdalena, care îi erau fiice duhovnicești și se împărtăşeau amândoi aflau sub [[ascultare]]a sa. Arzând cu Trupul şi Sângele lui inima mai mult pentru Hristosși iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi în clipe de răgazfericitul stareț Ioan s-a retras, ieşea în gura peşterii, la luminăluna noiembrie 1952, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi[[ascultare]]a de [[egumen]] și, pesmeţiîmpreună cu ucenicul său Ioanichie, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva oreintră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]], pe o scândură, având o piatră drept perinăvalea pârâului Cherit (Horat).
În Din vara anului 19601953, era bolnav şi suferea toate fericitul Ioan se retrage cu multă răbdareucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. SimţinduAlături de el, într-şi sfârşitul aproapeo altă peșteră, miercuri 4 augustse nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a împărtăşit nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu Sfintele Taineucenicul său, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 timp de 7 ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră rugăciuni neîncetate, în privegheri de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghetoată noaptea, arhimandritul Amfilohieîn postiri îndelungate, iar la 8 august 1980în lacrimi neștiute, trupul său a fost aflat întregîn cugetări și în doriri duhovnicești, nestricat răbdând tot felul de vremeispite, suferințe, răspândind bună mireasmălipsuri, semn că llupte cu diavolii și cu [[înstrăinare]] totală, aprinzându-a preamărit se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu şi l-a numărat Cel în ceata sfinţilorTreime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de nu primea pe pământnimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte și prin [[ucenic]]ul său.
O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţiÎn sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu [[Euharistie|Trupul și Sângele lui Hristos]], mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. La 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată În timpul zilei și în lemn clipe de chiparosrăgaz, l-a aşezat ieșea în eagura peșterii, cu mare cinstela lumină, şi l-a dus unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în procesiunezi, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnuluipesmeți, măsline, smochine și bea puțină apă, hramul acestei mănăstiriiar noaptea dormea câteva ore, depunând sfintele moaşte în biserica cu hramul [[Sfântul Ştefan]] din incintăpe o scândură, unde se află şi moaştele [[Sfântului Gheorghe Hozevitul]]având o piatră drept perină.
De atunci[[Imagine:Ioan-iacob-hozevitul.jpg|thumb|right|300 px|Sfântul Părinte Ioan]]În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu [[Sfintele Taine]], vin zilnic pelerini ortodocşiiar joi dimineața, şi chiar catolici[[5 august]] 1960, ca să se închine la moaştele Cuviosuluiorele 5 și-a dat [[suflet]]ul în mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, cerându-i ajutorularhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primescși-a însemnat-o pe peretele peșterii. Această strămutare A fost înmormântat în peștera în care s-a moaştelor Sfântului Ioan nevoit și care s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşiiumplut, darîn timpul slujbei, mai alesde nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântăcuviosul Ioan.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe RomâneDupă 20 de ani, la [[8 august]] 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, luând semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacobceata sfinților, şi văzând cinstitele pentru nevoința și sfințenia vieții sale moaştede pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toți. La [[15 august]] 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a trecut așezat în rândul sfinţilorea, cu mare cinste, la data de 20și l-21 iuniea dus în procesiune, 1992, sub numele împreună cu câțiva arhierei de „Sfântul Ioan Iacob la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim și cu mii de pelerini care au venit la Neamţ”praznicul Adormirii Maicii Domnului, fixându-i-se zi de prăznuirehramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele [[5 augustMoaște]]în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, data mutării lui la cele veşniceunde se află și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].
De atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, ca să se închine la moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Cu ale Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[patriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.  [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–[[21 iunie]], 1992, sub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veșnice. ==Recunoaștere== Chiar înainte de a fi procedat la „canonizare”, adică la trecerea lui sfinte rugăciuniîn rândul [[sfinți]]lor, Doamne Iisuse Hristoasechipul său a fost zugrăvit în icoane, Fiul lui Dumnezeuprecum și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, miluieşteîn Siria; un [[călugăr]]-[[Imnografie|imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-ne a alcătuit o slujbă, iar credincioșii care ajungeau în fața [[moaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe noiun adevărat sfânt. Amin În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996). Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.  Trăgându-se de origine din părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul și mijlocitorul elevilor, profesorilor și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.
==Scrieri==
===Publicate===*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Dor de pustie, dor de cer'', Editura Trinitas *Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Hrană Duhovnicească'', Editura Lumină din Lumină, București, 2000, pag.624*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată) ===Fragmente==='''Canonisirea împiedicată de cei adormiți''' La un Preasfințit Episcop <br>au venit din eparhie<br>plângeri contra unui preot<br>cu năravul la beție. Și precum aceste plângeri<br>stăruiau necontenit,<br>s-a găsit de cuviință <br>să-l oprească de slujit. S-a alcătuit scrisoare<br>spre a lui canonisire,<br>ca prin asta parohia <br>și cei mari să aibă știre. Dar când dă să iscălească<br>Preasfințitul la sfârșit,<br>s-a făcut un vuiet mare, <br>mii de glasuri s-au pornit:[[Imagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”<br>auzit-a din văzduh,<br>și scăpând din mână pana<br>tulburatu-s-a la duh. Cugetând puțin bătrânul<br>s-a gândit că-i o părere,<br>căci îi țiuie urechea<br>uneori de priveghere. Deci, apucă iar condeiul<br>ca să facă iscălire,<br>dar în clipa-aceea iarăși<br>se aude glăsuire! „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”<br>se aude lămurit,<br>și de frică Arhiereul<br>a lăsat de iscălit. Dar venindu-și iar în fire,<br>vrea să termine de scris,<br>socotind acele glasuri<br>nălucire ca de vis. Dar a treia oară, mâna<br>a-nceput a-i tremura,<br>căci potopul cel de glasuri<br>mai năvalnic răsuna. Aruncând din mână pana<br>a lăsat neiscălit<br>și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândețe i-a grăit: „Preacucernice Părinte!<br>Iată, am aceste știri,<br>Adevăr ne scrie lumea,<br>Ori sunt goale uneltiri?” „Toate sunt adevărate,<br>Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înșel cu băutura<br>și de rău cu drept mă țin! De la alte patimi rele<br>Dumnezeu m-a izbăvit,<br>dar năravul băuturii<br>deseori m-a biruit.” „Dar, (îi zice lui Vlădica)<br>slujba cum ți-o împlinești?<br>căci de-acuma ai pedeapsă <br>șapte ani să nu slujești!” „Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfințit,<br>n-a rămas în parohie<br>nici un om nepomenit. Mai cu seamă eu, smeritul<br>foarte mult mă sârguiesc<br>ca pe cei trecuți din viață <br>pururea să-i pomenesc.” Auzind Vlădica asta<br>a-nțeles cine striga,<br>și rupând scrisoarea, zice:<br>„Mergi la parohia ta! Eu asemenea persoane<br>nu le pot canonisi,<br>căci atunci pe mii de duhuri<br>aș putea nedreptăți! Cei din viață cer pedeapsă<br>după faptul arătat,<br>iară cei din altă lume<br>solitor te-au câștigat! Am aicea zeci de plângeri<br>scrise doar ca să te cert,<br>dar din ceruri, mii de glasuri<br>strigă astăzi să te iert![[Imagine:Moastele-Sf.-Ioan-Romanul2.jpg|right|thumb|350 px|Moaștele Sf. Cuvios Ioan]]Mergi la slujba ta în pace,<br>dar să nu mai faci sminteli.<br>Ți să nu mă uiți pe mine<br>la a slujbei rânduieli!” (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, București, 2000, pag.140-142) ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: :Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Alt tropar, glasul al 8-lea: :Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 8-lea:
:Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.
==RecunoaştereLegături externe==*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.html Poezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.)
În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin CostachiCategorie:Sfinți]] de la Mănăstirea Neamţ s-a construit o biserică în cinstea sa(sfinţită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu ICategorie:Sfinți români]], [[Patriarhul EcumenicCategorie:Sfinți moderni]] în anul [[1996Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]) unde prin bunăvoinţa şi lucrarea lui Dumnezeu, sperăm că vor fi aduse moaştele Sf. Ioan Iacob.
Sfantul Ioan Iacob este, de asemenea, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi. Trăgându-se de origine din părţile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotarat ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi mijlocitorul elevilor, profesorilor şi ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.[[en:John James the Chozebite]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare