Modificări

{{SfintiSfinți

|Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la NeamţNeamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel

|recunoastere= recunoscut de către BOR[[Biserica Ortodoxă Română]]

|tip= [[cuvios]]

|biserici= biserica Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea NeamţNeamț

|}}Sfântul '''[[Ioan]] [[Iacov|Iacob]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenți [[sfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea Neamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendar]]ul ortodox la data de [[5 august]].

Sfântul '''Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi == Viața ==S-a născut la [[sfinţi]] din [[Biserica Ortodoxă Română23 iulie]]1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de țărani foarte credincioși, cu metania din [[Mănăstirea Neamţ]]anume Ecaterina și Maxim Iacob, care fiind singurul copil la părinți. Din botez s-a nevoit 24 chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de la naștere, mama pruncului Ilie își dă sufletul. După doi ani , moare și tatăl său în [[Ţara Sfântă]]război, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozevatoamna anului 1916, constituindu-se într-un model veritabil rămânând orfan de vieţuire în Hristos în era contemporanăamândoi părinții. Biserica lEl este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştineascăsemănat în suflet tainele credinței, înscriinduînvățându-l în de mic cu rugăciunea, [[calendarul ortodoxpostul]] la data , cercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de [[5 august]]mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.

== Viaţa ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat Primii ani de pe malul Prutuluișcoală îi face în satul natal, Crăiniceni, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, întriar între anii 1926-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Ecaterina şi Maxim Iacob, fiind singurul copil 1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la părinţi. Din botez sLipcani-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "Iliuţă". La 6 luni de zile de Hotin și liceul „Dimitrie Cantemir” la naştere, mama pruncului Ilie îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţii. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţei, învăţânduCozmeni-l de mic cu rugăciuneaCernăuți, [[postul]], cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti. În 1923 a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copiifiind cel mai bun elev din școală.

Primii ani Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții [[Eremit|pustnicești]], după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de şcoală îi face în satul natalbotez Ilie, la viața monahicească. În vara anului 1932, iar între anii 1926rudele voiau să-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" l dea la Lipcanifacultatea de [[Teologie]] din Cernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simțindu-Hotin şi liceul "Dimitrie Cantemir" se chemat de Dumnezeu la Cozmenio viață mai înaltă, le-Cernăuţia spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, fiind cel se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai bun elev avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din şcoalăcasa natală, fiind în zi de [[Ziua Domnului|duminică]], și, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde face ascultare, la infirmerie și la biblioteca mănăstirii.

Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii [[pustnicImagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob Hozevitul]]eştiÎntre anii 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustieRegimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Iliese reîntoarce la [[mănăstire]], la viaţa monahiceascăcontinuând aceeași ascultare. În vara anului 1932La [[8 aprilie]] 1936, rudele voiau să-l dea la facultatea de în [[TeologieMiercurea Mare]] din Cernăuţi, ca să-l facă [[preotTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]]. Dar el, simţindu-se chemat Ilie Iacob este tuns în monahism de Dumnezeu [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la o viaţă mai înaltăIași), le-în biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Înălțarea Domnului]] – ctitorie a spus: "Nuvoievodului [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] – primind, potrivit pravilei călugărești, eu vreau să mă fac călugăr!" După un annou nume, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas cel de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în sufletIoan. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şiNaș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de fost [[duminicăieromonah]], şi, călăuzit de ul [[Duhul SfântIoachim Spătarul]], a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde face ascultareegumenul schitului Pocrov, la infirmerie şi la biblioteca mănăstiriiunul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.

Dorind viață [[Image:John of Neamt.jpg|thumb|leftEremit|Ioan Iacob Hozevitulpustnicească]]Între anii 1934și arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, unde S-1935 îşi satisface stagiul militar la Dorohoia născut, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la a pătimit și a înviat Domnul nostru [[mănăstireIisus Hristos]], continuând aceeaşi ascultare. La fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[8 aprilieȚara Sfântă]] 1936împreună cu alți doi monahi din lavră, Claudie și Damaschin, în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și [[Miercurea MareMormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la [[rasoforMănăstirea Neamț]]ul Ilie , fericitul monah Ioan Iacob este tuns se nevoiește, în continuare, în monahism de [[arhimandritLavra Sf. Sava cel Sfințit]]ul de lângă [[Valerie MoglanBetleem]] (viitor arhiereu vicar , timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la Iaşi), în biserica mare a mănăstirii cu hramul oameni și de la diavoli. Prima [[Înălţarea Domnuluiascultare]] – ctitorie în obștea Sfântul Sava a voievodului fost cea de [[Ştefan cel Mareparaclisier]] – primind. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Făcea prescuri, potrivit pravilei călugăreşti, un nou numemenținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, cel de Ioan. Naş şi [[DuhovnicSmerenia|părinte duhovnicescsmerenie]] i-a fost și [[ieromonahMila|milă]]ul față de toți. Avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii și îngrijea cu [[Ioachim SpătarulIubirea|dragoste]]atât pe călugări, cât și pe numeroșii arabi și beduini, bolnavi sau răniți în război, egumenul schitului Pocrovcare erau aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităcât și alții.

Dorind viaţă Duhovnicul lui, [[pustnicieroschimonah]]ească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuriul Sava, macedonean de neam, unde S-a născutcare cunoștea limba română, a pătimit şi a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]]era un mare povățuitor de suflete, fericitul monah Ioan Iacob pleacă și mărturisea pe toți călugării români nevoitori în [[Ţara Țara Sfântă]] împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin, în noiembrie acelaşi an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi [[Mormântul Domnului]]Astfel, cei trei călugări se retrag să ierneze ziua era în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoislujba obștii și a bolnavilor, însoţitorii săi întorcându-iar noaptea se la [[Mănăstirea Neamţ]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în continuare, nevoia singur în Mănăstirea [[Sfântul Savachilie]] cu multe rugăciuni de lângă [[Betleem]]taină, timp de zece anicu metanii, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Prima lacrimi și citiri din Sfânta [[ascultareEvanghelie]] în obştea Sfântul Sava a fost cea de și din scrierile [[paraclisierSfinții Părinți|Sfinților Părinți]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuriCunoscând bine limba greacă, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubiretraducea unele pagini alese patristice, de [[smerenie]] şi [[milă]] faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu [[dragoste]] din care se hrănea atât pe călugărisine, cât şi și pe numeroşii arabi şi beduinicei ce veneau la el. Avea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, bolnavi pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau răniţi în război, le dădea pelerinilor români care erau aduşi veneau spre închinare la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţiiMormântul Domnului.

Duhovnicul lui, Între anii 1939–1940 fericitul [[Eremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul [[ieroschimonahQumran]]ul Sava, macedonean aproape de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă[[Marea Moartă]]. Astfel, ziua era în slujba obştii şi Aici a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în cunoscut pe [[chilieCălugăr|monahul]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din [[Sfânta EvanghelieIoanichie Pârâială]] şi din scrierile , care i-a rămas [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţiucenic]]credincios până la obștescul sfârșit. Cunoscând bine limba greacăObișnuia să se roage noaptea, traducea unele pagini alese patristicesingur, din care hrănindu-se hrănea atât pe sinedoar cu pesmeți și puține fructe, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnuluirăbdând multe [[Ispita|ispite]].

Între anii 1939-1940 fericitul [[pustnic|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monah]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe [[ispită|ispite]]. Între anii 1940-19411940–1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi mulți călugări din [[Ţara Țara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi și continuă aceleaşi aceleași ascultări şi nevoinţeși nevoințe.

În anul 1947 este hirotonit [[diacon]], la [[13 mai]], în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În acelaşi același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe [[valea Valea Iordanului]] (înfiinţat înființat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Iisus Hristos]].

Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi Sfinții Părinți cu învăţături învățături pentru călugări şi și [[pelerinPelerinaj|pelerini]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceştiduhovnicești, a înnoit chiliile şi și biserica schitului şiși, mai ales, viaţa viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţarățară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[Maria Egipteanca]]. Nevoinţa Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea întreținerea schitului şi și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi și se retrăgea câteva ore la linişte liniște într-o peşteră peșteră de pe malul Iordanului, iar dimineaţa dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.

Singurul său ucenic statornic era [[monahCălugăr|monahul]]ul Ioanichie, precum şi și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi și Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi duhovnicești și se aflau sub [[ascultare]]a sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi și iubind desăvârşit linşitea şi desăvârșit liniștea și rugăciunea, fericitul stareţ stareț Ioan s-a retras, în luna noiembrie 1952, din [[ascultare]]a de [[egumen]] şiși, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]], pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţietradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşterăpeșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiuteneștiute, în cugetări şi și în doriri duhovniceştiduhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferinţesuferințe, lipsuri, lupte cu diavolii şi și cu [[înstrăinare]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterăpeșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi și prin [[ucenic]]ul său.

În sărbători mari şi și în posturi Sfântul Ioan săvârşea săvârșea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peşterii [[peșterii Sfânta Ana]] şi și se împărtăşeau împărtășeau amândoi cu [[Euharistie|Trupul şi și Sângele lui Hristos]], mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi și în clipe de răgaz, ieşea ieșea în gura peşteriipeșterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţipesmeți, măsline, smochine şi și bea puţină puțină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi și suferea toate cu multă răbdare. SimţinduSimțindu-şi sfârşitul și sfârșitul aproape, miercuri [[4 august]], s-a împărtăşit împărtășit cu [[Sfintele Taine]], iar joi dimineaţa dimineața, [[5 august]] 1960, la orele 5 şiși-a dat sufletul [[suflet]]ul în mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Ştiuse Știuse mai dinainte data sfârşitului sfârșitului său, pe care şiși-a însemnat-o pe peretele peşteriipeșterii. A fost înmormântat în peştera peștera în care s-a nevoit şi și care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la [[8 august]] 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi și l-a numărat în ceata sfinţilorsfinților, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţitoți. La [[15 august]] 1980, acelaşi același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat așezat în ea, cu mare cinste, şi și l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele [[MoaşteMoaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan Ștefan din incintă, unde se află şi moaştele și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşiortodocși, şi și chiar catolici, ca să se închine la moaştele moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi toți cei ce se roagă cu credinţăcredință, îl primesc. Această strămutare a moaştelor moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[patriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşiitoți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara și Țara Sfântă.

[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfinţenia vieţii sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, şi și văzând cinstitele sale moaştemoaște, l-a trecut în rândul sfinţilorsfinților, la data de 20-20–[[21 iunie]], 1992, sub numele de "Sfântul „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul"Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veşniceveșnice.

Chiar înainte de a fi procedat la "canonizare", adică la trecerea lui În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în rândul curtea Seminarului [[sfinţiVeniamin Costachi]]lor, chipul său de la Mănăstirea Neamț s-a fost zugrăvit construit o biserică în icoane, precum şi în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa [[călugărBartolomeu I]]-, [[imnografPatriarhul Ecumenic]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii care ajungeau în faţa [[moaşte]]lor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfântanul 1996).

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamţ s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită Sfântul Ioan Iacob este, de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]]asemenea, [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996)și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.  Trăgându-se de origine din părţile părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi și mijlocitorul elevilor, profesorilor şi și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

*Sfantul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, "''Hrană Duhovnicească"'', Editura Lumină din Lumină, BucureştiBucurești, 2000, pag.624 p*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf.Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată)

'''Canonisirea împiedicată de cei adormiţiadormiți'''

La un Preasfinţit Preasfințit Episcop <br>

cu năravul la beţiebeție.

Şi Și precum aceste plângeri<br>

s-a găsit de cuviinţă cuviință <br>

şi și cei mari să aibă ştireștire.

Preasfinţitul Preasfințitul la sfârşitsfârșit,<br>

[[ImageImagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]

şi și scăpând din mână pana<br>

Cugetând puţin puțin bătrânul<br>

căci îi ţiuie țiuie urechea<br>

dar în clipa-aceea iarăşiiarăși<br>

şi și de frică Arhiereul<br>

Dar venindu-şi și iar în fire,<br>

şi și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândeţe blândețe i-a grăit:

Iată, am aceste ştiriștiri,<br>

Preasfinţitul Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înşel înșel cu băutura<br>şi și de rău cu drept mă ţințin!

slujba cum ţiți-o împlineştiîmplinești?<br>

şapte șapte ani să nu slujeştislujești!”

„Preasfinţite„Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfinţitsfințit,<br>

ca pe cei trecuţi trecuți din viaţă viață <br>

a-nţeles nțeles cine striga,<br>şi și rupând scrisoarea, zice:<br>

aş aș putea nedreptăţinedreptăți!

Cei din viaţă viață cer pedeapsă<br>

solitor te-au câştigatcâștigat!

[[Imagine:Moastele-Sf.-Ioan-Romanul2.jpg|right|thumb|350 px|Moastele Moaștele Sf . Cuvios Ioan]]

Şi Ți să nu mă uiţi uiți pe mine<br>

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, Bucureşti București, 2000, ppag. 140-142) ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: :Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Alt tropar, glasul al 8-lea: :Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 8-lea: :Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

În limba română*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.htmlPoezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.) [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]