Ioan Damaschin: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg.int. Sf. Cosma)
m (+el,mk)
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 3: Linia 3:
 
|Imagine= [[Imagine:John of Damascus.jpg|230 px|Sf. Ioan Damaschin]]
 
|Imagine= [[Imagine:John of Damascus.jpg|230 px|Sf. Ioan Damaschin]]
 
|nastere= 675, Damasc, Siria
 
|nastere= 675, Damasc, Siria
|adormire= 4 decembrie, 749, mănăstirea Sfântului Sava în Israel
+
|adormire= 4 decembrie, 749, Mănăstirea Sfântului Sava în Israel
 
|localizare= Siria, Palestina - Califatul islamic
 
|localizare= Siria, Palestina - Califatul islamic
|recunoastere= recunoaştere pan-ortodoxă
+
|recunoastere= pan-ortodoxă
 
|etnie= siriană
 
|etnie= siriană
 
|tip= Sfânt Părinte, cuvios, teolog
 
|tip= Sfânt Părinte, cuvios, teolog
Linia 12: Linia 12:
 
|biserici=
 
|biserici=
 
|site=
 
|site=
|}}
+
|}}[[Cuvios]]ul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''[[Ioan]] din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit și '''Ioan Damaschinul''' este unul din [[Sfinții Părinți]] sirieni ai Bisericii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[4 decembrie]].
  
[[Cuvios]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Ioan din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit şi '''Ioan Damaschinul''' este unul din [[Sfinţii Părinţi]] sirieni ai Bisericii.
+
==Viața==
 +
S-a născut la [[Damasc]] (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea și rolul de reprezentant al creștinilor în fața califului. Pentru educația lui Ioan și a fratelui său adoptiv [[Cosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piața robilor pe [[călugăr]]ul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i, ci și al filozofiei și științelor.  
  
==Viaţa==
+
Pe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creștinismul cât și islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă din anul 723, influența [[monofizitism|monofiziților]], care favorizează o [[Iconoclasm|poziție iconoclastă]], de respingere a cultului [[Icoană|icoanelor]]. Califul, sub influența lor, îi scrie împăratului bizantin [[Leon al III-lea Isaurul]] , tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Ca urmare a acestei intervenții, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului [[Ioan al V-lea al Ierusalimului]], Sfântul Ioan redactează  trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".  
S-a născut la Damasc (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv [[Cosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i, ci şi al filozofiei şi ştiinţelor.  
 
  
Pe baza educaţiei primite, a studiilor sale şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă din anul 723, influenţa [[monofizitism|monofiziţilor]], care favorizează o poziţie iconoclastă, de respingere a cultului icoanelor. Califul, sub influenţa lor, îi scrie împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurul că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Ca urmare a acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726.  La apelul [[patriarh]]ului Ioan al V-lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează  trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".  
+
Sf. Ioan afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcașuri, cultic – de însoțire a slujbelor bisericești și haric – de a mijloci [[har]]urile [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] către credincioși.
  
Sf. Ioan afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de însoţire a slujbelor bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.
+
În ciuda acestor luări de poziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calitățile sale umane și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcțiile de la curte ale tatălui său, Serghie.  
  
În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie.  
+
Totuși, având o înclinare puternică pentru viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. Sava]] de lângă [[Ierusalim]], unde se găsea și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos și studierii teologiei creștine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.
  
Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.
+
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].  
  
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.  
+
În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături [[păcat]]ele și [[Virtute|virtuțile]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan i se datorează și [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat și lucrări de [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' românești.
  
În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A scris omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''Filocaliei'' româneşti.
+
A adormit întru domnul la anul 749, în [[Mănăstire]]a Sfântului Sava.
 
 
A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.
 
  
 
Este pomenit la data de [[4 decembrie]].
 
Este pomenit la data de [[4 decembrie]].
Linia 38: Linia 36:
 
'''A'''. Lucrarea ''Πηγη γνωσεως'' (în limba latină: ''Fons cogitationis''), iar în română: ''Izvorul Cunoștinței'', în trei părți:
 
'''A'''. Lucrarea ''Πηγη γνωσεως'' (în limba latină: ''Fons cogitationis''), iar în română: ''Izvorul Cunoștinței'', în trei părți:
 
* ''Dialectica'' sau ''Logica'',  
 
* ''Dialectica'' sau ''Logica'',  
* ''Despre erezii''
+
* ''Despre [[Erezie|erezii]]''
* ''Dogmatica''.
+
* ''[[Teologie dogmatică|Dogmatica]]''.
  
 
'''Alte lucrări dogmatice''':
 
'''Alte lucrări dogmatice''':
 
* ''Despre dreapta credință''
 
* ''Despre dreapta credință''
 
* ''Despre Sfânta Treime''
 
* ''Despre Sfânta Treime''
* ''Epistolă către arhimandritul Iordan, despre imnul Trisaghion''
+
* ''Epistolă către [[arhimandrit]]ul Iordan, despre [[imn]]ul [[Trisaghion]]''
* ''Introducere elementară în dogme''
+
* ''Introducere elementară în [[Dogmă|dogme]]''
 
* ''Despre cei în credință adormiți''
 
* ''Despre cei în credință adormiți''
 
* ''Expunerea credinței''
 
* ''Expunerea credinței''
Linia 60: Linia 58:
 
* ''Despre balauri''
 
* ''Despre balauri''
  
Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele şi cinstitele icoane'' şi un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaştilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând cont de data şi contextul compunerii lor, nu aparţineau totuşi Sf. Ioan Damaschin.
+
Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele și cinstitele icoane'' și un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaștilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ținând cont de data și contextul compunerii lor, nu aparțineau totuși Sf. Ioan Damaschin.
  
 
'''C. Opere exegetice'''
 
'''C. Opere exegetice'''
Linia 80: Linia 78:
 
'''F. Opere Poetice'''
 
'''F. Opere Poetice'''
  
I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creştinată" a vieţii lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă şi s-a bucurat de o largă circulaţie în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea Neamţ|mănăstirii Neamț]]).
+
I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creștinată" a vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă și s-a bucurat de o largă circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]]).
  
 
'''Traduceri în limba română''':
 
'''Traduceri în limba română''':
  
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi 1806, Bucureşti 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] şi ediţia electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum])  
+
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iași 1806, București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] și ediția electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum])  
*''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), Bucureşti 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaştilor'', editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.
+
*''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), București 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaștilor'', editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi despre celelalte însuşiri naturale ale lui Hristos şi, pe scurt, şi despre cele două firi şi o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), Bucureşti 1938.
+
*''Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, și despre cele două firi și o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), București 1938.
*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, Bucureşti, 2000, ISBN: 973-28-0939-6  
+
*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, București, 2000, ISBN: 973-28-0939-6  
*''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediţia din 1826, în traducerea Episcopului Argeşului, Kir Grigorie Râmniceanul).
+
*''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediția din 1826, în traducerea Episcopului Argeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).
*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv şi note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, Bucureşti, 2009?.
+
*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?.
*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine şi rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, Bucureşti, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.
+
*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine și rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, București, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.
*''Cuvântări la sărbători împărăteşti şi la sfinţi'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2010
+
*''Cuvântări la sărbători împărătești și la sfinți'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010
  
 
::'''În antologii:'''
 
::'''În antologii:'''
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., ''Sfinţii Părinţi despre Naşterea şi Întruparea Cuvântului'', ediţie îngrijită de Florin Stuparu, ed. Sophia, Bucureşti, 2007.
+
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., ''Sfinții Părinți despre Nașterea și Întruparea Cuvântului'', ediție îngrijită de Florin Stuparu, ed. Sophia, București, 2007.
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de laudă la Adormirea Maicii Domnului'', trad. de Parascheva Grigoriu, ed. Sophia, Bucureşti, 2009?
+
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de laudă la Adormirea Maicii Domnului'', trad. de Parascheva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 101: Linia 99:
 
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea):
 
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea):
  
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi al curăţiei
+
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu și al curăției
:şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,
+
:și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,
:Ioane [Damaschine] înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat.
+
:Ioane [Damaschine] înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat.
 
:Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
 
:Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
 
:să mântuiască sufletele noastre.
 
:să mântuiască sufletele noastre.
Linia 109: Linia 107:
 
[[Condac]] (glasul al 4-lea):
 
[[Condac]] (glasul al 4-lea):
  
:Pe scriitorul de cântări şi cinstitul grăitor de Dumnezeu,
+
:Pe scriitorul de cântări și cinstitul grăitor de Dumnezeu,
:pe învăţătorul Bisericii şi dascălul şi luptătorul împotriva vrăjmaşilor,
+
:pe învățătorul Bisericii și dascălul și luptătorul împotriva vrăjmașilor,
 
:pe Ioan să-l lăudăm.
 
:pe Ioan să-l lăudăm.
:Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea eresurilor a alungat-o,
+
:Că luând crucea Domnului, toată înșelăciunea eresurilor a alungat-o,
:şi ca un cald mijlocitor către Dumnezeu
+
:și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu
:tuturor cere iertare de greşeli.
+
:tuturor cere iertare de greșeli.
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
  
Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi imnografi şi dascăli cântăreţi (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărţită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veseleşte-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi cei care iubiţi Sionul".   
+
Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinților cuvioși imnografi și dascăli cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veselește-te, Ierusalime, și prăznuiți toți cei care iubiți Sionul".   
  
Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi melozi, este reprezentat şezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."
+
Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalți sfinți melozi, este reprezentat șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."
  
 
==Icoane cu sfântul Ioan Damaschin==
 
==Icoane cu sfântul Ioan Damaschin==
Linia 131: Linia 129:
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==
* ''Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992
+
* ''Credință ortodoxă și viață creștină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992
* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţi'' – Editura Bizantină
+
* ''Din învățăturile sfinților părinți'' – Editura Bizantină
 
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul]
 
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul]
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiţie şi originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn şi diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0  
+
*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0  
*D. Fecioru, ''Viaţa Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creştină'', Bucureşti, 1935.
+
*D. Fecioru, ''Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creștină'', București, 1935.
 
*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8
 
*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8
  
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
  
 
[[ar:يوحنا الدمشقي]]
 
[[ar:يوحنا الدمشقي]]
 
[[bg:Йоан Дамаскин]]
 
[[bg:Йоан Дамаскин]]
[[el:Ιωάννης Δαμασκηνός]]
+
[[el:Ιωάννης ο Δαμασκηνός]]
 
[[en:John of Damascus]]
 
[[en:John of Damascus]]
 
[[es:Juan Damasceno]]
 
[[es:Juan Damasceno]]
 
[[fr:Jean Damascène]]
 
[[fr:Jean Damascène]]
[[it:Giovanni di Damasco]]
+
[[mk:Свети Јован Дамаскин]]
 
[[ru:Иоанн Дамаскин]]
 
[[ru:Иоанн Дамаскин]]

Versiunea de la data 14 mai 2020 23:13

Sf. Ioan Damaschin
Sf. Ioan Damaschin
Date personale
Naștere 675, Damasc, Siria
Mutare la Domnul (†) 4 decembrie, 749, Mănăstirea Sfântului Sava în Israel
Localizare Siria, Palestina - Califatul islamic
Naționalitate siriană
Date cult
Tip Sfânt Părinte, cuvios, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 4 decembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan din Damasc (cca. 675 - 4 decembrie, 749), numit și Ioan Damaschinul este unul din Sfinții Părinți sirieni ai Bisericii. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 decembrie.

Viața

S-a născut la Damasc (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea și rolul de reprezentant al creștinilor în fața califului. Pentru educația lui Ioan și a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piața robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei, ci și al filozofiei și științelor.

Pe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creștinismul cât și islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă din anul 723, influența monofiziților, care favorizează o poziție iconoclastă, de respingere a cultului icoanelor. Califul, sub influența lor, îi scrie împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurul că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din Decalog. Ca urmare a acestei intervenții, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul patriarhului Ioan al V-lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".

Sf. Ioan afirma că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcașuri, cultic – de însoțire a slujbelor bisericești și haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioși.

În ciuda acestor luări de poziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calitățile sale umane și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcțiile de la curte ale tatălui său, Serghie.

Totuși, având o înclinare puternică pentru viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos și studierii teologiei creștine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.

În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele și virtuțile care le înfruntă. A scris omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan i se datorează și Octoihul, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat și lucrări de ascetică, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei românești.

A adormit întru domnul la anul 749, în Mănăstirea Sfântului Sava.

Este pomenit la data de 4 decembrie.

Scrieri

A. Lucrarea Πηγη γνωσεως (în limba latină: Fons cogitationis), iar în română: Izvorul Cunoștinței, în trei părți:

Alte lucrări dogmatice:

  • Despre dreapta credință
  • Despre Sfânta Treime
  • Epistolă către arhimandritul Iordan, despre imnul Trisaghion
  • Introducere elementară în dogme
  • Despre cei în credință adormiți
  • Expunerea credinței

B. Opere polemice:

  • Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane
  • Tom ca din partea prea sfințitului Petru, episcopul Damascului, către așa-numitul episcop iacobit al Dareii
  • Despre firea compusă, contra acefalilor
  • Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, despre cele două firi și o singură ipostază
  • Contra ereziei nestoriene
  • Dialog contra maniheilor
  • Discuția dintre un sarazin și un creștin
  • Discuția lui Ioan, ortodoxul, cu un maniheu
  • Despre balauri

Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim, o Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele și cinstitele icoane și un Dialog înfierător împotriva iconoclaștilor despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ținând cont de data și contextul compunerii lor, nu aparțineau totuși Sf. Ioan Damaschin.

C. Opere exegetice

  • Comentariu la epistolele Sfântului Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Hrisostom

D. Opere morale și ascetice

  • Sfintele paralele
  • Despre sfintele posturi
  • Despre cele opt duhuri ale răutății
  • Despre virtuțile și viciile sufletești și trupești

E. Opere omiletice

  • Cuvânt la Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos
  • Cuvânt la smochinul neroditor și la parabola viei
  • Cuvânt la Marea Sâmbătă
  • Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria
  • Trei cuvântări la Adormirea Maicii Domnului

F. Opere Poetice

I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic Viața lui Varlaam și Ioasaf, o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creștinată" a vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă și s-a bucurat de o largă circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta mănăstirii Neamț).

Traduceri în limba română:

  • Dogmatica sfântului Ioan Damaschin (Iași 1806, București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] și ediția electronică la Apologeticum)
  • Tratat împotriva iconomahilor (Traducere de Dumitru Fecioru), București 1937, reeditat în Ioan Damschin, Trei tratate contra iconoclaștilor, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
  • Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, și despre cele două firi și o singură ipostasă, MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. Olimp N. Caciulă), București 1938.
  • "Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia, vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, București, 2000, ISBN: 973-28-0939-6
  • Logica, ed. Aius, 2000 (reproduce ediția din 1826, în traducerea Episcopului Argeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).
  • Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului, traducere, studiu introductiv și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?.
  • Didim cel Orb, Ioan Damaschin, Despre bine și rău. Împotriva maniheilor, traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, București, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.
  • Cuvântări la sărbători împărătești și la sfinți, traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010
În antologii:

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea):

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu și al curăției
și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,
Ioane [Damaschine] înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat.
Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Pe scriitorul de cântări și cinstitul grăitor de Dumnezeu,
pe învățătorul Bisericii și dascălul și luptătorul împotriva vrăjmașilor,
pe Ioan să-l lăudăm.
Că luând crucea Domnului, toată înșelăciunea eresurilor a alungat-o,
și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu
tuturor cere iertare de greșeli.

Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinților cuvioși imnografi și dascăli cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un ieromonah foarte bătrân, având barba despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veselește-te, Ierusalime, și prăznuiți toți cei care iubiți Sionul".

Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalți sfinți melozi, este reprezentat șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."

Icoane cu sfântul Ioan Damaschin

Surse

  • Credință ortodoxă și viață creștină – Mitropolia Transilvaniei, 1992
  • Din învățăturile sfinților părinți – Editura Bizantină
  • Wikipedia:Ioan Damaschinul

Bibliografie

  • Andrew Louth, Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină, traducere de pr. prof. Ioan Ică sn și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0
  • D. Fecioru, Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creștină, București, 1935.
  • Ioan M. Bota, Patrologia, ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8