Ioan Damaschin: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa: legături interne)
(completari dupa wikipedia si alte surse; bibliografie etc)
Linia 30: Linia 30:
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi 1806, Bucureşti 1943, 1993, 2005 şi ediţia electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum])  
+
'''A'''. Lucrarea ''Πηγη γνωσεως'' (în limba latină: ''Fons cogitationis''), iar în română: ''Izvorul Cunoștinței'', în trei părți:
*''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), Bucureşti 1937.
+
* ''Dialectica'' sau ''Logica'',
 +
* ''Despre erezii''
 +
* ''Dogmatica''.
 +
 
 +
'''Alte lucrări dogmatice''':
 +
* ''Despre dreapta credință''
 +
* ''Despre Sfânta Treime''
 +
* ''Epistolă către arhimandritul Iordan, despre imnul Trisaghion''
 +
* ''Introducere elementară în dogme''
 +
* ''Despre cei în credință adormiți''
 +
* ''Expunerea credinței''
 +
 
 +
'''B. Opere polemice:'''
 +
* ''Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane''
 +
* ''Tom ca din partea prea sfințitului Petru, episcopul Damascului, către așa-numitul episcop iacobit al Dareii''
 +
* ''Despre firea compusă, contra acefalilor''
 +
* ''Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, despre cele două firi și o singură ipostază''
 +
* ''Contra ereziei nestoriene''
 +
* ''Dialog contra maniheilor''
 +
* ''Discuția dintre un sarazin și un creștin''
 +
* ''Discuția lui Ioan, ortodoxul, cu un maniheu''
 +
* ''Despre balauri''
 +
 
 +
'''C. Opere exegetice'''
 +
* ''Comentariu la epistolele Sfântului Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Hrisostom''
 +
 
 +
'''D. Opere morale și ascetice'''
 +
* ''Sfintele paralele''
 +
* ''Despre sfintele posturi''
 +
* ''Despre cele opt duhuri ale răutății''
 +
* ''Despre virtuțile și viciile sufletești și trupești''
 +
 
 +
'''E. Opere omiletice'''
 +
* ''Cuvânt la Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos''
 +
* ''Cuvânt la smochinul neroditor și la parabola viei''
 +
* ''Cuvânt la Marea Sâmbătă''
 +
* ''Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria''
 +
* ''Trei cuvântări la Adormirea Maicii Domnului''
 +
 
 +
'''F. Opere Poetice'''
 +
 
 +
I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creştinată" a vieţii lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă şi s-a bucurat de o largă circulaţie în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea Neamţ|mănăstirii Neamț]]).
 +
 
 +
'''Traduceri în limba română''':
 +
 
 +
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi 1806, Bucureşti 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] şi ediţia electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum])  
 +
*''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), Bucureşti 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaştilor'', editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.
 
*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi despre celelalte însuşiri naturale ale lui Hristos şi, pe scurt, şi despre cele două firi şi o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), Bucureşti 1938.
 
*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi despre celelalte însuşiri naturale ale lui Hristos şi, pe scurt, şi despre cele două firi şi o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), Bucureşti 1938.
*'''a se completa cu alte scrieri'''
 
  
 +
Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele şi cinstitele icoane'' şi un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaştilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducătorul Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând cont de data şi contextul compunerii lor, nu aparţineau totuşi Sf. Ioan Damaschin.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 72: Linia 118:
 
* ''Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992
 
* ''Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992
 
* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţi'' – Editura Bizantină
 
* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţi'' – Editura Bizantină
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul]
 +
 +
==Bibliografie==
 +
*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiţie şi originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn şi diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0
 +
*D. Fecioru, ''Viaţa Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creştină'', Bucureşti, 1935.
 +
*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8
  
 
[[Categorie:Sfinţi]]
 
[[Categorie:Sfinţi]]

Versiunea de la data 3 decembrie 2011 23:40

Sf. Ioan Damaschin
Sf. Ioan Damaschin
Date personale
Naștere 675, Damasc, Siria
Mutare la Domnul (†) 4 decembrie, 749, mănăstirea Sfântului Sava în Israel
Localizare Siria, Palestina - Califatul islamic
Naționalitate siriană
Date cult
Tip Sfânt Părinte, cuvios, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 4 decembrie
Recunoaștere recunoaştere pan-ortodoxă
Biserici patronate


Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan Damaschin (cca. 675 - 4 decembrie, 749), numit şi Ioan Damaschinul, este unul din Sfinţii Părinţi sirieni ai Bisericii.

Viaţa

S-a născut la Damasc – Siria, pe la anul 675, ca fiu al lui Serghie Mansur, un înalt dregător la curtea califului islamic Abd-el-Malek, de la Damasc, unde se stabilise califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei dar şi al filozofiei şi ştiinţelor.

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă la islamismul califului Iezid, încă din anul 723, urme monofizite, adică de respingere a iconografiei creştine, fapt care determina, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif împăratului bizantin Leon III Isaurul că tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă porunca a doua din Decalog. Urmare acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul patriarhului Ioan V al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane". Sf. Ioan preciza că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut chip omenesc şi icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de a însoţi slujbele bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.

În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe", numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice. În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi Octoihul, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneşti.

A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.

Este pomenit la data de 4 decembrie.

Scrieri

A. Lucrarea Πηγη γνωσεως (în limba latină: Fons cogitationis), iar în română: Izvorul Cunoștinței, în trei părți:

  • Dialectica sau Logica,
  • Despre erezii
  • Dogmatica.

Alte lucrări dogmatice:

  • Despre dreapta credință
  • Despre Sfânta Treime
  • Epistolă către arhimandritul Iordan, despre imnul Trisaghion
  • Introducere elementară în dogme
  • Despre cei în credință adormiți
  • Expunerea credinței

B. Opere polemice:

  • Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane
  • Tom ca din partea prea sfințitului Petru, episcopul Damascului, către așa-numitul episcop iacobit al Dareii
  • Despre firea compusă, contra acefalilor
  • Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, despre cele două firi și o singură ipostază
  • Contra ereziei nestoriene
  • Dialog contra maniheilor
  • Discuția dintre un sarazin și un creștin
  • Discuția lui Ioan, ortodoxul, cu un maniheu
  • Despre balauri

C. Opere exegetice

  • Comentariu la epistolele Sfântului Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Hrisostom

D. Opere morale și ascetice

  • Sfintele paralele
  • Despre sfintele posturi
  • Despre cele opt duhuri ale răutății
  • Despre virtuțile și viciile sufletești și trupești

E. Opere omiletice

  • Cuvânt la Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos
  • Cuvânt la smochinul neroditor și la parabola viei
  • Cuvânt la Marea Sâmbătă
  • Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria
  • Trei cuvântări la Adormirea Maicii Domnului

F. Opere Poetice

I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic Viața lui Varlaam și Ioasaf, o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creştinată" a vieţii lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă şi s-a bucurat de o largă circulaţie în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta mănăstirii Neamț).

Traduceri în limba română:

  • Dogmatica sfântului Ioan Damaschin (Iaşi 1806, Bucureşti 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] şi ediţia electronică la Apologeticum)
  • Tratat împotriva iconomahilor (Traducere de Dumitru Fecioru), Bucureşti 1937, reeditat în Ioan Damschin, Trei tratate contra iconoclaştilor, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.
  • Despre cele două voinţe şi activităţi şi despre celelalte însuşiri naturale ale lui Hristos şi, pe scurt, şi despre cele două firi şi o singură ipostasă, MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. Olimp N. Caciulă), Bucureşti 1938.

Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim, o Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele şi cinstitele icoane şi un Dialog înfierător împotriva iconoclaştilor despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducătorul Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând cont de data şi contextul compunerii lor, nu aparţineau totuşi Sf. Ioan Damaschin.

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea):

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi al curăţiei
şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,
Ioane [Damaschine] înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat.
Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Pe scriitorul de cântări şi cinstitul grăitor de Dumnezeu,
pe învăţătorul Bisericii şi dascălul şi luptătorul împotriva vrăjmaşilor,
pe Ioan să-l lăudăm.
Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea eresurilor a alungat-o,
şi ca un cald mijlocitor către Dumnezeu
tuturor cere iertare de greşeli.

Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi imnografi şi dascăli cântăreţi (melozi) trebuie zugrăvit ca un ieromonah foarte bătrân, având barba despărţită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veseleşte-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi cei care iubiţi Sionul".

Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi melozi, este reprezentat şezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."

Icoane cu sfântul Ioan Damaschin

Surse

  • Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină – Mitropolia Transilvaniei, 1992
  • Din învăţăturile sfinţilor părinţi – Editura Bizantină
  • Wikipedia:Ioan Damaschinul

Bibliografie

  • Andrew Louth, Ioan Damaschinul. Tradiţie şi originalitate în teologia bizantină, traducere de pr. prof. Ioan Ică sn şi diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0
  • D. Fecioru, Viaţa Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creştină, Bucureşti, 1935.
  • Ioan M. Bota, Patrologia, ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8