Ioan Colov: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe: +categ.)
Linia 1: Linia 1:
Sfântul Cuvios '''[[Ioan]] Colov''' („Colovul” însemnând: cel mic, cel pitic, cel pipernicit) din Egipt, s-a nevoit prin secolul al V-lea în deșertul egiptean. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face pe [[9 noiembrie]].
+
Sfântul [[Cuvios]] '''Ioan Colov''' („Colovul” însemnând: cel mic, cel pitic, cel pipernicit) din Egipt, s-a nevoit prin secolele al IV-lea și al V-lea în pustia egipteană de la [[Schetia]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[9 noiembrie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
 
Sf. Ioan Colov a viețuit în Mănăstirea Sfântului [[Pimen cel Mare]] (prăznuit la [[27 august]]). De la numele acestei mănăstiri, mănăstirile din sălbăticie au început să se numească schituri, unde călugării se nevoiau în viață sfântă, în tăcere și însingurare. Sfântul Ioan era un călugăr blând, smerit și muncitor. El a venit la acea mănăstire împreună cu fratele său, Daniel.
 
Sf. Ioan Colov a viețuit în Mănăstirea Sfântului [[Pimen cel Mare]] (prăznuit la [[27 august]]). De la numele acestei mănăstiri, mănăstirile din sălbăticie au început să se numească schituri, unde călugării se nevoiau în viață sfântă, în tăcere și însingurare. Sfântul Ioan era un călugăr blând, smerit și muncitor. El a venit la acea mănăstire împreună cu fratele său, Daniel.
  
Odată, Sf. Ioan i-a spus fratelui său mai mare că i-ar plăcea să nu-și mai facă griji pentru ce mănâncă sau cu ce se îmbracă și să poată trăi ca îngerii din ceruri. Daniel l-a lăsat să meargă în pustie ca să se lupte cu ispitele. Lepădîndu-și hainele, într-o noapte foarte rece, Ioan și-a părăsit chilia și a plecat. Însă după o săptămână, foamea l-a mânat înapoi. Ajungînd la ușa chiliei, Ioan a început să bată. "Cine-i acolo?" a întrebat Daniel. "Eu sunt, Ioan, fratele tău." Daniel însă i-a răspuns, "Ioan a devenit înger, el nu mai este printre oameni." Ioan a continuat să bată însă Daniel i-a dat drumul înăuntru abia dimineață. Apoi i-a spus: "Tu ești bărbat și ca să mănânci, trebuie să muncești." Sf. Ioan a plâns cu amar și și-a cerut iertare.
+
Odată, Sf. Ioan i-a spus fratelui său mai mare că i-ar plăcea să nu-și mai facă griji pentru ce mănâncă sau cu ce se îmbracă și să poată trăi ca îngerii din ceruri. Daniel l-a lăsat să meargă în pustie ca să se lupte cu ispitele. Lepădîndu-și hainele, într-o noapte foarte rece, Ioan și-a părăsit chilia și a plecat. Însă după o săptămână, foamea l-a mânat înapoi. Ajungînd la ușa chiliei, Ioan a început să bată. "Cine-i acolo?" a întrebat Daniel. "Eu sunt, Ioan, fratele tău." Daniel însă i-a răspuns, "Ioan a devenit înger, el nu mai este printre oameni." Ioan a continuat să bată însă Daniel i-a dat drumul înăuntru abia dimineață. Apoi i-a spus: "Ești și tu om, și ca să mănânci, trebuie să muncești." Sf. Ioan a plâns cu amar și și-a cerut iertare ([[Patericul egiptean]], Ioan Colov 2).
  
 
După ce și-a învățat lecția, Sf. Ioan s-a dus la Sf. Pimen, cunoscut pentru caracterul său hotărât, cerând îndrumare și promițînd că va asculta tot ce-i va spune să facă. Ca să-i încerce răbdarea, Sf. Pimen i-a dat să facă o ascultare mai neobișnuită, și anume să care apă și să o picure pe un băț uscat până acesta, după trei ani a înfrunzit și a rodit. Părintele a luat din fructele bogate și le-a dus fraților, spunînd: "Luați și mâncați din roadele ascultării".
 
După ce și-a învățat lecția, Sf. Ioan s-a dus la Sf. Pimen, cunoscut pentru caracterul său hotărât, cerând îndrumare și promițînd că va asculta tot ce-i va spune să facă. Ca să-i încerce răbdarea, Sf. Pimen i-a dat să facă o ascultare mai neobișnuită, și anume să care apă și să o picure pe un băț uscat până acesta, după trei ani a înfrunzit și a rodit. Părintele a luat din fructele bogate și le-a dus fraților, spunînd: "Luați și mâncați din roadele ascultării".

Versiunea de la data 9 noiembrie 2020 13:41

Sfântul Cuvios Ioan Colov („Colovul” însemnând: cel mic, cel pitic, cel pipernicit) din Egipt, s-a nevoit prin secolele al IV-lea și al V-lea în pustia egipteană de la Schetia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 9 noiembrie.

Viața

Sf. Ioan Colov a viețuit în Mănăstirea Sfântului Pimen cel Mare (prăznuit la 27 august). De la numele acestei mănăstiri, mănăstirile din sălbăticie au început să se numească schituri, unde călugării se nevoiau în viață sfântă, în tăcere și însingurare. Sfântul Ioan era un călugăr blând, smerit și muncitor. El a venit la acea mănăstire împreună cu fratele său, Daniel.

Odată, Sf. Ioan i-a spus fratelui său mai mare că i-ar plăcea să nu-și mai facă griji pentru ce mănâncă sau cu ce se îmbracă și să poată trăi ca îngerii din ceruri. Daniel l-a lăsat să meargă în pustie ca să se lupte cu ispitele. Lepădîndu-și hainele, într-o noapte foarte rece, Ioan și-a părăsit chilia și a plecat. Însă după o săptămână, foamea l-a mânat înapoi. Ajungînd la ușa chiliei, Ioan a început să bată. "Cine-i acolo?" a întrebat Daniel. "Eu sunt, Ioan, fratele tău." Daniel însă i-a răspuns, "Ioan a devenit înger, el nu mai este printre oameni." Ioan a continuat să bată însă Daniel i-a dat drumul înăuntru abia dimineață. Apoi i-a spus: "Ești și tu om, și ca să mănânci, trebuie să muncești." Sf. Ioan a plâns cu amar și și-a cerut iertare (Patericul egiptean, Ioan Colov 2).

După ce și-a învățat lecția, Sf. Ioan s-a dus la Sf. Pimen, cunoscut pentru caracterul său hotărât, cerând îndrumare și promițînd că va asculta tot ce-i va spune să facă. Ca să-i încerce răbdarea, Sf. Pimen i-a dat să facă o ascultare mai neobișnuită, și anume să care apă și să o picure pe un băț uscat până acesta, după trei ani a înfrunzit și a rodit. Părintele a luat din fructele bogate și le-a dus fraților, spunînd: "Luați și mâncați din roadele ascultării".

Mai târziu, avva Ioan a devenit el însuși îndrumător al multor oameni pe drumul mântuirii, printre care era și Sf. Arsenie cel Mare (prăznuit în 8 mai) și Sf. Taisia (prăznuită în 8 octombrie).

Sf. Ioan a fost cel care a scris Viața Sfântului Paisie cel Mare (prăznuit în 19 iunie).

Din cuvintele Avvei Ioan Colov

  • Zis-a avva Ioan Colov: de va voi împăratul să ia vreo cetate, apa întâi o oprește și hrana și așa vrăjmașii de foamete pierind, se supun lui! Așa și patimile trupului: dacă cu post și cu foamete va petrece omul, vrăjmașii slăbesc către sufletul lui. (Din Pateric, Avva Ioan Colov, cap. 3).
  • Zis-a avva Ioan: asemenea sunt unui om, care șade sub un copac mare și vede fiare multe spre dânsul; și când nu va putea să stea împotriva lor, aleargă sus în copac și scapă. Așa și eu, șed în chilia mea și văd cugetele cele viclene deasupra mea; și când nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugăciune și scap de vrăjmașul. (Din Pateric, Avva Ioan Colov, cap. 12).
  • Tot acesta a zis: smerita cugetare și frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune. (Din Pateric, Avva Ioan Colov, cap. 22).

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ioan Colov se zugrăvește bătrân, cu barba despărțită în cinci șuvițe (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 161, 190).

Sursa

Legături externe