Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Botezătorul

6 octeți adăugați, 19 ianuarie 2012 04:53
m
Viaţa
==Viaţa==
Când a ajuns aproape de vârsta adultă, Ioan s-a retras în pustiu, ducând o viaţă aspră, de post şi rugăciune. Purta o haină aspră, din păr de cămilă (în semn de pocăinţă) şi încinsă cu o curea de piele (care, potrivit exegeţilor, simbolizează stăpânirea pornirilor trupeşti). Se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică şi îşi petrecea vremea în rugăciune şi contemplare. (Lc 1.80). Sfântul Ioan, Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului avea să primească de la însuşi Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie (Mt 11,11; Lc 7,28), cel dintâi între prooroci şi prooroc al Celui Preaînalt (Lc 1,76).
===Botezul lui Ioan===
Aproximativ în anul 29 d. Hr., în vremea domniei împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.), Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului şi şi-a început propovăduirea, chemând oamenii la [[pocăinţă]] şi vestind apropiata venire a lui Mesia.(Mt 3,2) . Pe cei care veneau la el în număr din ce în ce mai mare, atraşi de viaţa sa sfântă şi de puterea cuvintelor sale, îi boteza prin afundarea în apa Iordanului, în semn de curăţire a [[păcat]]elor şi de lepădare de ele şi spre a-i pregăti pentru venirea lui Mesia, Mântuitorul. (Luca 3, 1-28).
Îi îndemna pe toţi să îşi părăsească păcatele, fără deosebire de condiţia lor socială. Le cerea celor care veneau la el să se boteze să nu o facă doar de formă, ci să facă şi „roade vrednice de pocăinţă”. Le arăta că faptul că descindeau din patriarhul [[Avraam]] nu era suficient pentru a le aduce mântuirea.(Mt 3,7-12) . Îndemna la milostenie şi la o viaţă dreaptă şi propovăduia venirea apropiată a lui Mesia. Ioan îndemna poporul să facă pomeni cu tot prisosul lor de haine și mâncare; vameșilor care veneau la el le spunea să nu ceară nimic peste taxele stabilite oficial, iar ostașilor să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări, să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu solda lor.(Lc 3,11-14).
Întrebat fiind dacă nu era el însuşi Mesia, Sf. Ioan arată despre sine însuşi că este doar înaintemergătorul Domnului, „glasul celui ce strigă în pustie”, făcând aluzie la un fragment din profeţiile lui [[Isaia]]:
:''Un glas strigă: "În „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit"grăit”.''<br>(Isaia 40, 3-5).
Le precizează că botezul lui era unul pregătitor şi că Cel care avea să vină era mai mare decât el: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine... [care] vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”.
Pentru viaţa lui îngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe Mântuitorul a Cărui cale o pregătise şi să Îl boteze în Iordan, fiind atunci şi martorul descoperirii Sfintei Treimi (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]]).
Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează şi El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaşte drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – şi mărturiseşte că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăinţă. Primeşte însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se şi aude mărturia dumnezeiască: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, şi pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus.(Mt 3,13-17).
Şi mai târziu avea să-şi păstreze aceeaşi atitudine smerită faţă de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul şi se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care stă şi ascultă pe mire, [şi] se bucură cu bucurie de glasul lui”<ref>Imaginea lui Hristos-Mirele îi pe cea a "prietenilor mirelui" o regăsim şi la Matei 9, 15, Matei 25 şi Marcu 2, 19-20. Iar mireasa lui Hristos este Biserica (Efeseni 5). </ref>, adăugând: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”. (Ioan 3, 29-30)
Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toţi creştinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieţii duhovniceşti. Viaţa lui este ea însăşi ea însăşi un model pentru toţi creştinii: trăitor în nevoinţă şi în rugăciune, grăitor şi apărător al [[dreptatea|dreptăţii]], propovăduind ascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu şi curăţirea de orice [[păcat]]e.
Întruchipare a [[smerenia|smereniei]] , curăţiei, iubitor şi propovăduitor al pocăinţei, „înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept arhetipul vieţii monahale.
==Sfintele Moaşte==
14.991 de modificări

Meniu de navigare