Modificări

Când a ajuns aproape de vârsta adultă, Ioan s-a retras în pustiu, ducând o viaţă aspră, de [[post]] şi [[rugăciune]]. Purta o haină aspră, din păr de cămilă (în semn de [[pocăinţă]]) şi încinsă cu o curea de piele (care, potrivit exegeţilor, simbolizează stăpânirea pornirilor trupeşti). Se hrănea cu lăcuste <ref>Lăcustele erau între animalele curate, potrivit prescripţiilor Legii Vechi-Levitic 11.21-22 </ref> şi miere sălbatică <ref>Mierea era un aliment consumat, recomandat şi apreciat foarte mult- 1Sam14.27, Ps19.10, Prov16.24, Prov24.13, Prov27.7, C. C.5.1</ref> şi îşi petrecea vremea în rugăciune şi contemplare (Luca 1,80). Sfântul Ioan, Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului avea să primească de la însuşi Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie (Matei 11,11; Luca 7,28), cel dintâi între prooroci şi prooroc al Celui Preaînalt (Luca 1,76).