Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Botezătorul

97 de octeți șterși, 20 ianuarie 2012 12:22
fără descrierea modificării
===Uciderea lui Ioan===
[[Imagine:Ioan Botezătorul 4 800px-Odilienberg-Kreuzgang3.jpg|thumb|300px|left|Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul; frescă medievală]]
Temându-se de reputaţia de prooroc de care se bucura Sfântul Ioan şi pentru a evita cumva ca mustrările pe care i le adresa proorocul să nu mai ajungă la urechile poporului (şi probabil la La insistenţele Irodiadei), Irod Antipas l-a aruncat în închisoare pe Ioan. (Mc6.17) O vreme, a fost probabil tratat mai bine, întrucât li se îngăduia ucenicilor săi să-l vadă şi să vorbească cu el, acesta primind astfel ştiri din afară (Matei 11, 2).
Totuși, atunci când Irod şi-a prăznuit ziua de naştere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor [[Galileea|Galileii]], Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu [[jurământ]]: „Ori ce-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar [[Irodiada]] i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și ruşinându-se de invitaţii săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou şi înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29).
===După moarte===
După moartea acestuia, ucenicii Sfântului Ioan i-au luat trupul şi l-au îngropat în Sevastia, dându-i apoi de ştire şi lui Iisus. Moaştele [[Moaşte]]le sale au fost regăsite mult mai târziu, în chip miraculos, iar acum fragmente din acestea se găsesc în mai multe locuri din lume.
==Moştenirea lăsată de Sf. Ioan==
Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toţi creştinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieţii duhovniceşti. Viaţa lui este ea însăşi ea însăşi un model pentru toţi creştinii: trăitor în nevoinţă şi în [[rugăciune]], grăitor şi apărător al [[dreptatea|dreptăţii]], al fidelităţii în [[căsătorie]]<ref>El condamnă dur adulterul săvârşit atât de Irod cât şi de Irodiada. Irodiada era căsătorită cu Filip, fratele lui Irod dar se căsătorise şi trăia cu Irod-Mt14.3-4</ref>, al [[mila|milei]] faţă de [[sărăcia|săraci]]<ref>Ioan îndemna ca cei care au un prisos de haine sau mâncare să dea celor care nu au deloc-Lc3.11</ref>, propovăduind ascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu şi curăţirea de orice [[păcat]]e.
Întruchipare a [[smerenia|smereniei]], curăţiei[[curăţie]]i, iubitor şi propovăduitor al [[pocăinţă|pocăinţei]], „înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept arhetipul vieţii [[monahism|monahale]].
==Sfintele Moaşte==
[[Dionisie din Furna]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 89, 92, 107, 144, 186, 192, 198, 206, 208, 212, 213, 229, 236. </ref> arată că Sf. Ioan Înaintemergătorul se zugrăveşte după cum urmează:
Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu barbă ascuţită, nu prea lungă, cu barba şi părul închise la culoare şi în neorânduială, purtând un veşmânt miţos (de păr de cămilă), iar pe deasupra purtând un himation (un fel de mantie)<ref>HIMÁTION s.n. (Ant.) Mantie grecească amplă care se purta prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. [Pron. -tion. / < fr., gr. himation]. http://dexonline.ro/definitie/himation</ref> de culoare ocru deschis sau verde. Se zugrăveşte singur, precum şi în diferite scene din [[Evanghelie]]. Atunci când este zugrăvit singur, ori arătând spre Hristos, poartă înscrisul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” sau „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”
În reprezentări mai târzii (începând cu sec. al XVI-lea), atunci când este reprezentat singur, Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte purtând în mână o tipsie pe care este aşezat capul său tăiat. Uneori mai este zugrăvit purtând şi aripi, amintind de viaţa sa îngerească[[înger]]ească.
Dionisie arată detaliat şi cum se zugrăvesc diferitele scene şi minuni din viaţa Înaintemergătorului. <ref>Loc. cit., pp 168-170. </ref>
Poate cea mai cunoscută reprezentare a sa este cea de la [[Teofania|Botezul Domnului]], când este zugrăvit botezându[[botez]]ându-L pe Hristos. Atunci Domnul este zugrăvit intrat în râul Iordan până la brâu, iar pe lângă El nişte peşti. Sf. Ioan ţine mâna dreaptă pe capul lui Hristos, iar mâna stângă este întinsă în sus; ţine un toiag de cioban. Dionisie insistă că aici Sf. Ioan nu trebuie zugrăvit ca purtând ceva (de ex. o cochilie) în mâna dreaptă, cu care-L botează pe Domnul, ci doar mâna goală. Peste Domnul se coboară [[Duhul Sfânt ]] în chip de porumbel, iar deasupra este cerul deschis, şi se aud cuvintele: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit”, iar în jur sunt îngeri, stând cuviincios, cu mâinile ascunse sub veşminte, şi mai în jos este reprezentat un bătrân în pielea goală, culcat, privind înapoi cu teamă, spre Hristos, care ţine un potir din care toarnă apă (probabil o reprezentare antropomorfă a râului Iordan).
O altă reprezentare foarte cunoscută este cea din icoana Deisis, unde el şi [[Fecioara Maria|Maica Domnului ]] sunt zugrăviţi de o parte şi de alta a lui Hristos – Dreptul Judecător (aceasta se aşază adesea în centrul registrului al treilea al iconostasului – cel cu reprezentările apostolilor[[apostol]]ilor).
În [[biserică|biserici]], el se poate picta, după cum arată Dionisie, „în naos, spre apus, sus pe arc sau în pronaos, pe una dintre bolţi, ori pe [[iconostas|tâmplă]] în stânga icoanei împărăteşti a lui Hristos, dacă tâmpla e largă”.
==Note==
5.288 de modificări

Meniu de navigare