Ioachim (Giosanu) al Romanului și Bacăului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 24 aprilie 2021 05:45, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (→‎Biografie)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Ioachim
al Romanului și Bacăului
Ioachim Giosanu.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Roman
Titlul   Arhiepiscop
Formulă de adresare   Înaltpreasfinția Voastră
Perioada   2015 - prezent
Predecesor  
Succesor  
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   30 decembrie 1990,
Mănăstirea Văratec
Hirotonire episcopală   1 mai 2000, la Roman
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, cu titulatura „Băcăuanul”
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   29 martie 1954
Locul nașterii     Stănița, județul Neamț
Data morții  
Locul morții  

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim (Giosanu) (n. 29 martie 1954, Stănița, județul Neamț) este un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscop al Romanului și Bacăului (din Mitropolia Moldovei și Bucovinei).

Biografie

Născut la 29 martie 1954 în comuna Stănița, județul Neamț, din părinți creștini, Neculai și Anica Giosanu, Ilie (numele de botez al IPS Ioachim) era cel de-al treilea copil din cei opt (patru băieți și patru fete) ai familiei. Printre rudele sale se află mulți călugări, care s-au dedicat trup și suflet lui Dumnezeu, de exemplu arhimandritul Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, autorul a numeroase cărți de cultură teologică, Iosefina Giosanu, stareță a Mănăstirii Văratec, Acachia Căuș, stareță a Mănăstirii Războieni.[1]

Între anii 1961-1969 a studiat la școala generală din satul natal, Stănița, iar în 1970 a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț. Era o perioadă foarte dificilă pentru monahismul din România. Prin Decretul 410/1959, autoritățile comuniste de atunci izgoniseră din mănăstiri marea majoritate a monahilor care aveau vârsta sub 50 de ani. Multe mănăstiri au fost închise iar altele au fost transformate în aziluri pentru călugării bătrâni. O astfel de soartă a avut-o Mănăstirea Sihăstria, care pe vremea aceea, era schit. Însă, prin comasarea mai multor călugări cu viață spirituală aleasă, acel sfânt lăcaș a devenit una dintre cele mai înfloritoare oaze de spiritualitate din monahismul românesc. Când tânărul Ilie Giosanu a intrat la Sihăstria, stareț era un strănepot al lui Ion Creangă, pe nume Caliopie Creangă, din Humulești; acesta s-a dovedit a fi generos și l-a primit în mănăstire în ciuda vârstei fragede care o avea (15 ani neîmpliniți). Tot acolo, Părintele Petroniu Tănase l-a pregătit pentru a intra la Seminarul de la Mănăstirea Neamț.[2]

Între 1970 și 1975, a urmat cursurile Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. După absolvire, a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, pe care a terminat-o în 1980, lucrarea sa de licență având tema „Sabatul la cultele neoprotestante și poziția ortodoxă”.[2]

În același an a fost tuns întru monahism la Mănăstirea Bistrița (Neamț) de către arhimandritul Ioanichie Bălan, primind numele monahal Ioachim. A fost primul călugăr tuns la Mănăstirea Bistrița, după 33 de ani de comunism.[3]

La 1 martie 1981 a fost hirotonit ierodiacon de către Teoctist Arăpașu, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. În anul 1982 a fost hirotesit arhidiacon, iar în 1985 a fost transferat la Centrul Eparhial de la Iași, unde a îndeplinit mai multe funcții: prim-arhidiacon al Catedralei mitropolitane din Iași, secretar al IPS Teoctist, corector la revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei” și econom mitropolitan.[2]

Volume publicate

  • La déification de l'homme d'après la pensée du Père Dumitru Stăniloae, Ed. Trinitas, Iași, 2003
  • Slujba Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, Ed. Filocalia, Roman, 2007
  • Acatistul sfinților români, Ed. Filocalia, Roman, 2010
  • Istoricul cultului Cuvioasei Parascheva la Roman, Ed. Filocalia, Roman, 2013
  • Creștinismul abia începe, Ed. Filocalia, Colecția Catehetica, Roman, 2013, ISBN 978-606-8490-03-8
  • Cultul Sfintei Parascheva în Ortodoxie - Cercetare hagiografico-liturgică, Ed. Filocalia, Roman, 2013, ISBN 978-606-8490-04-5
  • Imn-Acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva, Ed. Filocalia, 2014
  • Biserica și transfigurarea timpului, Ed. Filocalia, Colecția Catehetica, Roman, 2014
  • Ofrandă Cuvioasei Parascheva, Ed. Filocalia, Roman, 2014
  • Zece trepte ale pocăinței, Ed. Filocalia, Colecția Catehetica, Roman, 2015

Note

  1. ↑ Viața neștiută a Episcopului de Roman, Ziarul de Roman nr. 166, 28 octombrie 2002, p. 10
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 Preasfințitul Ioachim Băcăuanul își aniversează ziua de naștere, 29 martie 2012, Basilica.ro, accesat la 20 aprilie 2021
  3. ↑ Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul împlinește 52 de ani, 30 martie 2006, Crestinortodox.ro, accesat la 23 aprilie 2021

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ioachim_(Giosanu)_al_Romanului_și_Bacăului&oldid=51837”