Modificări

[[Image:Invidia băiatului.jpg|thumb|300px|right|Invidia]]{{spiritualitateSpiritualitate didactică}}[[Categorie:Păcate capitaleInvidia]]este un [[Bisericapăcat]] creştină a stabilit şapte care constă în părerea de rău provocată de calitățile, bunurile sau reușitele altuia, fiind unul din cele șapte [[păcat|păcate]] capitale 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3<ref>Sf. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[PizmaGrigorie cel Mare]] ([[invidia]]sec al VI-lea) 6a stabilit șapte păcate capitale (Lib. [[Mânia]] 7mor. [[Lenea]]in Job.Pizma este un [[păcat capital]] care îl spurcă pe omXXXI, XVII), această clasificare fiind o faptă a firii noastre pământeştireținută de cei mai mulți teologi ai Evului Mediu. Ea este nu numai putrezirea oaselorToma de Aquino, ci şi cea care întunecă tot trupul, îngreunând [[mântuirea]] omului. Pizma este temeiul oricărei munci şi a oricărei iscusinţe la lucru sec al XIII-lea (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[iubirea I-II:84:4) vorbește de arginţi|bogăţia]]slavă deșartă (mândrie), avariție, [[faima]]lăcomie, [[plăcerea|plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii)desfrânare, fiindlene, prin urmareinvidie, un păcat universal şi adânc înfiripat în natura umanămânie. Sf. Invidia poate avea drept cauză bogăţiaBonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeași enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creștini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[putereaCiprian al Cartaginei|Ciprian]] , sec al III-lea ([[Saul]] şi [[David]]De mort., IV), ascensiunea socială ([[IosifIoan Casian]] şi fraţii săi), popularitatea sec al III-lea (cazul apostolilor [[Pavel]] şi BarnabaInstitutes 5, Conferences 5), [[minunea|minunile]] şi [[boala|vindecările]] Columbanus, sec al V-lea (([[apostol]]ii, [[Isus]] pizmuiţi „Instr. de preoţii cei mai de seamă)octo vitiis princip. Creştinii nu trebuie să cadă ” în capcana pizmuirii celor răi„Bibl. max. vet. patr.”, care par a avea o viaţă fericită şi netulburatăXII, ci să fie mereu conştienţi că [[Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale. De asemenea23), ei nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiţiAlcuin, pentru a nu deveni din cei dintâisec al VII-lea (De virtut. et vitiis, cei din urmă ([[pilda lucrătorilor viei]]XXVII sqq.)http://www.newadvent. Iar faţă de cei pizmaşi nu este bine să se îndatorezeorg/cathen/14004b.Invidia htm </ref> Ea îl spurcă pe om, fiind nu poate coexista cu [[înţelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte fapte blândenumai „putrezirea oaselor”, ci doar cu falsa înţelepciune, și cea pământeascăcare întunecă tot trupul, care presupune pizmă amară şi duh de îngreunând [[ceartaSoteriologie|ceartământuirea]]omului. Creştinul trebuie să lepede faptele întunericului ([[lăcomie|chefuri]], [[lăcomie|beţii]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de ruşine, [[cearta|certuri]], pizmă) şi să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-Omul se cu „armele luminii”, „în Domnul Iisus Hristos’’. Lepădarea invidiei este o condiţie absolut necesară în drumul spre [[mântuire]]. Invidia trebuie să rămână un [[păcat]] al trecutului, răpus poate elibera de învăţătura lui Dumnezeu care, ea prin [[poruncă|refuzul poftirii la bunurile sau situația altora (porunca]] a 10-a, ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia şi ne îndeamnă să ne a [[bucurie|bucurămDecalog]] cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng şi să ne ului), prin solidaritate în bucurii și necazuri și prin [[iubirea|iubim]] aproapele aproapelui ca pe sine. Căci [[iubirea]] frăţească, creştinească alungă pizma definitiv din inima omului. 

Punând în opoziție firea pământească și faptele ei, adică păcatele (din care enumeră nu mai puțin de 17) cu Duhul și roada lui, adică [[virtuți]]le (din care enumeră 9), [[Apostolul Pavel]] include invidia printre „faptele firii pământești” și îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiți de Duhul”, răstignindu-și firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">>Galateni 5.19-21, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 3, pag.31</ref> <ref name=Apariţie şi "Anania">Biblia, traducere Anania, secțiunea Concordanță biblică, pag.1796, vezi bibliografia</ref> '''Ochiul rău spurcă pe om''' Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[Iisus Hristos]] folosește acest prilej pentru a-i învăța pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-și sălaș în inimă și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele și ochiul rău.<ref>Marcu 7.14-23, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.105</ref> <ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului - Învățătură de credință ortodoxă, pag.391-392, vezi bibliografia</ref>. '''Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor''' [[Solomon]], căruia [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] i-a dat o minte înțeleaptă și pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el și nu va avea nimeni după el <ref>1Împ 3.12</ref>, afirmă în cartea biblică Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon) că pizma este „putrezirea oaselor”.<ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> Iisus îi învață pe ucenici că „ochiul este lumina trupului”. Dacă [[omul|ochiul]] omului este sănătos atunci tot [[omul|trupul]] său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfinții Varsanufie și Ioan, Filocalia nr.11, pag.692</ref> '''Pizma îngreunează mântuirea''' [[Apostolul Pavel]] ne încredințează că cei ce vor face faptele firii pământești ([[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], [[desfrânarea|necurăția]], [[desfrânarea]], [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], [[cearta|vrajbele]], [[cearta|certurile]], [[cearta|zavistiile]], [[mânia|mâniile]], [[cearta|neînțelegerile]], [[cearta|dezbinările]], [[cearta|certurile de partide]], invidiile, [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|bețiile]], [[lăcomia|îmbuibările]]) nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/> <ref name="Anania"/> Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a lăsat pe unii oameni [[mândria|mândri]] și idolatri pradă unor nenumărate [[păcat|păcate]] grele, printre care și invidia.<ref>Romani 1.20-32, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.55-56</ref> <ref name="Anania"/> '''Pizma, temeiul trudei''' Ecclesiastul ne încredințează că pizma este temeiul oricărei [[munca|munci]] (engl. toil, labour - trudă, muncă, strădanie la lucru) și a oricărei iscusințe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[iubirea de arginți|bogăția]], faima, [[plăcere|plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare invidia este un păcat universal și adânc înrădăcinat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref> <ref name="Anania"/> ==Păcatele invidiei==După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_invidiei|păcatele invidiei]]. ==Apariție și cauze == Ea se naşte naște când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la [[Dumnezeu]] acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste şi și frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>Invidia poate avea drept cauză [[iubirea de arginţiarginți|bogăţiabogăția]]- cazul lui [[Isaac]], invidiat de filisteni <ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> ), strălucirea [[iubirea de arginţiarginți|bogăţieibogăției]], puterii şi frumuseţiiși frumuseții - cazul împărăţiei [[împărăției Asiriei]], pizmuită de celelalte împărăţiiîmpărății<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>), ascensiunea politică şi și militară- cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială- cazul lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], invidiat de fraţii frații săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>), [[minuneaminune|minunile]] şi și [[boala|vindecările]]- cazul [[apostol]]ilor, pizmuiţi pizmuiți de marele preot şi și de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> ), popularitatea- cazul lui [[Pavel]] şi și [[apostolul Barnaba|Barnaba]], pizmuiţi pizmuiți de iudeiiudeii necredincioși din Antiohia<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creştinarii creștinării multor tesaloniceni- cazul lui [[Pavel]] şi și [[apostolul Sila|Sila]], pizmuiţi pizmuiți de iudeii necredincioşinecredincioși din Tesalonic<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), [[virtutea|virtuţilevirtuți]] şi le și puterea de a [[boala|tămădui]], de a face [[minunea|minuni]], de a învăţa învăța oamenii (cazul lui [[Isus]]Iisus, pizmuit de preoţii preoții cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).

Creștinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi<ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viață fericită și netulburată, ci să fie mereu conștienți că [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale<ref>Psalmi 37.1-2</ref>. Creștinul adevărat va fi încredințat, precum psalmistul în clipa când intră în lăcașul Domnului, că cei îmbuibați, cu [[mândria]] drept salbă și asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în [[credința|credință]] pentru oamenii de rând, vor fi „cosiți iute ca iarba” și „se vor veșteji ca verdeața”, fiind lepădați și nimiciți la vremea potrivită<ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3</ref>. '''Pizmuirea celor din urmă convertiți''' Creștinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă. [[Iisus Hristos]] le spune ucenicilor [[pilda lucrătorilor viei]]. [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăția Cerurilor]] se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineață să tocmească lucrători la vie și găsește pe unii de dimineață cu care se învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalți pe care-i găsește la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al nouălea și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă [[dreptatea|dreaptă]]. La sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toți care veneau erau plătiți cu aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio [[nedreptatea|nedreptate]] atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească și acestuia din urmă ca și lui și întreabă retoric: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?” Tot așa, adaugă Iisus, „cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Astfel Iisus trimite la bucuria nemărturisită a lui [[Apostolul Petru|Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar [[iubirea de arginți|bogății]] nu, ignorând faptul că [[Iisus Hristos]] îi spusese deja că, deși „este greu ca un bogat să intre în împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”. Iisus îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună șansă de [[Soteriologie|mântuire]], în general [[apostol]]ii și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16</ref>. Apostolii trebuie să fie bucuroși pentru oricine se mântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 3, pag.433-434</ref>, așa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduți se afla chiar îndreptatul [[Apostolul Zaheu|Zaheu]], mai-marele vameșilor.<ref>Luca 19.1-10</ref> '''Îndatorarea față de pizmaș''' Nu este bine să mănânci pâinea celui pizmaș și nici să poftești mâncărurile lui alese, căci el este unul care își face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, și astfel bucatele mâncate vor fi vărsate și cuvintele [[plăcere|plăcute]] spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieși la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref> <ref name="Anania"/> ==Invidia şi și falsa înţelepciuneînțelepciune==

:Apostolul [[Apostolul Pavel]] îi scrie lui [[Apostolul Timotei|Timotei]] să se ferească de sofiştii sofiștii [[mândria|mândri]] care socotesc că evlavia este mijloc de [[iubirea de arginţiarginți|câştigcâștig]] şi și care au boala cercetărilor fără rost şi și a certurilor de cuvinte, din cari se nasc pizma, [[cearta|certurile]], [[bârfa|clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceştia Aceștia devin astfel oameni lipsiţi lipsiți de [[adevăr]] şi stricaţi și stricați la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref><ref name="Anania"/> '''Invidia nu poate coexista cu înţelepciunea înțelepciunea adevărată''':Apostolul [[apostolul Iacov|Iacov]] scrie că invidia nu poate coexista cu [[înţelepciuneaînțelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte rodește fapte [[blândeţeablândețea|blânde]], ci doar cu falsa înţelepciuneînțelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară şi și duh de [[cearta|ceartă]]. Iar acolo unde acestea apar este „tulburare şi și tot felul de fapte rele”. Aşa Așa că cei ce se pretind [[înţelepciunea|înţelepţi]] înțelepți având o astfel de [[înţelepciunea|înţelepciune]] înțelepciune se laudă şi și mint împotriva [[adevăr]]uluiadevărului.<ref>Iacov 3.13-16</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>

:'''Apostolii în luptă cu pizma''' Apostolul [[Pavel]] le scrie locuitorilor din Tit ca şi că și apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciţirătăciți, robiţi robiți de tot felul de pofte şi și de [[plăcereaplăcere|plăceri]], trăind în răutate şi și în pizmă”, vrednici să fie [[urauciderea|urâţiurâți]] şi și [[urauciderea|urându-se]] unii pe alţiialții. Ei au fost [[mântuireSoteriologie|mântuiţimântuiți]] „pentru îndurarea lui” Lui” (şi și „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea naşterii nașterii din nou” ([[botezulbotez]]ul) şi și prin „înnoirea făcută de [[Duhul Sfânt]] vărsat din belşug” belșug” peste ei pentru ca, odată „socotiţi neprihăniţi „socotiți neprihăniți prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejdea|nădejde]], moştenitori moștenitori ai vieţii vieții vecinice”. Pizma era văzuta de sfântul [[apostol]] [[Pavel]] ca un real pericol chiar în sânul primelor comunităţi creştinecomunități creștine. Astfel apostolul [[Pavel]] se teme sa nu găsească [[cearta|gâlceavă]], pizmă, [[mânia|mânii]], dezbinări, vorbiri de rău, [[bârfa|bârfeli]], [[mândria|îngâmfări]], tulburări. <ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>.:'''Lepadarea Lepădarea pizmei''' Apostolul [[Pavel]] le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut şi și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomielăcomia|beţiibeții]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de ruşinerușine, [[cearta|certuri]], pizmă) şi și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleşugvicleșug, prefăcătorie şi și [[bârfa|clevetire]]) este o condiţie condiție absolut necesară în drumul spre [[Soteriologie|mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .63</ref><ref name="Anania"/> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învăţătura învățătura lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] <ref>1Petru 1 Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin [[Decalog|porunca]] a 10-a, dată de [[Dumnezeu]] lui [[Moise]] pe muntele [[muntele Sinai|Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> şi și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]], să ne [[bucuria|bucurăm]] cu cei ce se bucură şi și să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .135</ref> şi , așa cum făcea Iov<ref>Iov 30.25</ref> și să ne [[iubirea|iubim]] aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .78 </ref> Căci [[iubirea]] frăţeascăfrățească, creştinească creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredinţează încredințează apostolul [[Pavel]]::Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieştepizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndriemândrie, :nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mîniemânie, nu se gîndeşte gândește la rău, :nu se bucură de neleguirenelegiuire, ci se bucură de adevăr, :acopere totul, crede totul, nădăjduieşte nădăjduiește totul, sufere totul. <ref>1 Corinteni 13.4-7,Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag .141</ref>

#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 1997, BucureştiBucurești, ISBN 973-9130-88-7

# Carte de învăţătură creştină învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, BucureştiBucurești# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi și Clujului- Învăţătură Învățătură de credinţă credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia ediția a 3-a revăzută, prefaţă prefață la ediţia ediția I de Bartolomeu Anania, Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4# Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei- Concordanţă Concordanță biblică tematică, ediţie ediție revăzută şi și completată de Pr. Vasile Dogaru şi și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 2000, ISBN 973-9272-58-4#Maxim Marturisitorul Mărturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere şi și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005#Maxim Marturisitorul Mărturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere şi și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005#Sfinţii Sfinții Varsanufie şi și Ioan -Scrisori duhovniceşti duhovnicești în Filocalia 11, traducere, introducere şi și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae::, Editura Apologeticum, 2005