Modificări

Salt la: navigare, căutare

Invidia

58 de octeți adăugați, 10 februarie 2011 14:24
fără descrierea modificării
'''Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor'''
[[Solomon]], căruia [[Dumnezeu]] i-a dat o minte înţeleaptă şi pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi nu va avea nimeni după el <ref>1Împ3.12</ref>, afirmă în cartea biblică [[Pilde|Proverbele lui Solomon”]] că pizma este „putrezirea oaselor”. <ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> Iisus îi învaţă pe ucenici că „ochiul este lumina trupului”. Dacă [[trup|ochiul]] omului este sănătos atunci tot [[trupultrup]] ul său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 692</ref>
'''Pizma îngreunează mântuirea'''
[[Apostolul Pavel]] ne încredinţează că cei ce vor face faptele firii pământeşti ([[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], [[desfrânarea|necurăţia]], [[desfrânarea]], [[idolatriaînchinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], [[cearta|vrajbele]], [[cearta|certurile]], [[cearta|zavistiile]], [[mânia|mâniile]], [[cearta|neînţelegerile]], [[cearta|dezbinările]], [[cearta|certurile de partide]], invidiile, [[uciderea|uciderile]], [[lăcomielăcomia|beţiile]], [[lăcomielăcomia|îmbuibările]]) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/><ref name="Anania"/>Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a lăsat pe unii oameni [[mândria|mândri]] şi [[idolatria|idolatri ]] pradă unor nenumărate [[păcat|păcate]] grele, printre care şi invidia.<ref>Romani 1.20-32, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 55-56</ref><ref name="Anania"/>
'''Pizma, temeiul trudei'''
[[Eclesiastul]] ne încredinţează că pizma este temeiul oricărei [[munca|munci]] (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) şi a oricărei iscusinţe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[iubirea de arginţi|bogăţia]], [[faima]], [[plăcerea|plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare invidia este un păcat universal şi adânc înfiripat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref><ref name="Anania"/>
==Apariţie şi cauze ==
Ea se naşte când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la Dumnezeu acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste şi frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>Invidia poate avea drept cauză [[iubirea de arginţi|bogăţia]]- cazul lui [[Isaac]], invidiat de filisteni <ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> ), strălucirea [[iubirea de arginţi|bogăţiei]], puterii şi frumuseţii- cazul împărăţiei Asiriei, pizmuită de celelalte împărăţii<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>), ascensiunea politică şi militară- cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială- cazul lui [[Iosif]], invidiat de fraţii săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>), [[minunea|minunile]] şi [[boala|vindecările]]- cazul [[apostol]]ilor, pizmuiţi de marele preot şi de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> ), popularitatea- cazul lui Pavel şi [[Barnaba]], pizmuiţi de iudeii necredincioşi din Antiohia<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creştinarii multor tesaloniceni- cazul lui Pavel şi [[Sila]], pizmuiţi de iudeii necredincioşi din Tesalonic<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), [[virtuţi]]le şi puterea de a [[boala|tămădui]], de a face [[minunea|minuni]], de a învăţa oamenii (cazul lui Iisus, pizmuit de preoţii cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).
== Capcanele pizmei ==
'''Apostolii în luptă cu pizma'''
Apostolul Pavel le scrie locuitorilor din Tit ca şi apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de [[plăcerea|plăceri]], trăind în răutate şi în pizmă”, vrednici să fie [[urauciderea|urâţi]] şi [[urauciderea|urându-se]] unii pe alţii. Ei au fost [[mântuire|mântuiţi]] „pentru îndurarea lui” (şi „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea naşterii din nou” ([[botezul]]) şi prin „înnoirea făcută de [[Duhul Sfânt]] vărsat din belşug” peste ei pentru ca, odată „socotiţi neprihăniţi prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejdea|nădejde]], moştenitori ai vieţii vecinice”. Pizma era văzuta de sfântul apostol Pavel ca un real pericol chiar în sânul primelor comunităţi creştine. Astfel apostolul Pavel se teme sa nu găsească [[cearta|gâlceavă]], pizmă, [[mânia|mânii]], dezbinări, vorbiri de rău, [[bârfa|bârfeli]], [[mândria|îngâmfări]], tulburări. <ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>.
'''Lepădarea pizmei'''
Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut şi se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomielăcomia|beţii]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de ruşine, [[cearta|certuri]], pizmă) şi să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleşug, prefăcătorie şi [[bârfa|clevetire]]) este o condiţie absolut necesară în drumul spre [[mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 63</ref><ref name="Anania"/> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învăţătura lui [[Dumnezeu]] <ref>1Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin [[Decalog|porunca]] a 10-a, dată de Dumnezeu lui [[Moise]] pe muntele [[muntele Sinai|Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> şi ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]], să ne [[bucuria|bucurăm]] cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 135</ref> şi să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 78 </ref> Căci [[iubirea]] frăţească, creştinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredinţează apostolul Pavel:
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
5.288 de modificări

Meniu de navigare