Inochentie I al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Inochentie I al Romei''' (Inocențiu) a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 401-417. A fost foarte activ în acțiunea de extindere a autorității Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanță supremă în soluționarea litigiilor din cadrul Bisericii.
−
Cel întru sfinţi Părintele nostru '''Inochentie I al Romei''' a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 401-417. Innocent was active in using every opportunity of making and extending the authority of the Roman [[see]] as the ultimate resort in the settlement of disputes within the Church. His [[feast day]] is [[25 martie]].
 
  
−
==Life==
+
[[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[25 martie]].
−
Little is known of the early life of Bp. Innocent. The date of his birth is unknown. The Liber Pontificalis reports him as a native of Albano, now a suburb of Rome, whose father was named Innocentius. His contemporary, St. [[Jerome]] noted that his father was Bp. Anastasius I, who was Innocent's immediate predecessor as Bishop of Rome, as the Roman [[clergy]], at the time, could not marry once ordained but a previous marriage was not an obstacle to [[ordination]].
 
  
−
Having grown up among the clergy of Rome and in the service of the Church of Rome as a [[deacon]], Innocent was elected Bishop of Rome unanimously by the clergy and people of Rome in early 402 after Bp. Anastasius' death on [[December 19]], 401. Among the activities he pursued in Rome were his recovery of a number of churches from the Novations <ref>Socrates, Church History, VII.2</ref>, and the banishment of Marcus, an adherent of Photinus, from Rome. He also took a strong position against Pelagianism, confirming the decisions of the provincial [[synod]] held in Carthage in 416.
+
==Viața==
 +
Se știu puține lucruri despre tinerețea Sf. Inochentie. Data nașterii sale este necunoscută. În ''Liber Pontificalis'' se amintește că acesta ar fi fost originar din Albano, acum o suburbie a Romei și că tatăl său s-ar fi numit Inochentie (Inocențiu). Contemporanul său, Sf. [[Ieronim]] afirmă că tatăl Sf. Inocențiu ar fi fost predecesorul imediat al acestuia pe [[scaun]]ul roman, [[episcop]]ul Anastasie I. În acea vreme, [[cler]]ul roman nu se putea căsători după [[hirotonie]], însă o căsătorie contractată înainte de intrarea în cler nu reprezenta un obstacol la [[hirotonie]].
  
−
During the siege of Rome by Alaric and the Visigoths in 408, Bp. Innocent participated in the embassy of Romans to emperor Honorius in [[Ravenna]] in an attempt to influence him to make peace with Alaric, an attempt that failed. During the resumption of the siege, Innocent and the other members of the Roman party were unable to return to Rome before it fell.
+
Crescut în mijlocul [[cler]]ului roman și în slujba Bisericii Romei ca [[diacon]], Inochentie a fost ales episcop al Romei cu unanimitate de voturi de către cler și popor la începutul anului 402, după moartea lui Anastasie I, pe [[19 decembrie]] 401. Printre activitățile sale la Roma se numără recuperarea mai multor biserici din mâinile [[novațianism|novațienilor]] <ref>Socrates, ''Historia Ecclesiastica'', VII.2</ref> și exilarea lui Marcus, un discipol al ereticului [[w:Photinus|Fotinus]]. A luat și o atitudine fermă împotriva [[pelagianism]]ului, confirmând hotărârile [[sinod]]ului local de la Cartagina din anul 416.
  
−
During the time of his episcopate, the disturbed state of the church following the controversies of [[Arianism]] provided many opportunities for Bp. Innocent to be placed in a position of acting as the final arbiter of disputes. Acting on the presumption that he headed the entire Christian church, Bp. Innocent reminded Abp. Anysius of Thessalonica, in a letter announcing his election to the see of Rome, that certain privileges of his office depended on Rome including those of confirming and [[consecration of a bishop|consecrating]] bishops of Eastern Illyria. After clarifying disciplinary matters in regard an appeal from Bp. Victricius of Rouen, Innocent issued a decree on [[February 15]], 404 that matters such as those involving celibacy, [[ordination]]s of clergy, and reception of Novatianists or [[Donatism|Donatists]] must be sent to the apostolic see at Rome.
+
În timpul asediului lui Alaric și al vizigoților asupra Romei din anul 408, Inochentie a făcut parte din ambasada romană trimisă la Ravenna, la împăratul Honorius pentru a încerca să îl convingă să facă pace cu Alaric, încercare care a eșuat. Când asediul a fost reluat, Inochentie și ceilalți membri ai ambasadei nu s-au putut întoarce la Roma înainte ca aceasta să cadă în mâinile vizigoților.
  
−
An appeal by St. [[John Chrysostom]], following his [[deposition]] at the so-called [[Synod of the Oak]] in 403 over which [[Theophilus of Alexandria]] presided, provided Bp. Innocent with the opportunity to mediate the dispute between the bishops of Constantinople and Alexandria through an ecumenical council. This attempt failed when eastern emperor Acadius, who favored Theophilus, refused to call the council that would have allowed Rome to act in the affairs of the eastern church.
+
În timpul episcopatului să, tulburările care s-au produs în Biserică dreptu urmare a controversei [[arianism|ariene]] i-au oferit Ep. Inochentie mai multe prilejuri de a acționa ca arbitru în dispute. Pornind de la premisa că el era conducătorul întregii Biserici creștine, episcopul Inochentie i-a reamintit arhiepiscopului [[Anisie al Tesalonicului]] (prăznuit la [[31 decembrie]]), într-o scrisoare prin care îi anunța alegerea sa în scaunul roman, că unele privilegii ale funcției sale depindeau de Roma, printre care acela de a hirotoni episcopi în Iliria Răsăriteană.
  
−
St. Innocent reposed on [[March 12]], 417.
+
După ce a clarificat unele chestiuni disciplinare legate de un apel al episcopului Victricius de Rouen, Inochentie a emis, pe [[15 februarie]] 404, un decret prin care stabilea că unele chestiuni precum cele legate de [[celibat]], de hirotonia clerului și de primirea în Biserică a novațienilor sau [[donatism|donatiștilor]] trebuiau trimise spre rezolvare Scaunului apostolic de la Roma.
 +
 
 +
Un apel al Sf. [[Ioan Gură de Aur]], ca urmare a depunerii sale de către [[Sinodul de la Stejar]] din anul 403, sinod prezidat de [[Teofil al Alexandriei]], i-a oferit episcopului Inochentie prilejul de a acționa ca mediator într-o dispută dintre episcopii [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] prin intermediul unui [[sinod ecumenic]]. Încercarea sa a eșuat întrucât împăratul răsăritean, [[Arcadie]], care îi ținea partea lui Teofil, a refuzat să convoace un sinod care i-ar fi permis scaunul roman să acționeze într-o chestiune care privea Biserica Răsăriteană.
 +
 
 +
Sf. Inochentie a trecut la Domnul pe [[12 martie]] 417.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 25: Linia 28:
 
*en:[http://www.nndb.com/people/152/000094867/  Pope Innocent I]
 
*en:[http://www.nndb.com/people/152/000094867/  Pope Innocent I]
 
*en:[http://www.orthodoxengland.org.uk/saintsi.htm Innocent I]
 
*en:[http://www.orthodoxengland.org.uk/saintsi.htm Innocent I]
 +
 +
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
Linia 30: Linia 35:
 
titlu=[[Listă a episcopilor Romei|Episcop al Romei]]|
 
titlu=[[Listă a episcopilor Romei|Episcop al Romei]]|
 
ani=401-417|
 
ani=401-417|
−
după=[[Zosim al Romei|Zosim]]}}
+
după=[[Zosima al Romei|Zosima]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
 +
[[Categorie: Sfinți]]
 +
[[Categorie: Papi ai Romei]]
  
−
[[Category: Saints]]
+
[[en:Innocent I of Rome]]
−
[[Category: Pre-Schism Western Saints]]
 
−
[[Category: Bishops]]
 
−
[[Category: Popes of Rome]]
 

Versiunea curentă din 17 ianuarie 2019 21:44

Cel întru sfinți Părintele nostru Inochentie I al Romei (Inocențiu) a fost episcop al Bisericii Romei între anii 401-417. A fost foarte activ în acțiunea de extindere a autorității Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanță supremă în soluționarea litigiilor din cadrul Bisericii.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 25 martie.

Viața

Se știu puține lucruri despre tinerețea Sf. Inochentie. Data nașterii sale este necunoscută. În Liber Pontificalis se amintește că acesta ar fi fost originar din Albano, acum o suburbie a Romei și că tatăl său s-ar fi numit Inochentie (Inocențiu). Contemporanul său, Sf. Ieronim afirmă că tatăl Sf. Inocențiu ar fi fost predecesorul imediat al acestuia pe scaunul roman, episcopul Anastasie I. În acea vreme, clerul roman nu se putea căsători după hirotonie, însă o căsătorie contractată înainte de intrarea în cler nu reprezenta un obstacol la hirotonie.

Crescut în mijlocul clerului roman și în slujba Bisericii Romei ca diacon, Inochentie a fost ales episcop al Romei cu unanimitate de voturi de către cler și popor la începutul anului 402, după moartea lui Anastasie I, pe 19 decembrie 401. Printre activitățile sale la Roma se numără recuperarea mai multor biserici din mâinile novațienilor [1] și exilarea lui Marcus, un discipol al ereticului Fotinus. A luat și o atitudine fermă împotriva pelagianismului, confirmând hotărârile sinodului local de la Cartagina din anul 416.

În timpul asediului lui Alaric și al vizigoților asupra Romei din anul 408, Inochentie a făcut parte din ambasada romană trimisă la Ravenna, la împăratul Honorius pentru a încerca să îl convingă să facă pace cu Alaric, încercare care a eșuat. Când asediul a fost reluat, Inochentie și ceilalți membri ai ambasadei nu s-au putut întoarce la Roma înainte ca aceasta să cadă în mâinile vizigoților.

În timpul episcopatului să, tulburările care s-au produs în Biserică dreptu urmare a controversei ariene i-au oferit Ep. Inochentie mai multe prilejuri de a acționa ca arbitru în dispute. Pornind de la premisa că el era conducătorul întregii Biserici creștine, episcopul Inochentie i-a reamintit arhiepiscopului Anisie al Tesalonicului (prăznuit la 31 decembrie), într-o scrisoare prin care îi anunța alegerea sa în scaunul roman, că unele privilegii ale funcției sale depindeau de Roma, printre care acela de a hirotoni episcopi în Iliria Răsăriteană.

După ce a clarificat unele chestiuni disciplinare legate de un apel al episcopului Victricius de Rouen, Inochentie a emis, pe 15 februarie 404, un decret prin care stabilea că unele chestiuni precum cele legate de celibat, de hirotonia clerului și de primirea în Biserică a novațienilor sau donatiștilor trebuiau trimise spre rezolvare Scaunului apostolic de la Roma.

Un apel al Sf. Ioan Gură de Aur, ca urmare a depunerii sale de către Sinodul de la Stejar din anul 403, sinod prezidat de Teofil al Alexandriei, i-a oferit episcopului Inochentie prilejul de a acționa ca mediator într-o dispută dintre episcopii Constantinopolului și Alexandriei prin intermediul unui sinod ecumenic. Încercarea sa a eșuat întrucât împăratul răsăritean, Arcadie, care îi ținea partea lui Teofil, a refuzat să convoace un sinod care i-ar fi permis scaunul roman să acționeze într-o chestiune care privea Biserica Răsăriteană.

Sf. Inochentie a trecut la Domnul pe 12 martie 417.

Note

  1. ↑ Socrates, Historia Ecclesiastica, VII.2

Surse

en:Innocent I of Rome, după:


Casetă de succesiune:
Inochentie I al Romei
Precedat de:
Anastasie I 		Episcop al Romei
401-417 		Urmat de:
Zosima


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Inochentie_I_al_Romei&oldid=48883”